Prin Veliko Tarnovo

TIPĂREȘTE

Veliko Tarnovo este un oras pe care i-l revad mereu cu placere, asa incepeam articolul trecut. Si aici ma voi opri ori de cate ori voi fi in preajma lui sau cand imi va fi dor de istoria vlahilor. A singurilor vlahi care au schimbat harta Europei medievale, ridicand din nimic un imperiu. Citeam de curand o publicatie veche unde se vorbea despre descendenta din Asanesti a regelui Ferdinand I al Romaniei si, dupa o atenta parcurgere a lungii liste de cununii si nasteri in familiile regale si imperiale europene, de la 1200 incoace, zic doar ca asa o fi din moment ce istoricii au dovezi. Dar, limitandu-ne doar la primii tari ai dinastiei Asanestilor, papa Inocentiu al III-lea scria clar in corespondenta cu Kaloian: "domino Bulgarorum et Blachorum" si "precum esti prin originea ta roman". Si uite asa ma plimb anual prin acualul Veliko Tarnovo admirand casele si bisericile "verilor" mei, majoritatea refacute, fara sa aiba acea patina a timpului dar ascunzand atatea comori, artefacte expuse sau nu publicului, in fumul imaginar al povestirilor si legendelor.

Dupa ce dealul Tsarevets l-am colindat incercand sa ne imaginam viata tarului, a inaltilor dregatori si a patriarhului, ne ducem pasii pe dealul alaturat, Trapezitsa, acolo unde traia nobilimea sau bolyarii, adica boierii. Din presa am aflat ca s-au facut donatii importante pentru refacerea cetatii de pe acest deal si ca, probabil in sezonul viitor, vom putea sa o vizitam, daca vor reusi sa refaca zidul de vest, 3 foste biserici, alei pietonale si un lift panoramic. Trapezitsa este al doilea deal fortificat important, aici au fost ridicate multe biserici frumoase si tot aici s-a retras, temporar, cu bunurile de pret patriarhul, dupa 1393. Una dintre bisericile importante este Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir din Tesalonic, de fapt cea mai veche biserica medievala. A fost reconstruita de mai multe ori, acest fapt datorandu-se importantei deosebite avute in istoria Asanestilor: biserica prima a fost sfintita de fratii Asan in 1185, de aici chemand poporul la revolta impotriva bizantinilor si, pentru a convinge, au apelat la un siretlic, spunand ca insusi sf. Demetreos, aparatorul Salonicului ar fi venit aici pentru sprijin. Fosta biserica regala pana in 1230, cu arhitectura bizantina, ridicata peste doua altare ale tracilor, a fost jefuita de mai multe ori, daramata in timpul a doua cutremure, dar este refacuta in forma aproape originala, in straturi de piatra si caramida, in anii 1977-1985, cu doua incaperi diferite pentru barbati si femei; devine muzeu unde sunt expuse absida si bucati de fresce originale.

Venind pe malul Yantrei, intalnim Biserica Fortificata a celor 40 de Mucenici din Sevastia, patrimoniu UNESCO, biserica regala sfintita in 1230, dupa victoria lui Ioan Asan al II-lea asupra bizantinilor. Dupa 1393 turcii o transforma in moschee. In 1972 este descoperit aici mormantul lui Kaloian, barbat inalt cu straie bogate si purtand inelul cu sigiliul personal, sarcofagul lui fiind astazi in stanga intrarii, interesant deoarece Kaloian a murit cu mult timp inainte de ridicarea bisericii. Tot aici este inhumat si ctitorul Ioan Asan al II-lea dar si alti membri ai familiei. Are 2 fresce originale insa importante sunt cele 3 coloane cu inscriptii din interior: a khanului bulgar Omurtag (814-831), a marelui khan Krum Temutul (probabil 793-814) si coloana lui Asan al II-lea. Declarata muzeu, detine si o biblioteca cu manuscrise rare. A fost deosebit de bogata, in sec. XIII-XIV fiinta numita Marea Lavra, adica o manastire in care foarte multi calugari, poate si de ordinul sutelor, locuiesc in case individuale de tipul unui sat. Aici a fost proclamata independenta completa dupa aproape 5 secole de teroare otomana, la 5 noembrie 1908, loc ales de tarul Ferdinand in semn de onoare. Se poate vizita, contra cost, programul insa nu se respecta.

O alta biserica apropiata de cetate, pe malul Yantrei, este cea a Sfintilor Petru si Pavel, ctitorita tot de Ioan Asan al II-lea cu sotia Ana, biserica ce a suferit si ea transformari si reconstructii de-a lungul timpului. Dintre multele informatii pe care le-am gasit despre aceasta, amintesc doar vremelnica sedere a moastelor Sfintei Parascheva inainte de a fi adusa la Iasi (de fapt cam un secol si ceva incepand cu 1235). Tot aici au fost descoperite in anii 2009-2011, peste 1200 de artefacte constand in 600 monede de argint si bronz, tot atatea obiecte de aur si argint, vase ceramice de inmormantare, coperta de carte, explicabil pentru ca aici a fost resedinta mai multor patriarhi. Poate cea mai importanta descoperire este "mormantul de pictura murala" ce cuprindea picturi murale executate in sec. XV si imgropate in sec XVI cu ocazia unei renovari, picturi de o valoare inestimabila, asemanatoare picturilor lui Gioto. Va intrebati ce este acest mormant? Era obiceiul in acea vreme ca picturile vechi desprinse de pe peretii bisericilor sa nu fie aruncate ci ingropate intr-un mod aparte, fapt ce a dus, prin lipsa aerului si a apei, la o perfecta conservare, pastrandu-se vii culorile si stralucirea aurului.

Peste intortocheatele stradute vechi vegheza maiestoasa Catedrala Nasterii Maicii Domnului, opera a perioadei Renasterii Nationale Bulgare; construita pe aproape de a treia colina, Sveta Gora, adica Muntele Sfant, de Nikola Fichev, cunoscut drept Kolyu Ficheto, intre anii 1842-1844, este distrusa in intregime la cutremurul din 1913 dar refacuta dupa planurile initiale si terminata in 1934. Este pictata in 1954 cu fresce istorice, importante fiind cele ce redau botezul poporului bulgar si istoria cetatii. Fichev a fost un arhitect, sculptor si constructor cunoscut al Renasterii bulgare, numele lui este legat de Podul Belensky de la Byala, Primaria din VelikoTarnovo, Casa cu maimuta, multe biserici si case de locuit din zona. Desi cunoscator foarte bun al tehnicii constructiilor, vorbitor de mai multe limbi printre care si romana, a fost analfabet. In aceasta catedrala s-a slujit un Te Deum la intrarea trupelor ruse in 1877 si au fost incoronati doi regi. O veti recunoaste usor. Am incercat sa o vizitam si anul acesta dar se oficia un botez al unui barbat in ziua cand am fost, nu parea sa avem probleme dar la vederea aparatului foto, desi inchis si pe care nu aveam unde sa-l ascundem, am fost invitati sa-i vedem doar exteriorul!

Sunt atatea de vazut in Veliko Tarnovo incat imi este greu sa fac un traseu, practic nu se poate merge pe fuga doar pentru a bifa cat mai multe obiective pe lista.

Strada Gurko, poarta numele celui care este de fapt maresalul rus, probabil de origine poloneza, Iosif Gurco, cel care a liberat Veliko de sub otomani, la 7 iulie 1877 si, asa cum este trecut in wikipedia, "... in 16 zile de la trecerea Dunarii... a creat panica la Constantinopol". Una din bataliile hotaratoare pentru Bulgaria a fost in pasul Shipka, acolo unde este si un monument dar si, drept omagiu, o biserica rusa. Aceasta strada pe care casele vechi se impletesc intr-un tablou viu, sigur va incanta privirea si sa nu ratati Casa Sarafkina la nr 86, construita in 1861 pentru un zaraf turc, astazi un mic muzeu de etnografie avand lucrurile originale, chiar si pozele propietarilor pe pereti, cu o arhitectura aparte caci partea dinspre rau are 5 niveluri, cea dinspre strada doar 2. Tot de pe strada Gurko puteti admira monumentul "Calaretii" sau monumentul Asanestilor, ridicat dupa conceptia lui Krum Damayanov in 1985, in fata cladirii Muzeului de Arta. Foarte inalt, din bronz, are in mijloc lama unei sabii cu varful spre cer, cu 4 calareti in diferite pozitii, trei de lupta iar unul pare a fi preot al ostenilor, alaturi sunt doi lei si o femeie cu un copil. Spuneam de Muzeul de Arta, cunoscut si drept Galeria de arta Boris Denev, nu am intrat, pot sa va spun doar ca functioneaza din 1934 si expune doar opere de arta bulgara.

Nu e de uitat ca, daca mergeti pe str. Nezavisimost, dar si pe cele paralele cu aceasta, ajungeti la monumentul "Maika Bulgaria" (mai stim o alta maika in alta zona geografica), ridicat in cinstea eroilor razboaielor balcanice si a primului razboi mondial.

Puteti vizita, daca timpul va permite, Muzeul de Arheologie, cu diferitele colectii, tema preferata fiind desigur al II-lea tarat, dar si Muzeul Renasterea si Adunarea Constituanta, mereu le-am incercuit pe lista pentru o data viitoare, din lipsa de timp, pauza de la pranz cand muzeele si bisericile sunt inchise, ne-au stricat planurile.

Am lasat aproape de final partea atractiva din multe privinte, Samovodska Charshia, Piata Samovod sau Strada mestesugarilor, astazi nume oficial ulita Rakovski, se pare locul unde in sec. XIX veneau locuitorii din Samovodenie sa-si vanda produsele, loc ce s-a dezvoltat o vreme ca un veritabil centru comercial; unul din hanurile bune de atunci exista si astazi, Hadji Nikoli, ridicat in 1858, despre care gasiti informatii pe pagina lor de net.

Nu am vazut de aproape nici biserica sfintii Chiril si Metodiu ridicata in 1861 din donatiile lui Ficheto si nici cea numita sf. Nikola unde acelasi constructor isi facea ucenicia in 1836, de aceea nici nu insist asupra lor desi am "lectiile" de doi ani facute, de asemeni n-am vazut nici Inchisoarea (muzeul, nu cealalta, Doamne fereste) si, dupa cum spunea gazda noastra, merita incercat de vizitat, atat cat este permis, Universitatea Sf. Chiril si Metodiu. Si doar umbland pe strazi gasiti atatea constructii si monumente interesante pe care nici un ghid nu reuseste sa le insire. Cred ca merita sa incercati sa vizitati, documentandu-va singuri, un loc, o zona, caci in imprejurimile orasului sunt si alte comori pe langa deja celebrul Arbanasi, care are enorm si nebanuit de multe legaturi cu noi.

Despre mancare, este o poveste lunga si frumoasa pentru mine, ultima "hrana" pe care am luat-o acolo a fost o inghetata kilogramica la un pret foarte corect, cum se exprima cineva pe undeva, dar putea sa fie si "tonica" - ma refer la cantitate- ca tot nu aveam mila de nimeni.

Veliko Tarnovo se poate vizita tot anul, preferabil toamna si primavara.

Cazarea am ales-o mereu pe booking.com, de anul acesta prefer pensiunile care au curte si deci loc pentru parcat masina; am observat ca sunt localnici care te abordeaza pentru cazare chiar in fata cetatii.

Ca un sfat daca-mi este permis, nu va jucati cu parcatul aiurea si fiti foarte atenti la indicatiile celor din parcarile cu plata, adica trebuie sa aveti in avans platita stationarea si dovada lipita pe geam. De asemeni, daca vreti sa vizitati multe obiective, pregatiti-va leva, se accepta mai rar lei dar cursul va dezavantajeaza, uneori mai mult decat pe litoral, depinde de noroc.

Veliko Tarnovo este pentru mine o poveste cu atat adevar cat poti descoperi singur, in ale carei pagini de te afunzi devii din ce in ce mai nedumerit dar si fascinat, este un loc de intalnire pentru multe natii ale lumii noastre, caci Bulgaria a reusit cu ceva: turismul cultural, istoria.

---

VIZUALIZĂRI: 2308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI