La Jezera, în buza portului

TIPĂREȘTE

Am ţinut morţiş ca pe agenda excursiei noastre în Croaţia-Muntenegru să figureze şi o croazieră în Parcul Naţional Kornati, o sumă de insule care mă atrăgeau magnetic, atât de stranii în goliciunea lor. Am studiat problema şi am aflat că majoritatea îmbarcărilor se fac din portul Murter, orăşelul-capitală a insulei cu acelaşi nume. Ne trebuia aşadar o cazare pentru 2 nopţi cât mai aproape de port. Prin noiembrie, când am făcut primele săpături, găsisem o pensiune chiar în buricul târgului, care oferea un apartament cu un sea-view spectaculos, dar n-am făcut imediat rezervarea şi am pierdut-o, evident. Nu-i bai, are balta peşte, şi prin februarie, când am reluat căutările, am realizat că nu e atât de important să fim chiar în buza portului din Murter, aşa că m-am decis asupra altei locaţii, în buza portului din Jezera, la vreo 7 km distanţă.

Murter e o insulă mică şi prezintă avantajul că se poate accesa fără ferryboat, fiind legată de ţărm printr-un pod. Tisno este localitatea în care trebuie să ajungeţi în acest scop, un sat extrem de pitoresc ce se desfăşoară de-o parte şi de alta a podului. La vreo 2 km după ce depăşiţi indicatorul care vă arată că aţi părăsit Tisno, se face un drum în stânga şi după alţi 2 km ajungeţi în Jezera. Dacă aţi vrea să ajungeţi în Murter-capitala, ar trebui s-o ţineţi tot înainte, vreo 7 km, după cum vă spusei. Iar dacă optaţi ca locaţie de cazare pentru Betina, al treilea şi ultimul sat al insulei, faceţi dreapta cu puţin înainte de a ajunge în Murter. Oricum, drumurile sunt impecabil semnalizate, iar peisajele cu plaje sau mici aşezări umane dispuse în jurul zecilor de golfuleţe vă vor încânta inimile şi privirile! Rezultă că, de fapt, nu prea contează unde vă cazaţi în insulă, în doi paşi şi trei mişcări oricum ajungeţi în Murter-port.

Apartments Mijat era la vremea când am făcut rezervarea un new-entry pe booking, neavând nici un fel de recenzii; n-am găsit nici pe alte portaluri cine ştie ce referinţe, aşa că m-am gândit că probabil e o locaţie nouă, mai ales că pozele arătau foarte bine, şi că, fiind nouă, proprietarul are tot interesul să-şi răsfeţe clienţii. În realitate nu e chiar nouă, aveam să aflăm mai târziu, văzând în cameră un certificat de atestare datat 2003, iar pozele sunt doar un pic cosmetizate, ca să zic aşa :) În prezent are o (merituoasă, cred eu) notă 7,7 din 18 comentarii.

Am ajuns destul de uşor, setând în programul GPS-ului adresa de pe site, Strada Donje Kraj, nr. 13, aceasta fiind de fapt strada care trece prin spatele pensiunii. Alen mă contactase imediat după ce am rezervat, printr-un e-mail în care îmi mulţumea şi mă asigura de toată solicitudinea lui, lucru care mi-a plăcut. Cu vreo 2 seri înainte de a ne caza, l-am anunţat că vom ajunge la pensiune undeva între 5 şi 6 dupăamiaza, dar căldura ucigătoare a zilei de vară ne-a strâns mai repede de pe drumurile oraşului vechi din Zadar, de unde am mai făcut vreo oră jumate până la Jezera, astfel că pe la 4 şi ceva băteam deja la uşa locaţiei… Uşa se află de fapt în spatele pensiunii şi am găsit-o absolut încuiată. Nici o mişcare. Ne-am mutat, logic, în faţă, unde, lipit de Apartments Mijat se află o mâncătorie, cu terasă acoperită, pe numele ei Konoba Boris (konoba este echivalentul croat al tavernei). Am pătruns în interiorul întunecos, decorat cu plăci de faianţă pictată care îmi aminteau de celebrele azulejos lusitane şi, cu rezervarea în mână, am întrebat o doamnă mai în vârstă (în engleză) dacă ştie ceva despre Alen. „Mario! ” ne-a făcut dânsa semn cu degetul spre bar, unde un tânăr înalt, îmbrăcat în tricou marinăresc, ştergea nişte pahare. L-am abordat pe Mario. Acesta, foarte drăguţ, a cercetat printul nostru, şi-a scos telefonul mobil din buzunar şi a vorbit, probabil cu Alen. „Nu-i problemă, my friends, ia de şedeţi voi aicişa, pe terasă, la umbră, printre leandri, că vă servesc imediat nişte răcoritoare până vine Alen, acuş-acuş! ” Ceea ce ne-am executat cu plăcere, căci era, precum vă spuneam, „căldură mare, monşer”…

Alen s-a lăsat un pic aşteptat, dar n-a fost bai, căci terasa era umbroasă, berea rece şi Mario tare simpatic. S-a minunat că venim taman din România, a zis că n-a mai cunoscut români până acum, că peste 70% din turiştii din Jezera sunt nemţi şi austrieci. Dealtfel, ulterior am remarcat şi noi că nu numai Mario, ci şi majoritatea localnicilor vorbeau o germană cursivă şi aproape deloc engleză. Când în sfârşit a apărut Alen, am vrut să ne plătim consumaţia, dar acesta nu ne-a lăsat, zicând că „face cinste”, ca o compensaţie pentru faptul că a întârziat. A fost de fapt un gest de ospitalitate, pe care aveam să-l remarcăm şi la celelalte cazări pe care urma să le mai avem. Oricum, frumos! Ne-am luat rămas-bun de la prietenul Mario, care ne-a promis că ne rezervă o masă pentru cină.

Pensiunea este o clădire gălbuie cu 3 niveluri, situată, aşa cum am menţionat, chiar în faţa golfului care adăposteşte portul din Jezera. Arhitectura ei este tipică zonei, căci am întâlnit-o şi la alte case: un paralelipiped (parterul şi primul etaj) peste care sunt construite 3 „căsuţe” cu acoperiş în V, una lângă alta. Alen ne-a condus la ultimul nivel şi ne-a instalat în căsuţa din stânga, de fapt un apartament cu living şi dormitor. Ne-a prezentat pe scurt facilităţile locaţiei, ne-a oferit factura pe care o completase deja, scuzându-se că locuieşte în Zadar şi nu mai poate veni încă o dată; nu m-a deranjat deloc, am plătit preţul cazării în euro. Ne-am înţeles ca la plecare să lăsăm cheia pe masă şi să tragem uşa după noi. Ba ne-a mai oferit ceva: un tichet de parcare valabil pe toată insula Murter (în rezervare scria că parcarea este gratuită; pensiunea nu are o parcare proprie, practic poţi parca oriunde găseşti loc în parcările publice, în mod normal cu plată). Tati a lăsat maşina în faţa portului, chiar vis-a-vis de cazare, astfel că dacă ni se făcea dor de ea, puteam să-i aruncăm o ocheadă de la balcon. Cam asta a fost toată interacţiunea cu Alen, cam în fugă, aşa că după ce a dispărut, ne-am dat seama că am uitat să-l cadorisim cu un calendar cu imagini din România, aşa cum ne propuseserăm să facem cu toate gazdele noastre, în ideea de a le mulţumi, dar şi de a ne promova ţara. Până la urmă, gestul nu s-a risipit, calendarul a ajuns la Mario!

Apartamentul nu e cine ştie ce lux, dar nici de lepădat. Din holul modest, în care se află nişte rafturi de care noi n-am prea avut nevoie, se intră direct în living, care conţine o canapea, pe care am găsit-o deja transformată în pat dublu, acoperit cu aşternuturi imaculate, pe care se odihneau şi câte un set de prosoape albe cu dunguliţe turcoaz, de sezon. Mai conţine în mijloc o masă rotundă înconjurată de 4 scaune, un dulap de haine lângă pat, un birou de lucru (?!), pe care tronează un tablou imens cu rechini, precum şi un mic televizor LCD (nu l-am folosit), DVD-player, materiale de prezentare a insulei şi localităţii.

Pe peretele opus patului este zona de bucătărie, bine reprezentată de chiuvetă şi plită electrică cu 2 ochiuri, incluse într-un blat sub care se găseşte un dulap. Alt dulap este lângă acest ansamblu şi altul deasupra, suspendat. În ele am găsit cam tot ce ne-a trebuit în materie de veselă şi tacâmuri, ba chiar şi ceva oale, cratiţe şi tigăi pe care de data asta le-am lăsat cum le-am găsit. Desigur, consumabile noi, gen bureţi de vase şi lavete, cârpe de bucătărie curate şi detergent. Între chicinetă şi frigiderul cu congelator (în care am găsit forme speciale cu cuburi de gheaţă), mai există o uşă care comunică în apartamentul alăturat. Bineînţeles că era încuiată, dar probabil că la nevoie se poate deschide, înlesnind comunicarea între cele 2 căsuţe. Şi înclin să cred că mai există o astfel de uşă şi între celelalte 2 căsuţe, deci, dacă e cazul, locaţia poate deveni o casă mare şi primitoare pentru toţi prietenii voştri! Am citit ulterior despre nemulţumirea unui turist cum că a fost deranjat de vecini, că prin acea uşă se auzea tot. Noi cred că am avut noroc de vecini cuminţi, că nu i-am simţit deloc. În schimb, cam scârţâia podeaua de lemn. Dar am supravieţuit.

Dormitorul se află chiar în faţa uşii de la intrare şi e mobilat basic, cu un pat matrimonial gătit la fel ca cel din living, încadrat de 2 mici noptiere, un alt dulap de haine (cu multe umeraşe, o pernă şi o pilotă de rezervă) şi… cam atât. Salteaua din dormitor excelentă, cea din sufragerie aşa şi aşa.

Baia micuţă, cu vas de toaletă, chiuvetă şi duş cu perdeluţă. Deasupra chiuvetei, o etajeră cu 3 pahare de plastic şi o oglindă rotundă. Fără celebrele piculeţe cu şampon sau gel de duş (no problem, oricum eram dotaţi), doar un recipient cu săpun lichid la chiuvetă. Minusul pe care l-am acordat locaţiei s-a datorat prezenţei doar a unui sul de hârtie igienică în baie. Mă deranjează când oamenii se zgârcesc la lucruri meschine (dar importante). Noroc că prin portbagajul nostru găseşti tot felul de consumabile, iar când nu găseşti, cumperi. Dar numai ideea că ai dat 100 de euro pe noapte pe cameră şi trebuie să-ţi cumperi hârtia igienică… Precum vă spuneam, am supravieţuit. :)

Însă îi iert toate lipsurile (care nici măcar n-au fost prea multe) acestei locaţii când îmi amintesc de priveliştea ce ni se dezvăluia de la micuţul balcon pe care ieşeam din living! Balconul, deşi minuscul, este dotat cu măsuţă şi 2 scaune, precum şi cu umbrelă de soare (încă de la primele ore ale dimineţii, căldura de iulie era ucigătoare!). Vederea asupra mării şi a portului însă compensează orice neajuns! Nu poate fi descrisă în cuvinte, sau chiar dacă poate, nu de mine! O să ataşez poze, abia aştept să vă minunaţi! Cele 3 camere de la primul nivel au acces la o terasă comună cu şezlonguri, dar mă îndoiesc că marea se vede la fel de frumos ca de pe balconul nostru!

Altele: covor albastru în sufragerie; perdele de tul albăstrii la ferestre, ceea ce, în combinaţie cu obloanele de lemn, specifice zonelor mediteraneene, creau o atmosferă răcoroasă şi intimă, propice somnului până spre mijlocul dimineţii, lucru de care noi nu prea am avut parte:(. 2 aparate de aer condiţionat, câte unul pentru fiecare cameră, un mare plus al apartamentului! WiFi ok.Curăţenie desăvârşită. Nu ştiu la câte zile s-ar mătura camera sau s-ar schimba prosoapele, noi am stat doar 2 nopţi.

Un alt mare avantaj al locaţiei (care e doar rodul întâmplării, din ce am înţeles) este vecinătatea Konobei Boris, pe care v-am introdus-o mai devreme. Şi cred că nici konoba n-ar fi ce este dacă prietenul Mario n-ar fi! Extraordinar băiatul ăsta! Am servit masa în fiecare din cele 2 seri pe terasa pe care era stăpân (deşi la modul real cred că era doar angajat) şi a fost o adevărată delectare, alături de mâncarea gustoasă şi rezonabilă ca preţ, să urmăresc spectacolul pe care îl făcea! Vă jur că era coadă în faţa terasei, în stradă, nu ştiu cât venea lumea pentru mâncare, cât pentru Mario! Care era omul bun la toate, el lua comenzile, el le aducea, făcând halbele de bere să patineze pe masă, ca în filme, aşezând farfuriile pe masă într-o uşoară piruetă… Pe mulţi dintre clienţi îi cunoştea deja şi îi întâmpina salutându-i cu numele ţării din care proveneau: „Hello, Deutchland! ” „Hello, Denmark! How are you, my friends? ” „Hello, Romania! ” El era responsabil cu rezervările şi nu pleca nimeni nemulţumit; dacă toate mesele erau ocupate, îi punea pe mâncăcioşi să se mai plimbe puţin şi îi chema după un timp rezonabil. După ce comandai, te trata de parcă tocmai descoperiseşi leacul cancerului: „Excellent choice, my friend! ” Şi repeta ce ai comandat, apoi iar: „Excellent, brilliant choice! ” Când aducea comanda, repeta din nou: „2 beers! Here they are, sir! ” Purtând acelaşi gen de tricou marinăresc (cred că era uniformă de serviciu), plutea printre mese cântând şi zâmbind! Omului ăstuia chiar îi place munca pe care o face!

Konoba Boris nu serveşte decât prânz şi cină, dar dacă doriţi să nu vă bateţi capul cu micul-dejun, Apartments Mijat colaborează cu o pizzărie din apropiere în acest sens. Noi n-am folosit acest serviciu, ne-am gospodărit singuri, de aceea nu mai ştiu nici numele pizzăriei, nici preţul ce ar fi trebuit plătit, parcă 6 euro de persoană, dar nu bag mâna în foc.

O să vă spun vreo câteva cuvinte şi despre Jezera, cu riscul de a fi certată de webi, dar informaţia nu e atât de consistentă cât să pot compune un review separat. Jezera e, aşadar, un sat măricel, dispus în jurul unui golf adânc. Cazarea noastră a fost chiar în „vârful” golfului. Deţine multe spaţii de cazare, pensiuni ca cea în care am stat noi, mici afaceri de familie. Nu am văzut nici un hotel. Am văzut şi câteva mâncătorii şi cafenele, insuficiente cred eu, din moment ce seara toate erau pline, iar la „Boris” era coadă. Există şi vreo câteva biserici, mai vechi sau mai noi, n-am avut timp de ele, singura în care am intrat este bisericuţa din centru, de sec. 17, în prezent transformată într-un mic muzeu, pe care l-am vizitat într-o seară. Plaje sunt 2, în capetele golfului, de-o parte şi de alta, cumva faţă în faţă. Am reuşit să vedem doar una din ele, şi, deşi ne propuseserăm şi o baie, n-a mai fost vreme. Plaja are 2 porţiuni, una betonată (se coboară în apa adâncă pe scăriţă metalică, la fel ca la piscină) şi alta cu pietriş, unde apa se adânceşte treptat. Mi-a plăcut la nebunie frumoasa promenadă cu bănci şi palmieri din jurul portului, care se continuă în stânga cu o alee amenajată prin pădure, pe care se ajunge în Tisno (2km), plină de nemţi care fac jogging sau se plimbă cu bicicletele. Mi-a plăcut şi portul cu bărci şi iahturi; am asistat într-una din seri, puţin după apus, la sosirea unei bărci pescăreşti de pe mare; toată prada a fost cumpărată în doi timpi şi trei mişcări de doritorii de trufandale marine. În concluzie, o localitate tihnită, dichisită, în care se simte din plin influenţa austriacă, dar păstrându-şi aerul mediteranean care face deliciul vacanţelor noastre.

Aşadar, recomand Apartments Mijat, mai ales pentru excelenta poziţie şi pentru konoba din vecinătate. Probabil că în condiţii similare aş alege din nou această locaţie, dar e puţin probabil să se alinieze astrele într-un mod identic. Vorba aceea: lumea e mare şi abia aşteaptă s-o descoperim! Dar, cine ştie, peste nişte ani, când vom deveni pensionari zglobii şi vom dori locşoare de-astea însorite şi paşnice, poate ne vom aminti de augusta Jezera sau de misteriosul Murter…

---

VIZUALIZĂRI: 2565 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI