ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.09.2015
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Moieciu de Jos [BV]
ÎNSCRIS: 21.05.15
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 1 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Inapoi in timp - plimbare prin Buyukada

TIPĂREȘTE URM de aici

Pentru ca la prima vizita in Istanbul am ratat acest obiectiv, sau mai exact nu l-am considerat o prioritate si astfel nu a incaput in programul nostru de 6 zile, de data aceasta, avand la dispozitie 13 zile, una am dedicat-o fara sa mai stau pe ganduri Insulelor Printilor (Princes’ Islands), sau Adalar, cum sunt cunoscute in Turcia. Acest arhipeleag situat la sud de Istanbul, in marea Marmara, este format din 9 insule, 5 mai mari si 4 mai mici, care ocupa in total aproape 16km2 de uscat si adapostesc vreo 15.000 de locuitori. In timpul perioadei Bizantine si mai tarziu in timpul imperiului Otoman, numerosi printi si membrii ai famillilor unor sultani au fost exilati aici, fapt care a dat si numele acestor insule.

Cu destul de putina documentare la bord, am plecat de la hotel la 9:30 intr-o dimineata la fel de frumoasa ca in fiecare zi, spre Taksim, unde ne-am intalnit cu restul grupusorului si am luat funicularul spre Kabatas. A fost prima data cand am folosit aceasta optiune de transport si mi s-au parut interesante atat design-ul vagoanelor (care sunt proiectate astfel incat sa ofere posibilitatea pasagerilor de a sta drepti inauntru in timpul calatoriei, chiar daca tot drumul este inchinat, din Taksim coborandu-se catre mare), cat si mecanismul care pune in miscare funicularul, acesta fiind practic tras de un cablu. Pentru calatorie am platit cu cardul, ca la orice calatorie cu metro-ul.

Ajunsi in port, am descoperit ca foaaaarte multa lume a avut aceeasi idee ca noi de a-si petrece sambata, drept urmare am nimerit intr-o aglomeratie nedescrisa. Chiar daca din portul Kabatas nu pleaca doar feriboturile pentru insule, a fost usor de gasit coada la care trebuie sa ne asezam (cea care era cel mai mare), plus ca era o intrare separata unde scria “Princes Islands Departures”. Unul din putinele lucruri pe care le stiam in urma “documentatiei” mele era: feriboturi spre insule pleaca din jumate in jumate de ora. Ajunsi la 9:45 in statie, am descoperit ca urmatoarea cursa pleca abia la 11:30. Ne-au dat drumul destul de repede sa trecem de bariere, unde am platit tot cu cardul si pentru ca era a doua calatorie in 50 de minute, mi-a luat de pe card 2.85 lire (din ce citisem eu pe internet, o calatorie costa 5 lire, fiind un tarif mai special, dar cel mai probabil atat costa daca folosesti jetoane). Dar dupa ce au trecut toti bariera am ramas aproape o ora inchisi in interiorul statiei, stand aproape lipiti unii de altii, pe o caldura de vreo 28 de grade. Asta ne-a cam taiat putin elanul si cheful de plimbare si nici cand ne-au dat drumul afara din incapere, unde macar batea vantul, nu a fost cu mult mai bine.

Nu mai devreme de 11:25 a ajuns si feribotul nostru, iar cand s-au deschis portile, nu vreti sa va imaginati ce zarva s-a creat. Chiar daca eram printre primii la coada, cand s-a dar drumul catre feribot toata lumea a luat-o la fuga, ca la un concurs de alergare, finish-ul fiind pe un scaun de pe feribot. Asta era telul tuturor, sa prinda un loc jos. Tare mirati dar si destul de amuzati, am luat-o si noi la fuga incetisor si am prins loc. Insa erau un fel de banci lungi, care aveau delimitate locuri de o persoana, care erau insa cam mari, asa ca pe langa fiecare 2-3 oameni se mai strecura unul, asa ca am ajuns sa stam din nou lipiti unul de altul. Dar macar aveam loc jos, spre deosebire de multi care stateau in picioare.

Dupa ce ne-am mai linistit si noi, au inceput sa apara tot felul de vanzatori: cu gramezi uriase de covrigi, cu ceai, ba chiar au venit si niste vanzatori mai “sofisticati”, care veneau si faceau un mic show prezentandu-si produsul, dupa care toata lumea ramanea uimita si cumpara de la ei. Destul de eficienta metoda. Prima data a fost prezentat un curatator minune, care curate fara probleme pana si un dovleac, dupa care toti ochii s-au atintit asupra unor ustensile de stors sucul din citrice, care era un fel de cilindru, pe care il infigeai in fruct si apoi sucul incepea sa curga. Ambele produse costau 5 lire si au cumparat destul de multi oameni. Dar din cate “prostii” se vindeau pe vapor, niciun vanzator de apa nu si-a facut aparitia, iar noi eram morti de sete.

Al doilea lucru pe care il stiam despre insule era ca drumul dureaza o ora pana la prima insula, si inca 15 minute pana la a doua insula, care ar fi fost Buyukada, cea mai mare din cele 9 insule. Poate din cauza ca cel de la care citisem pe internet mersese pe alta ruta sau ceva de genul, Buyukada s-a aflat abia la a patra oprire, iar pana sa ajungem aici au trecut aproape 2 ore. Din cauza programului feribotului si a aglomeratiei, am renuntat la ideea de a vizita 2 insule si ne-am rezumat la Buyukada.

Mi se paruse foarte interesant ce citisem despre aceasta insula: aici nu exista masini, se circula doar cu bicicleta sau trasura. Dar fiindca trecusem deja pe langa 3 inusle (in aceasta ordine: Kinaliada, Burgazada, Heybeliada), m-am uitat din trecere si pe niciuna nu am vazut vreo masina, insa eu am vazut o mica parte a lor, chiar daca sunt destul de mici.

Ajunsi in sfarsit pe Buyukada, am fost loviti de aceeasi aglomeratie, cei mai multi de pe feribot au coborat aici, plus cei foarte multi turisti care venisera mai devreme. Si am zburat catre primul magazin care ne-a iesit in cale de unde ne-am cumparat apa, apoi am inceput sa ne plimbam printr-un fel de bazar, apoi au inceput restaurantele. Ne-am uitat prin meniul catorva, dupa care ne-am asezat la masa unuia din ele. Aici am mancat niste frigarui si un hamburger, toate foarte bune si mai mult decat bine-venite. La fel de bine-venita ar fi fost si o bere rece, insa ca de obicei nu aveau bauturi alcoolice. Pare ciudat (cum ar fi sa mergi la noi in tara intr-un restaurant si sa nu aiba macar o bere), insa intr-o tara musulmana foarte greu o sa gasesti alcool la restaurant. Dupa ce ne-am primit si nota de plata, 120 lire pentru toti 6, si dupa ce am elucidat misterul celor 12 lire care nu stiam ce au reprezentat (erau cei 10% taxa de servicii, bacsisul fiind inclus in nota si astfel obligatoriu; cosmarul zgarcitilor), am luat-o incetisor la pas, sa descoperim insula. Mi-ar fi placut mult sa inchiriez o bicicleta, care se gaseau din plin, insa majoritatea celor din grup au fost speriati de nelipsitele urcusuri, asa ca am mers pe jos.

Ca un “cadou” pentru cei care nu vroiau sa pedaleze “la deal”, dar nici sa mearga pe jos, era existenta trasurilor, trase de 2 cai ale caror copite aratau groaznic de tocite si aveau rani de la hamuri, care erau alergati pe strazi carand cate 4-5 oameni in trasura, sau cate vreo 2 indragostiti. Pe masura ce inaintai pe insula parca apareau din ce in ce mai multe trasuri, iar in contrast cu arhitectura aparte a caselor, unele care pareau abandonate, altele adevarate palate, cu palmieri si tot felul de pomi inflorati, te simteai pe vreo insula exotica. Pe mine ma ducea cu gandul la Cuba. Insa cu siguranta uitai ca esti in Turcia, in Istanbul, uitai de muezini si moscheii (cat am stat eu nu am auzit niciunul), influenta care parca este din ce in ce mai mare a islamului parea sa nu fi ajuns pana aici.

Am facut ceva poze, dupa care, cam dupa vreo ora de mers ne-am hotarat sa ne luam cate o inghetata (nu stiam inca, dar avea sa fie cea mai scumpa inghetata din viata mea). Pe o reclama scria o inghetata 5 lire. Si-au luat cei din grup cate una, au platit cate 5 lire pentru o inghetata cu vreo 5 cupe la pahar. Toate bune si frumoase, mergem si cerem noi (eu cu Maria). Fiindca ne place de obicei inghetata la cornet, i-am spus vanzatorului, un copil cam de vreo 15 ani, ca vrem la cornet (avea el niste cornete care aratau bine, cu bombonele presarate). El linistit a inceput sa puna cupa dupa cupa in cornet, Maria a vrut 3 cupe iar eu 4.5 cupe cred ca ar fi fost totusi cam mult, chiar si asa cu 4 inghetata incepea sa cam curga din toate directiile. Asa ca m-am apucat repede sa mananc, iar Maria i-a dat vanzatorului o bancnota de 20 de lire, asteptand rest. Insa mare ne-a fost mirarea cand bravul vanzator ne-a mai cerut inca 20 de lire, sustinand ca, din cauza ca am ales acel cornet, o inghetata costa 20 de lire. 30 de lei pentru o inghetata la cornet, fie ea si de pe Insulele Printilor, mi s-a parut extreme de mult. Am inceput sa cerem lamuriri, cum sa dam asa multi bani… aveam sentimentul ala ca suntem pacaliti, insa stiam ca avem si un sambure de vina, fiindca nu am intrebat daca acel cornet avea alt pret. Faptul era consumat acum, si un sfert din inghetata mea la fel, ce mai mancasem, ce imi mai cursese pe jos, cert era ca baiatul ne cerea nervos banii iar noi si mai nervosi ne certam cu el. Apoi au venit 2 barbati care stiau engleza si care ne-au tradus ce zice baiatul, care incepea sa stie tot mai putin engleza. Ne-au spus ca o cupa costa 5 lire, (cat 5 cupe daca le luai la pahar), iar atunci noi am spus ca avem in total 7 cupe. Si pretul a inceput sa scada de la 40 la 30 de lire. Cei 2 barbati au tot vorbit ceva in turca cu vanzatorul dupa care au plecat. Noi, inca foarte nervosi (mai ales Maria), am hotarat sa ii dam inca 10 lire si sa plecam, insa cum Maria a gasit doar o bancnota de 5 lire in portofel, i-am dat-o pe aia si am plecat. El tot striga ceva dupa noi insa nu ne-a fugarit nimeni. Cel mai probabil ii iesise bine si asa, cu 25 de lire 2 inghetate. Si asa am mancat eu inghetata cu 20 de lei, cea mai scumpa din viata mea :)).

Dupa incidental cu inghetata nu am mai mers foarte mult, am ajuns la un parc si apoi la locul unde opreau trasurile si de unde luau alti turisti. Asa ca ne-am intors pe unde venisem, negasind alt drum care sa ne duca spre statie. Si asa am fost nevoiti sa trecem iar pe langa prietenul nostru, care insa nu stiu daca ne-a observat.

Ajunsi din nou in port, am trecut barierele (si am platit 3.85 de data asta) si ne-am asezat pe banci, asteptand feribotul. Spre ghinionul nostru, urmatorul feribot pleca abia peste o ora si ceva, ceea ce a fost din nou cam neplacut, in acea ora adunandu-se din nou foarte multa lume, care din nou a luat-o la fuga cand s-au deschis portile. Insa cum si de data asta am stat o ora si ceva si am asteptat, eram printre primii si am prins din nou loc jos. Si in pornit din nou pe mare, cu pescarusii zburand in urma noastra, fiind atrasi de mancare pe care oamenii le-o aruncau. Am fost din nou “uimiti” de fantasticele storcatoare si curatatoare, dar si de 3 fete, destul de mici, cea mai mica avand sub 10 ani as zice, care cantau in turca si bateau la o toba, iar cea mica ne oferea un dans din buric. Atmosfera era frumoasa, facea drumul lung sa treaca mai repede.

Am ajuns inapoi in Kabatas (dupa o oprire in Kadikoy, de unde se poate de asemenea lua feribotul spre insule) pe la 19:30, cu soarele care se pragatea sa fuga de aglomeratia din Istanbul ascuns dupa niste nori.

Si asa am “bifat” si insulele printilor (ma rog, doar Buyukada, fiindca programul feriboturilor nu a fost prea prietenos pentru a vedea mai multe insule) pe lista mea de “must see” din acest oras minunat.

Si ca sa spargem si mitul “pe Buyukada nu circula masini”, am vazut cateva masini, insa erau de politie sau de salvare. Cei drept, daca ai avea vreo urgenta medicala, nu cred ca ai vrea sa fi dus la spital nici cu trasura si nici cu bicicleta.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de CosminZichil in 20.09.15 01:46:40
Validat / Publicat: 20.09.15 07:20:42
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.

VIZUALIZĂRI: 3129 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (CosminZichil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Vila in Buyukada.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29000 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [20.09.15 09:14:22] »

Frumos. Ma bucur ca ai redat stilul turcesc de comert de care sunt indragostit si care mi-a lipsit in Grecia

crismis [20.09.15 10:37:48] »

@CosminZichil: Frumoasa relatare despre un loc pe care l-am vizitat si eu cu cativa ani in urma si care mi-a ramas la inima!

Calatoria noastra (a mea si a prietenei cu care ma aflam) a fost insa mult mai relaxanta si mai pasnica decat a voastra. Ce-i drept, noi am cumparat excursie de la o agentie (dar nu cred ca asta e motivul, poate si pentru ca sezonul abia incepuse, fiind un sfarsit de mai; ca zi a saptamanii, chiar nu-mi amintesc ce zi era).

A costat 50 de euro, pret care mi s-a parut corect, pt ca a inclus: transportul de la agentie pana in port, transportul pe mare, ocolul insulei cu trasurica (ce mult mi-au placut casele cu aspect colonial; intr-adevar, numai in Turcia nu zici ca esti), masa de pranz (foarte gustoasa, 3 feluri de mancare) si ghid.

A fost o zi minunata si imi amintesc mereu cu mare drag de ea!

CosminZichil [20.09.15 12:40:45] »

@Dan&Ema - Da, este un stil interesant pe care nu il mai intalnisem pe strada sau altundeva. A fost frumos

CosminZichil [20.09.15 12:44:00] »

@crismis - Eu deocamdata sunt tanar si prefer excursiile pe cont propriu, im place sa planuiesc si sa ma descurc singur. Insa mai incolo probabil o sa imi doresc si eu ca in concediu chiar sa ma relaxez

crismis [20.09.15 12:55:35] »

@CosminZichil: De acord, cu mentiunea ca eu cred ca varsta nu are nicio relevanta in modul de organizare al unei excursii! E vorba doar de preferinta personala si, uneori, de circumstante. Nu pledez pt niciuna din cele 2 variante, fiecare are avantaje si dezavantaje clare. Dar consider ca (la fel ca in multe situatii din viata) trebuie sa fii flexibil si deschis la oportunitati.

Vacante minunate in continuare! Si sa ne povestesti despre ele in acelasi stil, in egala masura plin de informatii si de simtire!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici [21.09.15 17:29:39] »

@CosminZichil - Eu am fost pe Buyucada anul trecut in mai si nu recunosc nimic din ce zici. Am stat la coada la bilete 5 minute, am fost cu un vapor de dimensiuni mai mici, nu cu feribotul, care a costat 6 lire dus-intors, am avut o singura oprire la una din insulele mici, nu stiu care din ele, am facut o ora cu totul, am mancat (undeva mai in spate nu chiar la restaurantele din port ci mai sus pe stradute), peste si am baut bere la draft. Stiu ca in Istanbul nu gasesti alcool, am scris si eu despre asta, dar mai sunt exceptii. Nu stiu cum ai facut cu inghetata pentru ca si noi am mancat dar daca nu-mi amintesc pretul este clar ca a fost unul obisnuit. Noua ne-a placut foarte mult ziua aceea. In cazul vostru poate perioada a fost de vina.

CosminZichil [21.09.15 18:09:46] »

@Aurici - Si mie mi-a placut destul de mult, am lasat deoparte toate neplacerile. Deci exact cum am scris, eu am luat un feribot din cele de transport public, am platit cu Istanbulkart.

Era sambata si probabil deasta era atat de aglomerat. Sunt sigur ca exista si alte alternative de a ajunge acolo. Cat despre restaurant, am vazut su bere la draft la altul, insa noi am ales unul unde ne-a placut mancarea si acolo nu avea bere. Si era relativ aproape de port.

Iar cu inghetata probabil a fost o tentativa pe pacaleala pe care ma bucur ca nu ai patit-o si tu

Overall mie mi-a placut si as fi vrut sa vad mai multe insule, insa orarul feribotului nu prea ne-a permis asta.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, CosminZichil, crismis, Dan&Ema
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în Insulele prinților - Buyukada, Heybeliada etc:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.067410945892334 sec
    ecranul dvs: 1 x 1