Maldive. O zi la un resort de vis

TIPĂREȘTE

Până acum am vorbit despre cum este viața pentru un turist printre localnici. A venit momentul să povestesc și despre cum este o vacanță într-un resort de lux, ce ocupă o întregă insulă, așa cum am văzut cu toții la televizor.

Eram cazați în Maafushi. Eu la fiecare sejur într-o țară exotică, în afară de plajă și mare doresc să rezerv două, trei zile unor excursii.

La hotelul unde eram cazați se organizau diverse excursii. Erau afișate destinațiile și prețul aferent. Pe o tablă din aceea mai modernă, pe care se scrie cu markerul, erau trecute în dreptul fiecarei camere, data și obiectivul vizat de fiecare. Asta deoarece cu cât se strângeau mai mulți doritori pentru o anume destinație, cu atât scădea pretul. În afară de clienții hotelului mai veneau și din afară doritori, de câte o excursie.

Varietatea nu era așa de mare. Una dintre variante era o excursie la pescuit noaptea. Din păcate asta nu e pasiunea mea, cu toate ca mănânc pește, nu m-ar lasa inima să îi văd prinși în cârlig, pe aceia cei admir ziua pe sub apă.

O altă excursie era un sejur de o zi pe o insulă pustie. Pentru asta au insistat fetele mele. Sincer eu nu eram așa de convins.

Iar a treia variantă, care de altfel avea și cele mai multe opțiuni era o excursie, pe o insulă resort de lux. Cine n-a visat măcar o dată în viață să-și petreacă un concediu acolo?

Aici erau mai multe opțiuni. Plecau de la Anantara un resort de lux, preferatul vedetelor , așa cum ni-l prezentau cei de la hotel. Era și cel mai aproape de noi, se poate vedea și în poze și era și cel mai luxos și cel mai scump. Ca să ne convingă să alegem această variantă ne-au spus (nu știu dacă e adevarat sau nu) că aici vin în mod constant vedete de talie internațională, dintre care mi i-a menționat pe Cristiano Ronaldo cu fosta lui iubită Irina Shayk, Pique cu soția lui Shaqira sau Pitbull. Nu Atodiresei, ci americanu’! ; -) Era tentant să mergem, să vedem pe unde-și fac veacul vedetele, dar și foarte scump.

Pentru a vizita un hotel, pentru că până la urmă despre asta e vorba, trebuia să plătim transportul până acolo, plus o taxă de intrare la resort. E adevărat, că plătind această taxă erai asimilat clienților hotelului, dar doar pentru o zi. Aveai acces la toate facilitațile, piscină, sauna etc. Și deasemenea beneficiai de mese și bautură, în sistem all inclusive. Doar acces în camere nu aveai!

Dar și pretul era pe măsură. De exemplu la acest resort, format din trei hoteluri situate pe trei insulițe, legătura dintre ele facându-se prin apă, plăteai 150 de dolari de persoană. Adică tot atât cât plăteam în trei, patru zile de stat pe insula noastră, cu cazare cu tot. Mult prea mult.

Eu din prima zi am început să tatonez terenul pentru excursii. Fiind foarte scumpe și pentru că nu-mi place să arunc așa cu banii, am început negocierile. În primul rând am scos definitiv din calcul resortul Anantara. Erau mai multe oferte la alte resorturi, de la 120 USD, 100 USD, 85 USD, până la 70 USD. Ei bine către ăsta din urmă, ne-am îndreptat atenția.

În primul rând i-am întrebat cum e cu taxele, dacă sunt incluse sau nu. Pentru că acolo , cum am mai spus, taxele guvernamentale așa cum le spun ei, un fel de TVA de la noi, nu sunt incluse de regulă și ai multe surprize neplăcute. Primul pas era făcut, erau incluse. Of, of! Am aflat în schimb ca prețul de 70 de dolari de persoană, pe care trebuia să-l platim la resort era fix, nenegociabil. Ce puteam negocia era doar costul transportului. Acesta pleca de la 60 de dolari/persoană și ajungea la 35 de dolari/persoană dacă se strângeau măcar 6 în barcă. Scump, foarte scump.

Și așa am început negocierile, încă din prima zi. În fiecare dimineață și seară îi mai bateam un pic la cap. Așa a trecut luna august, s-a terminat și vara și eu tot nu luasem nicio excursie. Într-o seară m-am dus hotarât la Mohamed și i-am spus să-mi facă o ofertă de nerefuzat. A zis 50 de dolari pentru toți trei și am bătut palma.

Dimineața la 9 aveam plecarea spre resortul mult visat. Mohamed ne-a condus personal la o mică șalupă rapidă, cu 8 locuri și ne-a predat pe semnatură căpitanului. Cu noi în barcă a mai urcat un cuplu de nordici și un chinez așa mai șui. El mă gândeam că e genul ăla, de nu-i plac femeile. Treaba lui.

După maxim 20 de minute am ajuns la destinație. Am pășit pentru prima oara în viață, pe pontonul ăla lung, ce dă bine în poze, de la un resort de lux în Maldive. Sper ca nu si pentru ultima oară! ; -)

Acu e momentul să dau Cezarului, ce-i al Cezarului. Nu o să spun că strugurii sunt acrii, pentru că nu ajung eu la ei. Aici este cu totul altceva. Totul este aranjat, totul e la linie, oamenii extrem de amabili, și cadrul natural e de vis!

Să revenim! Am intrat într-o recepție mare, acoperită, dar tot în aer liber, cu nisip pe jos. Am completat niste formulare unde trebuia să menționăm câți suntem și de unde venim.

Uitam să spun ce-i mai important. Am fost întâmpinați de băieții în fuste (feblețea lui buterfly). Ne-au dat un șervet umed încălzit, genul cum se dau în avion și ne-au servit cu un ceai cu gheață.

Apoi cu fișa completată am fost poftiți undeva în spatele recepției, unde era o armată de funcționari la calculatoare. Am avut așa un mic șoc, pentru că nu se prea încadrau cu zona. Dar cineva trebuie să și muncească. Am aflat că spre norocul buzunarului nostru, copilul trebuie să plătească doar jumate. Așa că accesul pentru o zi ne-a costat pe toți trei 175 USD. Oricum foarte scump pentru standadele mele. Ne-au pus câte o brățară la mână, de o culoare diferită față de ceilalți oaspeți și liber la distracție!

Prima vizită am făcut-o firește, barului de pe plajă. De pe apă mai exact, pentru că este construit pe un ponton. Eram de-o săptămână la mare și nu băusem nicio bere. Am ras pe nerăsuflate două sau poate trei beri.

După ce ne-am ostoit setea, dar mai ales pofta am zis să dăm o raită pe insulă. Centrul insulei este acoperit de vegetație, pentru a asigura umbra atât de necesară. În mijlocul insulei sunt situate vile cu un etaj unde te poti caza în camerele simple. Acestea sunt destul de mici și au un mobilier clasic din lemn. Nu e nimic extravagant. În față au o terasă unde absolut toți își lăsau papucii la intrare. Care aveau. Că oricum aici peste tot este numai nisip pe jos. Doar pe ponton și la restaurant dai de lemn.

Am observat că au și doctor pe insulă. În spatele acestor vile era un gard și era accesul interzis. Cred ca acolo e zona, unde dorm salariații.

Am văzut și unde era centrul spa. Niște fete drăguțe ne îmbiau cu un zâmbet cu toată gura, să le călcăm pragul și să ne lăsăm pe mâna lor. Suna foarte tentant, dar de data asta am zis pas.

Am dat și de celebrele water vila sau bungalow-uri așa cum mai sunt denumite, căsuțele de lemn cu stuf deasupra, situate pe mare, inspirate din zona Vietnamului, unde vine apa mare foarte des. Lux prin simplitate. Vorba aia dai o caruță de bani, zbori o grămadă, pierzi o grămadă de timp cu transferurile, ca să stai desculț într-o cabană rustică! Foarte, foarte tare din punctul meu de vedere. Ieși din cameră și te arunci direct în apa aia minunată. Ce să-ți mai dorești ceva mai frumos pe acest pământ?

Am înghițit în sec, am făcut o mulțime de poze și i-am mulțumit celui de sus, că am avut ocazia să ajungem pe aceste meleaguri superbe. Și normal am facut o mulțime de poze. Pe-asta parcă am mai zis-o odată!

Insula e micuță. N-a durat 20-25 de minute să-i dăm roată, cu poze cu tot. În centru mai este un restaurant mare în aer liber și o scenă de teatru asemenea. Am mai vazut un mic părculeț amenajat pentru copii. Și pe zona de water vila am mai observat un mic băruleț.

După ce am terminat de inspectat insula ne-am așezat la plajă. Au o plajă foarte intinsă, unde sunt amplasate șezlonguri suficiente și ce-i mai important pentru mine, așezate la distanță destul de mare. Pe plajă foarte puțină lume. În apă asemenea. Ce erau ceva mai mulți, erau la bar.

Pe plajă mai erau amenajate un teren de voley si unul de fotbal. Acestea erau pustii. Că zise nevasta barbatului: doar n-am venit în luna de miere, ca să joci tu fotbal?

Acu dupa ce-am văzut ce-i la suprafață, a venit timpul să inspectez și viața subacvatică. Aici e diferit de Maafushi. După 6-7 metri de mers prin apă mică, se naște un hău. Direct începe apa foarte mare, foarte adâncă. Aici sunt o multitudine de corali, unde-și fac viața minunățiile de pești. Absolut superb. Nu o să mai insist pe aceasta temă!

Printre două ture de snorkeling, mai dădeam și câte una pe la bar. Că vorba aia, am plătit o căruță de bani, măcar să știm pentru ce! Dacă am ajuns la bar, să spun că aveau toate tipurile de băuturi. Dar, aici există un mare dar, incluse în acest sistem all inclusive nu erau decât băuturile locale. Mi-am comandat un rom, pe care l-am scuipat instantaneu, groaznic. În rest am băut whiskey de o calitate inferioară. Din punctul meu absolut jenant să vii cu așa ceva aici. Dar n-ai alte opțiuni și profită și ei cum pot. Să mai spun că aveau sucuri îmbuteliate cola, fanta etc. Dar cele naturale erau pe bani! Sâc! Mai aveau produse de patiserie, mini sandvișuri, cafea sau ceai.

Ziua trece repede. Oamenii nu știu unde sunt! Mă gândesc eu, poate n-au clienți! Greșit. Total greșit! Pentru că a venit și ora mesei. Restaurantul rustic normal, doar lemn și stuf. O grămadă de mese, dar și o mulțime de mușterii. Iată că au apărut și clienții. Pesemne foamea i-a scos din camere. Stau eu așa strâmb și judec drept: ăștia ce au dat o grămadă de bani , să ajungă aicea, își petrec ziua în cameră? Bine majoritatea poate, repet poate, or fi în luna de miere. Dar au veni până aici doar să-și consume dragostea în cameră? Ciudat, tare ciudat.

Sa revenim la potol. Ospătarii cum ne-au văzut, au sărit pe noi și ne-au condus la masă. Ne-au servit cu câte ceva de băut, iar pentru mâncare a trebuit să folosim principiul de la auto servire. Pentru că exact așa era. Era o coadă mare si treceai prin fața tuturor delicateselor existente. Îți puneai după gust și după foame, tot ce-ți poftea inimioara. Mâncare foarte, foarte bună. Pește, fructe de mare, vită și miel delicios. Surpriză pentru fii-mea, nu aveau pui absolut deloc! Garnituri diverse, pentru toate gusturile, salate, supe etc. Și la capitolul desert stăteau foarte bine, aveau prăjituri delicioase, înghețată și fructe nenumărate. Ce să mai, un adevarat festin gastronomic.

După ce-am făcut burta mare, ne-am pus la plajă și apoi la snorkeling pentru a ne arde multele calorii achiziționate în această zi.

Am avut noroc de o zi superbă. Nu ne-a plouat deloc. Când te simți bine timpul trece repede. S-a făcut foarte repede ora 17, ora când trebuia să ne luăm adio de la o viață dulce. Am ajuns cu chiu cu vai pe vas, mai cu binețe, mai împinși de la spate. ; -) După ce-au venit toți a apărut și un bodyguard cu o foarfecă, să ne taie brățările. Să nu care cumva să venim și mâine! Frumos, foarte frumos. Ba nu, a fost superbă această zi.

OK! Am terminat povestea, acu să trecem la calcule! Informațiile pe care le-am avut despre Maldive, au fost foarte succinte, majoritatea luate de pe AFA și cam vechi. De aceea încerc să prezint lucrurile cât mai detailat. Poate mai vine cineva dupa noi și închină un pahar în sănătatea noastră, așa cum am închinat și eu pentru predecesorii de pe AFA.

Am făcut o simulare pe booking pentru cele trei hoteluri menționate, la o dată aleatorie în luna noiembrie, pentru trei persoane, o săptamână. Iată și rezultatele:

Adaaran Club Ranalhi **** -20.343 lei în vilă și 26.003 lei în bungalow. All inclusive.

Anantara Dhigu Resort ***** Hotelul vedetelor -29.536 lei vilă cu piscină cu MD, 44.371 lei cu DP și 47.064 pensiune completă.

La primele două resorturi mai trebuie adăugat și transferul, care obligatoriu se face doar cu șalupele hotelului, la un preț fix și ridicat!

Sun Tan Beach Maafushi *** – 2.373 lei cu MD.

Concluziile vă las să le trageți singuri. Vacanțe frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 10014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI