Veliko Tarnovo - oraş medieval

TIPĂREȘTE

Rar se întâmplă să mă întorc prin locurile în care am mai fost, de obicei căutăm locuri noi, provocări noi, senzații proaspete. Când, totuşi se întâmplă să ne întoarcem unde am mai fost, asta e din cauză că este ceva ce n-am reuşit să facem când am fost anterior, sau ne-a plăcut prea mult acolo. Sau amândouă.

Cam aşa a fost şi în cazul Veliko Târnovo pentru weekend-ul de Sf. Maria, de 15 august. Plus că, din discuție în discuție l-am „corupt” și pe băiatul nostru să meargă, trezindu-i interesul pentru cetatea din Veliko Târnovo, cu încărcătura sa istorică, obiectiv pe care data trecută nu am reuşit să-l vedem.

Am rezervat cazarea pe net la hotel Alegro, în oraş, să schimbăm locul, data trecută fiind cazaţi în satul istoric Arbanasi, la 4 km de Veliko. Preţul ni s-a părut corect, rezervarea s-a făcut uşor, rapid, uşor şi sigur. Ne-am stabilit traseul de plecare prin Zimnicea, la trecerea cu bacul, un mic ocol spre destinaţie de vreo 70 km, ca să evităm podul Giurgiu-Ruse, despre care auzisem de tot felul de aglomeraţii şi nenorociri. În acelaşi timp, am dorit să mergem cu bacul, este şi aceasta o experienţă, iar traseul nou de urmat este mai aventuros.

Am mers Bucureşti-Alexandria, iar apoi spre Zimnicea am intrat datorită GPS-ului, căci indicatoare n-am văzut... În fine, după 2 ore şi jumătate de mers lejer suntem la Dunăre. Citisem pe Facebook, pe pagina bacului Zimnicea-Svishtov programul de funcţionare şi am ajuns acolo înainte cu o oră. În faţa noastră 2 maşini, deci aglomeraţie deloc.

În final am fost 6 maşini pe tot bacul, plus câţiva pasageri pe jos. Bacul face 15 minute până pe malul bulgăresc, iar acolo se face şi plata. Este 4 euro pe autoturism şi 2 euro pentru fiecare pasager. În total 10 euro. După ce plăteşti la o gheretă, treci printr-un fel de şantier, iar apoi intri pe şoseaua principală.

După alte 2 ore de mers lejer, suntem la destinaţie. Ajungem la hotel relativ uşor datorită GPS-ului, unde găsim uşor loc de parcare. Hotelul, care are site-ul şi în limba română, este frumuşel, cochet, situat vis a vis de un mic părculeţ.

Câteva puncte pozitive, notate de mine:

-personalul vorbeşte engleza, te poţi înţelege cu ei foarte bine; la recepţie erau 2 tinere atrăgătoare: una foarte frumoasă, bulgăroaică, cu un zâmbet răpitor şi cealaltă bruneţică, vorbind impecabil engleză, dar de naţionalitate spaniolă, din câte am discutat;

-peste tot este curat, îngrijit, de bun gust, inclusiv la decorarea camerelor, unde se poate presupune cu uşurinţă existenţa unei mâini de arhitect priceput;

-dotarea camerelor şi băilor este OK, în cameră am avut inclusiv mini-frigider, cu apă, bere şi ceva dulciuri prin el, aer condiţionat, televizor LCD, paturi imense;

-terasa restaurantului hotelului este frumoasă, servirea OK, am putut plăti nota cu cardul; a doua zi, micul dejun a fost destul de variat, cafeaua bună.

La capitolul puncte negative, am notat:

-camera nu are balcon, dar avea o privelişte frumoasă, spre parc;

-poziţia hotelului nu este foarte centrală, dar fetele de la recepţie ne-au sfătuit să luăm taxiul până la cetate, pentru că este foarte ieftin; într-adevăr, ne-a costat 3,5 leva la taxi (am lăsat 5) până la cetate; interesant că, deşi suntem într-un oraş turistic, şoferii de taxi nu rup o boabă în engleză;

-în legătură cu preţurile întâlnite, în general mai ieftin faţă de noi, însă în cazul vinului vrac, pe care l-am comandat la restaurant (în ideea că cel îmbuteliat este foarte scump, iar vinul vrac este uneori chiar mai bun) am avut o surpriză; nu se pune problema de a nu putea plăti, dar 15 leva litrul de vin vrac, adică în jur de 35 lei mi s-a părut enorm, chiar şi pentru restaurant.

Punctul principal l-a constituit vizitarea cetăţii. 6 leva intrarea de persoană ni s-a părut un preţ acceptabil, mai ales la sfârşit după toate câte văzusem. Vizitarea durează cam 2 ore, iar pe parcurs ai ocazia să faci şi mişcare, să vezi oraşul de sus, din diferite perspective, să întâlneşti zidurile ce alcătuiesc vechi încăperi, locuri cu rezonanţă istorică, dar şi mici teatre de păpuşi ambulante, terase pentru suc sau cafea în drumul către vârful cetăţii, cărări ce se cer explorate... În vârf tronează o biserică în care, când intri afli răcoarea pe care o simţi ca pe o binecuvântare, după efortul depus într-o zi şi aşa caniculară. Am comparat cetatea cu Sighişoara noastră, sau cu cetatea de scaun de la Suceava.

La coborârea din cetate ne-am gândit ca, în amintirea weekend-ului petrecut anul trecut în Arbanasi, să mergem din nou acolo, pentru a vizita şi pentru a rămâne la masa de seară. Zis şi făcut. Taxiul ne ia până în Arbanasi (4 km) numai 4 leva. Acolo, ne amintim de septembrie 2014, revedem şi piscina hotelului unde am fost cazaţi. La terasa unde am stat anul trecut nu avem loc la masă, totul este rezervat. Următoarea terasă-restaurant este şi ea pregătită de un eveniment, pare să urmeze o nuntă, dar mai sunt vreo 2 mese la liber, din care una o ocupăm.

Masa ne confirmă încă o dată că bucătăria bulgărească este una gustoasă! În apropiere avem şi o mică scenă unde, în curând va fi început un festival de muzică populară de-a lor, cu un public numeros, care au încins hore în ritmul muzicii, având şi conotaţii orientale. După ce mâncăm, ne amestecăm cu mulţimea şi intrăm în horă de-a binelea.

Înapoi în Veliko Târnovo cu un taxi care ne-a luat doar 5 leva. Ajunşi la hotel, am mai rămas pe terasă preţ de încă o oră, pentru a lua şi aici pulsul, de a simţi şi aici atmosfera.

A doua zi, după micul dejun copios, o mică incursiune la cascada Hotnitsa, fusesem şi anul trecut, este în apropiere de oraş, în drumul către Ruse. După răcoarea cascadei, poze, plecăm spre casă, pe alt traseu, prin Giurgiu, ca să vedem cum e şi cu aglomeraţia de la pod. Ajungem la podul prieteniei destul de repede, realizând cât suntem de aproape de atracţiile de la Veliko Târnovo. Trecerea podului durează... fix 10 minute. Incredibil de puţin, faţă de ce auzisem. Ceva coadă era la ieşirea din România, dar cred că în jumătate de oră se ieşea din ţară.

A fost un weekend reuşit, şi ne-am promis să mai mergem în Bulgaria. Poate data viitoare la Bansko.

---

VIZUALIZĂRI: 1637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI