Bolata, o oază de încântare

TIPĂREȘTE

După masa copioasă de la Dalboka, am simţit chemarea mării ce ne îndemna de-acum la o baie şi la o şedinţă de trândăveală pe nisip, fiindcă soarele încălzise binişor aerul strălucind printre norii încăpăţânaţi. Dar unde? Scotocirile mele făcute de-acasă relevaseră o plajă situată aproape de Kaliakra, o plajă de formă circulară ce se bucura de cuvinte frumoase, numită Bolata, care mi-a incitat imediat interesul.

După o lungă discuţie în contradictoriu avută cu soţul meu, căruia la început Bolata nu-i spunea nimic ţinând cu tot dinadinsul să ne întoarcem în Vama Veche, la insistenţele şi rugăminţile mele se învoieşte convingându-l că am „găsit” o plajă pe gustul nostru de „vânători de plaje” cum ne autodenumiserăm într-un alt review.

Scriu acest articol (ce coincidenţă!), după ce zilele trecute la tv a rulat în mai multe episoade tema „plajelor ascunse din Bulgaria” în care Bolata a fost inclusă de cunoscători într-un top al celor mai atrăgătoare cinci plaje din Europa şi mă felicitam singură pentru inspiraţia de a fi ales o asemenea bijuterie în afara Greciei şi Turciei, o plajă altfel.

De la Dalboka o luăm înapoi spre Kaliakra încercând să ajungem la Bolata, dar negăsind nici un indicator (la tv se spunea poetic că „trebuie urmărite indicatoarele spre Bolata şi, apoi, linia orizontului, până la mare”), aproape că am ajuns iar la Kaliakra. Ne dăm seama că am greşit, întoarcem, mergem înapoi şi iar ne repunem în direcţia presupusă în ideea că rataserăm vreun eventual indicator. Noroc că după câteva încercări nereuşite vedem un autoturism autohton căruia îi facem semne să oprească şi-l întrebăm pe şofer de Bolata. Ne face semn să-l urmăm după ce o ia la stânga pe un drum secundar (un fel de uliţă sau drum de căruţ de butelii, cum îi place soţului meu să-l numească) nesemnalizat, îngust pe care nu încăpeau două maşini în paralel. Ne întâlnim cu maşini din sens opus, la mica înţelegere mergem marşarier, ieşim de pe carosabil, acolo unde se poate, pentru a-i permite celuilalt să treacă.

Pe măsură ce coboram spre mare, peisajul devenea din ce în ce mai pitoresc, vegetaţia abundentă predomina, versanţii abrupţi roşiatici se prefigurau a mărgini golful de-o parte şi de alta. Uau! , exclam aproape să ajungem jos, când realizez că Bolata e o mică minune naturală, situată într-un golf perfect semicircular, cu o plajă splendidă, dispusă împrejurul golfului. Prima impresie a fost că seamănă perfect cu plaja Matala din Creta, poate şi pentru că faptul că în pereţii stâncoşi laterali ce o flanchează, natura săpase o multitudine de cavităţi, bune pentru adăpostul multor vietăţi. Numai că la Matala nu există în stânci oxid de fier care să le impregneze roşiaticul specific de aici şi la Matala grotele săpate în piatră sunt de dimensiuni considerabile faţă de cele de la Bolata.

Prietena wikipedia ne spune că în micile peşteri din jur se găsesc rămăşiţele unei aşezări antice datând încă din secolul al IV-lea Î. C., probabil „rudă” cu vecina sa celebră, Kaliakra. N-am verificat preţioasa informaţie, căci n-am avut nici timp şi nici chef de căţărări pe care am sesizat, însă, că alţi curajoşi le-au încercat. În arealul de la Bolata a fost găsită o cruce malteză care vine în susţinerea ideii de comerţ exercitat de oamenii din cel de-al doilea Imperiu Bulgar cu Republicile Veneţia şi Genova, cele mai importante în materie în acea perioadă.

În fine, în parcarea nu prea generoasă vedem şi un panou explicativ ce ne informează că suntem, încă, în rezervaţia naturală Kaliakra, paradisul multor păsări ocrotite de lege şi al numeroaselor specii de plante, la fel, protejate, care urmează, an de an, treseul străvechi prevăzut de Via Pontica ce lega Bizanţul de Histria.

Deşi plouase zdravăn şi încă totul era umed şi jilav în jur, nimic nu putea să ştirbească din farmecul naturii sălbatice ce ne ameţea din toate părţile. Plaja, puţin spus frumoasă, are o zonă amenajată în partea sa dreaptă cu şezlonguri, umbrele, în spatele lor fiind chiar o terasă modestă ce oferă de băut şi de mâncat. Nisipul fin este foarte plăcut la atingere, apa mică la intrare în mare şi fără valuri, că doar eram în golf, erau preferatele familiilor cu copii mai mici, după localnici, turiştii români fiind fruntaşi. De fapt, plaja, deloc aglomerată, mi-a lăsat impresia că e un fel de plajă de familie pentru cei din zonă veniţi şi cu scule de pescuit folosite în apa curgătoare ce-şi găsea sfârşitul în mare, şi pentru cei echipaţi ca de picnic. În zare, în dreapta sus, departe, se desluşea silueta semeaţă a porţii cetăţii Kaliakra pe care am surprins-o în poze cu zoom-ul, iar un pic mai aproape, pe flancul drept trona o „arătare” ce părea un far. De fapt, tot prietena wikipedia m-a luminat, în timpul regimului comunist, pe partea dreapta a canionului, deasupra golfului, a fost construită o bază secretă, de aceea puţini oameni ştiu despre ea, iar ciudata „arătare” era un turn de observaţie şi control, parte din aceasta, de unde se scruta zarea. Există surse de „folclor” neverificate care vorbesc şi despre existenţa unui cablu telefonic care începea de aici, şi înaintând prin golf şi mare, conecta liderii Bulgariei de cei din Uniunea Sovietică. Clădirile aflate sus ce aparţineau acestei baze secrete sunt semi-abandonate.

În apa mării plăcută ca temperatură, ne-am bălăcit îndelung, că doar nu era ca cea din Vama Veche, plină de alge, adâncă şi cu valuri mari. Priveam din apă către plajă şi-mi dădeam seama că natura măiastră care crease ceea ce vedeam roată cu ochii, făcea din acel loc o adevărată binecuvântare pentru iubitorii de astfel de plaje pe care nu le-am întâlnit, sub acea formă, decât în Grecia. Nu ne mai venea să plecăm şi aşa am şi făcut, pentru că am stat la Bolata până ce soarele s-a hotărât să apună dându-se după dealul din dreapta. Rămăseserăm acolo atraşi ca de-un magnet să gustăm acel apus cald ce marca finalul liniştit al unei zile agitate şi ploioase, în bună parte. E lesne de înţeles că vă adresez şi vouă invitaţia de a descoperi micul paradis din golful Bolata, dacă aveţi ocazia să treceţi prin zonă şi dacă cochetaţi cu genul de plajă sălbatică!

Am plecat spre Vama Veche cu inimile şi sufletele pline de încântare, nesperând nici o clipă că explorarea de-o zi a nord-estului Bulgariei ne va aduce atâta satisfacţie iar ziua se va fi încheiat într-o notă atât de agreabilă. În Vama Veche ne aştepta concertul memorabil al trupei Zdob şi Zdub, altă plăcere!

---

VIZUALIZĂRI: 4300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI