Residence Campolongo – „Acasă” în inima Dolomiţilor

TIPĂREȘTE

Nu am mai avut răbdare să ajung la această parte a vacanţei noastre în mod „regulamentar”, cum îmi propusesem iniţial, adică urmând ordinea cronologică a evenimentelor, aşa că am luat-o puţin pe scurtătură sărind peste episodul Veneţia. Nu intenţionez să râmân datoare cu el, ci doar îl las pe mai târziu. Şi pentru că alegerea cazării a jucat un rol extrem de important (poate cel mai important de până acum) în reuşita vacanţei în Dolomiţi, o să încep de-aici, nu înainte de a vă spune şi câteva cuvinte despre planificarea excursiei, că doar cele două (cazare şi planificare) pe cale logică trebuie să meargă mână în mână. Ei bine, în cazul Dolomiţilor mărturisesc că ambele au fost o adevărată provocare şi ne-au dat atâtea bătăi de cap, cât nu ne-au dat toate celelalte vacanţe adunate la un loc. În final mă bucur că a fost aşa pentru că a ieşit o excursie de ţinut minte o viaţă, mai frumoasă decât cele în mai optimiste gânduri. Dar să o luăm cu începutul.

Privind pe hartă zona Dolomiţilor şi fiind obişnuiţi cu alt gen de drumuri din punct de vedere al dificultăţii, iniţial am fost tentaţi să credem că un itinerariu de, să zicem, 300-350 de kilometri pe zi este fezabil, însă când acei 350 de kilometri presupun vreo 4 pasuri de peste 2000 de metri, serpentine, suişuri, coborâşuri şi, în general, drumuri aglomerate, iar asta nu o data, ci 4 zile la rând, devin evidente două lucruri: 1. trebuie să ne rezumăm pe cât posibil la o zonă de interes restrânsă şi să lăsăm deoparte ideile fanteziste cu care pornisem iniţial în călătoria noastră virtuală, precum cea de a vizita şi Innsbruck-ul vecinilor austrieci sau Garda, pe principiul „dacă tot suntem prin zonă” pentru că în realitate nu suntem deloc în zonă şi şi 2. durata scurtă de doar 4 nopţi pe care o avem la dispoziţie, raportat la lista interminabilă de obiective trebuie compensată cu o cazare cât mai centrală în zona noastră de interes, direct “în creierii munţilor” şi nu “pe acolo pe undeva” cum ne gândeam iniţial, pentru că în Dolomiţi 50 de kilometri mai la dreapta sau mai la stânga s-ar putea să se traducă în mai bine de 2 ore în plus pe drum, pe cale de consecinţă 2 ore în minus pentru locul unde vrem să ajungem, ceea ce iarăşi nu e de dorit.

Punctul 1 îl rezolvăm rapid, majoritatea obiectivelor fiind grupate în două regiuni vecine : Südtirol/Trentino-Alto Adige şi Veneto, mai exact provincia Belluno din nordul regiunii Veneto.

Cu punctul 2 ne cam prindem urechile când dăm un search pe Booking şi ne trezim cu nişte scoruri ce ne înmoaie instantaneu genunchii şi ne taie respiraţia. Bolzano, Val Gardena, Val di Fassa, Cortina arată minunat dar... parcă nu am vrea să rămânem în ultimele zile la spălat de farfurii te miri pe unde. Aşa că lărgim spectrul căutărilor şi în final, cu inima puţin îndoită, facem rezervările pentru Cortaccia, o localitate situată cam în afara ariei noastre de interes, dar un compromis pe care suntem dispuşi să-l acceptăm. Totuşi, continui să consult ofertele zilnic, în speranţa că se iveşte ceva mai bun. Şi ce să vezi, cu vreo două săptămâni înainte de plecare, când deja îmi cam pierdusem speranţa şi mă obişnuisem cu ideea că nu vom reuşi să le împăcăm pe toate, apare din senin oferta: Residence Campolongo, Arabba –40 euro/ noapte, studio pentru 2 persoane. “Glumeşti? ”... zic. “Asta-i cazarea noastră! ” Aşa că “back to the drawing board”cum zice americanul, în cazul nostru înapoi la Google Maps, refacem rapid itinerariul, recalculăm distanţele şi nu doar că repunem pe listă tot ce tăiasem, dar mai şi adăugăm pe ici, pe colo, câte ceva. Acum mai avem de făcut un singur lucru, cel mai greu dintre toate: să aşteptăm momentul întâlnirii.

Residence Campolongo*** – Passo Campolongo 26,32020 Arabba

Amplasare și date generale

Din punct de vedere administrativ, Residence Campolongo aparţine de Arabba, deci de regiunea Veneto şi nu de Trentino-Alto Adige, cum fusesem iniţial tentată să cred. Abia la câteva sute de metri la nord de hotel, un panou mare pe marginea drumului ne informează că intrăm în Provincia Autonomă Bolzano, care împreună cu provincia autonomă vecină de la sud, Trento sau Trentino, formează regiunea Südtirolul (în germană) sau Tentino-Alto Adige (în italiană) sau simplu Trentin-Südtirol (în ladină). Dar pentru noi nu are nicio importanţă, alta decât cultura generală.

Din punct de vedere geografic, hotelul este situat exact în Pasul Campolongo (1875 m), care împreună cu Passo Pordoi (la sud), Passo Sella (la vest) şi Passo Gardena (la nord) închide circuitul Sella Ronda ca un carusel în jurul lui Piz Boè-3152 m, cel mai înalt vârf al masivului Sella, făcând legătura între patru văi de o frumuseţe nepământeană, inima ladină a Dolomiţilor: Val Badia cu a sa Corvara-o bijuterie de localitate, Livinallongo del Col di Lana, Val di Fassa şi preferata mea, Val Gardena cu frumoasele Selva Gardena, Ortisei şi Santa Cristina. Prin faţa hotelului, o panglică neagra de asfalt şerpuieşte spre Arabba (Rèba în ladină), situată la 3 kilometri la sud de Passo Campolongo şi spre Corvara, 6 kilometri mai la nord.

Apoi, la distanţe rezonabile mai avem aşa:

la vest - Bolzano (70 km) pe SS48 (Strada Statale delle Dolomiti) şi SR241, trecând prin Val di Fassa, peste Passo Pordoi şi Passo Costalunga, sau pe SS242 prin Val Gardena, trecând peste Passo Pordoi şi Passo Sella sau peste Passo Gardena prin Corvara. Pe SS241 la vreo 20 de kilometri înainte de Bolzano se află Lago di Carezza, unul din cele mai spectaculoase obiective ale Dolomiţilor;

la est – Cortina D’Ampezzo (40 km) pe SS48 peste Passo Falzarego sau pe SP638 peste Passo Giau, apoi mai departe Lago di Misurina şi Tre Cime di Lavaredo (20 km de Cortina) peste Passo Tre Croci;

la sud – Lago di Fedaia (40 km) şi Marmolada- cel mai înalt vârf din Dolomiţi, pe SP641 prin Passo Pordoi şi Passo Fedaia;

la nord – Lago di Braies (70 km) pe SS244 prin Corvara sau pe SR48 până în Cortina apoi pe SS51.

Practic, nu se poate ajunge la hotel fără a trece prin cel puţin un pas de peste 2000 de metri, fără a mai pune la socoteală chiar Passo Campolongo, extrem de pitoresc, dar totuşi modest faţă de celelalte menţionate anterior.

Hotelul dispune de parcare privată gratuită de dimensiuni generoase şi de Wi-Fi gratuit (a fost singura cazare din această vacanţă unde am avut cu adevărat internet). La 500 de metri distanţă se află teleschiul Passo Campolongo.

În incinta hotelului există un bar unde se poate servi micul dejun, o sală de jocuri cu mese de biliard, tenis de masă, saună, cadă cu hidromasaj, baie turcească şi sală de fitness, toate disponibile gratuit. Nu le-am încercat, abia am avut timp de dormit, ce să vorbim de relaxare. Ne-am rupt însă câteva minute pentru o bere, 2.5 euro la sticla de 0.5 litri. Ieftină, raportat la preţurile din Arabba. Pentru restaurant trebuie să vă deplasaţi vreo 200 de metri până la Hotel Monte Cherz unde lucrează şi un băiat din Arad, sau pentru o gamă mai largă de restarante, pizzerii, cafenele, minimarket-uri până în Arabba sau Corvara. De reţinut că majoritatea minimarketurilor închid la ora 19, iar restaurantele la ora 20. În plus, lucru curios, mai toate magazinele mici, inclusiv cele de îmbrăcăminte şi articole sportive au siestă între orele 13:30-15:00.

Mai multe informaţii despre hotel şi zonă găsiţi pe site-ul oficial: www.residencecampolongo. it.

Pe Booking, Residence Campolongo are un scor de 8.2/10 din 147 comentarii, cu cea mai mare notă de 8.7 pentru locaţie.

Studio pentru 2 persoane

Pe site-ul oficial, pe lângă poze, veţi găsi un tabel cu caracteristicile fiecărui tip de apartamente şi studiouri, de la A la G (etaj, suprafaţă, dotări, planul apartamentului, preţuri în funcţie de sezon etc.). Nu toate apartamentele de acelaşi tip arată la fel, al nostru de exemplu nu-mi dau seama dacă e “tip B” sau „tip C”, pare a fi o combinaţie a lor.

Apartamentul închiriat de noi era compus din:

- zona de la intrare: cu un dulap mare, birou, 2 scaune şi 2 paturi suprapuse.

- chicineta: complet utilată, cu plită electrică, cuptor, frigider cu mini-congelator, veselă şi ustensile de bucătărie.

- zona de relaxare: cu o canapea extensibilă (a fost cea pe care am ales-o pentru somn, foarte comodă), noptiere, televizor, radio, dulapuri, o masă mare cu scaune, telefon.

- baia: cu duş, chiuvetă, wc, bideu, uscător de păr, săpun, şampon, prosoape mari şi mici.

- terasa: cu o masă şi scaune de plastic, un uscător de rufe şi, în caz de cer senin, o panoramă de poveste.

Nu voi insista aici asupra detaliilor, prefer să dau explicaţiile în subsolul fiecărei poze pentru o mai mare claritate şi pentru a evita exerciţii de imaginaţie inutile.

Ce e important de spus şi nu se vede neapărat în poze e că apartamentul era foarte curat, nu am văzut firicel de praf, toate prizele, veiozele şi aplicele funcţionau, lenjeria era foarte curată, patul confortabil, vesela în stare foarte bună. În plus, când am ajuns noi caloriferele erau calde (aveam un potenţiometru să fixăm noi temperatura dorită), aşa că am presupus că trebuie să fi fost o zi friguroasă sau că i s-o fi făcut milă băiatului de la recepţie când ne-a văzut aşa zgribuliţi. Nu ştiu motivul, cert e că în zilele următoare caloriferele au rămas reci, cu toate că nu ne-ar fi deranjat câteva grade în plus.

Concluzie

Pe scurt, Residence Campolongo ne-a fost cea mai dragă cazare din toate concediile de până acum. Locaţia absolut superbă, într-un cadru de poveste, cu o mulţime de obiective turistice în zonă, liniştea, atmosfera primitoare din apartament şi din întreg hotelul, toate la un loc ne-au intrat la suflet atât de mult încât la plecare am simţit că se rupe ceva din noi, iar asta nu ni se întâmplă prea des. Nu ne-am simţit "ca acasa", ci pentru 4 nopţi, în mijlocul concediului am fost pur şi simplu "acasă". Aşa că un mare DA pentru Campolongo şi un uriaş DA pentru Dolomiţi în general. Sunt o destinaţie care nu are cum să nu vă cucerească definitiv, indiferent dacă iubiţi marea sau muntele, în faţa unor asemenea frumuseţi nici pietrele nu răman nepăsătoare.

Şi vă mai fac o recomandare. Căutând din curiozitate pe Booking preţurile la Residence Campolongo pentru alte perioade ale anului, am observat că e un hotel destul de solicitat indiferent de sezon. Aşadar, în cazul în care nu găsiţi nimic liber la Campolongo orientaţi-vă spre altceva, dar sfatul meu este să nu vă îndepărtaţi de zona Arabba-Val Gardena-Corvara-Val di Fassa. Sunt de departe cele mai frumoase locuri şi, în acelaşi timp, sunt situate strategic pentru o vacanţă activă sau, de ce nu, pentru simpla relaxare. Dar nu trebuie să vă spun eu, vă veţi convinge singuri din poze în articolul următor, îmi propun să nu fiu deloc zgârcită cu ele pentru că Dolomiţii în general, deşi de o frumuseţe aproape ireală şi la o distanţă relativ mică de noi, sunt atât de puţin promovaţi în turismul românesc. Poate reuşim de-aici să schimbăm câte ceva, puţin câte puţin, articol cu articol şi poză cu poză. Zona de care vă spuneam e destul de scumpă, însă cu puţină perseverenţă se va ivi ceva potrivit pentru fiecare, aşa cum s-a ivit pentru noi Residence Campolongo.

O zi faină!

---

VIZUALIZĂRI: 3747 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI