Vila Victoria, jos pălăria!

TIPĂREȘTE

Am trecut de mai multe ori prin Ramnicu Vâlcea, fie spre Sibiu, fie spre mănăstirile din nordul Olteniei dar niciodată nu am înnoptat acolo. De data asta Râmnicu Vâlcea urma să fie prima cazare dintr-o miniexcursie de trei nopţi despre care am să vă povestesc în alt review.

Alegerea pensiunii

Trebuie să vă spun că nu-mi place să merg în necunoscut nici măcar în ţară, din cauză că obosit fiind de drum, eşti dispus să accepţi orice, numai să ai unde pune capul să te odihneşti. Am ales vila Victoria după următoarele criterii: pozitionare aproape de centrul oraşului, cameră disponibilă la et. I, frigider. Pentru noi care mâncăm zdravăn la prânz iar seara ne minţim cu un iaurt, o felie de şuncă, un borcănel de brânză de vaci si o apă - suc - bere, este foarte important să le ţii la rece şi să nu faci niciun efort să ajungi la ele. Majoritatea pensiunilor pun la dispoziţie doar frigiderul unităţii dar mne! îmbracă-te, coboară, urcă şi după ce ai mâncat repetă mişcările, nu e o bucurie la capătul unei zile obositoare. Parcarea proprie e deasemeni foarte importantă pentru cei care se cazează o noapte şi nu vor să golească maşina. În privinţa preţului, nu sunt dispusă să plătesc 200-250 lei/ noapte într-o excursie turistică. La vila Victoria ne-a costat 130 lei preţ in care intra şi micul dejun. Micul dejun inclus în preţ sau plătit separat, te scapă de o grijă numai că trebuie întrebat ce se oferă. Mi s-a întâmplat în alte părţi să ni se dea o cafea, un croissant şi ziua buna! ori dacă ai un drum lung de străbătut trebuie să fii ˝echipat˝ corespunzător. Ce mă interesează la o pensiune este să fie curat, să am unde face un duş cu apă caldă, să fie linişte, vara să beneficiez de aer condiţionat şi a doua zi, nou-nouţă la drum! Nu în ultimul rând contează părerea de ansamblu a turiştilor care au vizitat locaţia şi care în general e obiectivă. Nota 9.3 din 10 dată vilei Victoria ne-a convins să reţinem acolo o cameră.

Locaţia

Nu am avut coordonatele GPS dar venind din Bucureşti pe E64 şi indicând aparatului adresa, din artera principală Calea lui Traian am ajuns uşor în str. Sfântul Calinic unde la nr. 24 este amplasată vila Victoria. Este multă linişte şi verdeaţă date de parcul Arhiepiscopiei Râmnicului cu care vila se învecinează. Deasemeni Hanul Haiducilor amplasat la cca 2-300 m de vilă, oferă mâncăruri tradiţionale la preţuri moderate. Am parcat chiar vis-a-vis de vilă pe un loc neîngrădit care aparţinea tot proprietarului. Am fost asiguraţi că nu se poate întâmpla nimic dar oricum cele două genţi cu lucruri de schimb le-am luat cu noi. Vila nu e vilă după cum se numeşte, ci mai degrabă un hotel micuţ cu trei etaje. Este o construcţie deschisă în 2013 şi functionează cu 9 camere, alte două urmând a fi terminate. Încă se mai lucra la nişte termopane, o maşină mare fiind trasă în faţa vilei. De fapt proiectul a fost conceput prin anii ´80 dar banii, bate-i vina, nu au dat posibilitatea să fie gata mai devreme. Designul este foarte plăcut întrucât în dreptul camerelor sunt balcoane încăpătoare. Ne-a întâmpinat doamna Nicoleta care ca şi soţul ei au fost gazde foarte prietenoase şi amabile, între noi stabilindu-s o simpatie reciprocă.

Camera

Doamna Nicoleta ne-a pus să alegem între două camere, una fiind mai răcoroasă. Bineînţeles că la 36 grade, opţiunea noastră a fost clară deşi ambele camere aveau AC. Camera era foarte mare, prevăzută cu un balcon larg în care se găsea o măsuţă şi două scaune de paie. În curtea nu prea mare era o piscină, brade cu zarzavaturi, un solar, aproape că nu era centimetru patrat liber de cultură. Mobilierul modern era de culoare wenge. Ce mi-a plăcut şi plăcut cel mai mult a fost aşternutul de pe pat. Cu un model discret în două culori pale avea pe deasupra o cuvertură de saten lucios asortată la nuanţe. Pe pat se aflau două seturi de prosoape de culoarea bananei, perfect spălate şi clătite cu agenţi de înmuiere care le făceau pufoase. Am oroare de pensiunile cu aşternuturi creponate cu flori, despre care nu ştii dacă au mai fost folosite sau nu şi de prosoapele aspre ca nişte frânghii. Tv mare plat cu cablu pe foarte multe posturi. Wi-Fi l-am încercat doar cât să vedem la tabletă vremea de a doua zi pe traseul pe care urma să mergem. Tot 36-37 grade. Dulapul avea o parte cu rafturi, o parte cu umeraşe. Surpriza a constituit-o cele două halate şi perechi de papuci pe care, din lipsă de timp pentru răsfăţ, nu le-am onorat. Frigiderul de mărime medie avea un congelator mic în care au încăput trei cutii refrigeratoare de pus în geanta cu izolaţie termică, să avem şi noi o apă rece la drum. O masă joasă, două taburete, veioză (ar fi fost bine să fie două), covor pe jos, carpetă, tot ce-ţi doreai. I-am sugerat doamnei Nicoleta să aducă şi un scaun-două cu spătar pe care să-ţi pui lucrurile când te desbraci. Totul strălucea de curăţenie.

Baia

Lăsând la o parte faptul că apa caldă era non-stop, baia era echipată cu de toate iar culorile faianţei, gresiei, perdelei de la cada de baie, covoraşului erau asortate. Se dispunea de phoen şi cosmetice.

Sala de mese

Era o sală dreptunghiulară în care erau aşezate mai multe mese. Câteva dinre ele aveau coşul cu pâine pregătit pentru turiştii care încă mai dormeau, noi servind micul dejun pe la şapte jumătate. Pe o măsuţă alăturată se odihneau iaurturi de diverse sortimente. În capătul sălii se afla un pian la care, cine ştia putea cânta. Lângă pian era o masă cu aparatură audio şi căşti. Deasupra, era un TV plasmă foarte mare care putea fi vizionat din întreaga sală. În sală plante decorative înobilau spaţiul. Două ferestre mari comunicau cu bucătăria care era îngrijit mobilată şi perfect utilată. De-a lungul sălii un balcon lung dădea spre stradă.

Micul dejun

Am fost întrebaţi de doamna Nicoleta ce dorim să servim. „Orice˝ a fost răspunsul. Ne-a adus pe câte o farfurie mare mai mult decât am putut mânca: şuncă, mezeluri, cârnăciori, pate, - făcute în casă din produse proprii-, icre, omletă iar roşieiile şi castraveţii erau din grădină. Cafeaua ne-a servit-o cu lapte şi zahăr sau îndulcitor la alegere. Am uitat să vă spun că pâinea era atât de proaspătă că părea abia scoasă din cuptor.

Concluzii şi recomandări

Vila Victoria este o locaţie perfectă pentru tranzit sau pentru câteva zile de concediu sau afaceri. Nu e prima locaţie vizitată aşa că prin comparaţie pot să vi-o recomand în cunoştinţă de cauză. O apreciere specială referitor la amabilitatea gazdelor. Dacă ar fi să dau o notă ţinând seama şi de preţ? Zece.

---

VIZUALIZĂRI: 1742 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI