Hai-hui prin Skiathoskopelia (II)

TIPĂREȘTE

Ocolul insulei Skiathos

La debut, o mica filozofeala. Eu cred ca cel mai bun lucru ce i se poate intampla unui roman din “middle class”-ul nostru, adica sarac (la nivel european) e, sa vina odata, concediul, si odata cu el, un sejur pe undeva printr-o insula din Elada. Odata ajuns acolo, in Skiathos spre exemplu, acesta are mai multe optiuni. Daca e cu familia poate sa ramana acolo unde si-a luat sejurul timp de 7 zile si sa se “invarta in jurul cozii”, adica sa se balaceasca in mare, sa faca plaje, sa serveasca masa la o taverna sau sa-si gateasca cate ceva la chicineta vilei. Vai, cate lucruri nu rezolva acea chicineta! Eu cred uneori, ca nu din cauza pretului mic, a soarelui, a marii calde, a parfumurilor si a culorilor ei de invidiat, au invadat romanii Grecia, care este, poate, cea mai fotogenica tara din lume, ci pentru ca Grecia are multe vile si toate vilele au cate o chicineta. E doar o parere. Anul acesta n-am facut nici eu exceptie. Am dat de-o vila cu-o terasa superba, cu plaja "la scara" si mini-marketul in coltul strazii si m-am invartit mult in jurul ei. De-ati vedea ce negru, relaxat, gras si vitaminizat m-am intors de-acolo. Alta filozofeala. Ceva ma framanta, nu inteleg si nu mi se pare corect in relatiile noastre cu grecii! De ce merg atat de multi romani in concediu la greci si grecii vin atat de deloc pe la noi? De ce gasesti atatea rosii “made in Grecia” in pietele Bucur Obor sau Berceni, (care sunt de fapt culese de prin gradinile noastre) si de ce nu gasesti si pe la ei, sa zicem, “pepeni de Dabuleni”? . Pai, unde e reciprocitatea agro-turistica romano-elena?

Sa revenim la Skiathos

Da! , romanul nostru din Skiathos, se poate relaxa o saptamana stand doar in jurul vilei, dar el mai are si optiunea “optionalelor”, adica, spre exemplu, un tur al insulei. Uneori nici nu stii ce valoare mare are bancnota aceea de 10 euro, pe care, adesea, nu dai doi bani. Zece euro, in Skiathos, inseamna, printre altele si un tur al insulei. A propos de bani marunti, e bine sa mergeti cu mult “cash” prin buzunare dar nu de oricare, bancnotele de 5,10 si 20 de euro, au mare cautare. Pe unde platesti, grecii se bucura daca vad bancnote mici si nu se chinuie ca sa-ti dea mult rest. Va dati seama ce-ar insemna sa incerci sa platesti biletul de autobuz de 1,60 euro, cu o bancnota de 50 sau 100 de euro...

Turul insulei

Croaziera circuminsulara e grozava! E cea mai "de succes" dintre toate, (dupa Mamma Mia Tour), cred eu, pentru ca e ieftina si daca nu gasesti bilet la vapoarele mari, treci pe partea cealalta a portului si vei gasi la vaporasele mai mici. Am luat asadar cu 10 euro, o “oferta speciala” pentru “tomorrow”, valabila doar pentru primele 30 de bilete. Wow! Cum? Un tur de insula la pretul unei farfurii de musaca? Da, da, ieftin, dar pana "tomorrow”, pentru vaporasul meu, “Zeus” nu s-au vandut nici macar 20 de bilete, caci “tomorrow” mai plecau in croaziera 3 vaporase cu doua punti, pe acelasi traseu, asa ca pe mine m-au trimis alaturi, pe alt vaporas, pe Margarita, vaporas mai frumos decat insusi Zeus. “Io te quiero Margarita! (youtube). De fapt cam asa fac grecii din port, vand o perioada bilete la pret redus, la cate 4 standuri, ca sa poate “umple” 3 vaporase, la capacitate de aprox. trei sferturi. Sau vand lunea bilete pentru “Mamma Mia Tour” care pleaca joi, doar ca sa fie siguri ei, ca vaporul va fi cat de cat plin si ies in beneficiu. Daca acum in “full” sezon se merge cu 3 din 4, cred ca-n extrasezon se va merge “3 intr-unul”, ca si la pliculetele noastre de cafea cu zahar si frisca.

Acum, daca tot m-am luat cu vorba si inca n-am pornit in croaziera, va mai zic si ceva rautacios. N-ar trebui, pentru ca turul insulei e superb. E si o oarece doza de “umplutura” in acest tur ca si-n orice alt tur grecesc, de fapt. Adica pleci la 10 si revii la 5 sau 6 seara dar insula e mica, o poti ocoli si daca ar merge vaporasul cu spatele. Se merge incet si se opreste in 4 locuri. La Lalaria Beach (1 ora), la Fortul Kastro (1 ora si 20 minute), pe plaja Magalos Aselinos (pentru pranz, timp de 1 ora) si in superba insula Tsougria, timp de 1 ora, pentru baie. Deci, veti vedea ca din cele 7 ore de job a marinarilor, mai mult de jumatate, e sisesta. Dar degeaba, ce-i al lor e pus deoparte, puteau sa se odihneasca chiar si mai mult, ca n-are nimeni o asemenea minunatie de plaja precum “Lalaria Beach”, un asemenea fort precum Kastro (pacat ca l-au facut in varf de munte si nu pe plaje) si mai ales o asemenea insula “rezervatie naturala”, precum e Tsougria.

Asadar, “Welcome on board! ”

Vaporasul Margarita are doua punti, cei mai putin bronzati s-au asezat pe puntea de sus, iar cei care serveau ceva s-au pus jos caci acolo erau mese si puteai sa stai cu un suc sau o bere rece in fata, caci vaporasul avea si un bar. Margarita mergea catinel, marea era lenesa si nu avea valuri mari, balans nu simteam deloc, nimanui nu i-a fost rau. Pe puntea superioara se simtea un curent mai puternic de aer, te puteai bronza urgent, pe cea de jos, la umbra, nu se simtea deloc, chiar daca puntea era si ea deschisa circulatiei aerului. Vaporasul era plin pe trei sferturi cu turisti din Anglia, tarile nordice, Polonia, Cehia. La megafon se comenta in mai multe limbi si obligaoriu in englezeste. Atmosefera la bord era simpatica, la un moment dat capitanul a inceput sa cante vreo doua melodii populare greceasti, simtind probail concurenta celuilalt circuit, “Mamma Mia”, unde formatia ABBA, cu cele vreo 30 de “hit”-uri care te insotesc de-a lungul calatoriei, e de neegalat.

Lalaria Beach

In nici o ora am ajuns la plaja Lalaria, plaja minunata, gri-albicioasa, plina de pietricele slefuite de apa, vant, furtuni si vreme, in genul “Marble Beach”. De fapt plaja e mai mult o combinatie intre Marble Beach” si “Navagio”. Daca de pe plaja de marmura din Thassos, mai poti lua cate un ousor de marmura drept suvenir, aici, pe Lalaria Beach, un panou pus la vedere, te atentioneaza ca de-acolo n-ai voi sa iei cu tine nici macar un fir de pietricica. Eu am adunat totusi cateva pietre si le-am fotografiat. Apa era limpede, turcoaz, calda, unii au facut baie, mai ales intr-unul din capetele plajei, langa un pod natural de piatra “care inca nu s-a daramat” dar cine stie? Cred ca nu in fiecare zi e ca azi, liniste si pace, mai sunt si furtuni puternice si valuri mari pe-aici, care lovesc si erodeaza peretii verticali ai malului, caci altfel nu-mi explic de unde vin si cum s-au slefuit toatre aceste pietre, doar decat daca n-au fost desprinse din peretii inalti de pe margini. Ca dimensiuni, plaja pare a fi o “mini-Navagio”, peretii ei sunt verticali, imposibil de escaladat (accesul pe plaje se face doar dinspre mare) si sa tot aiba vreo 150 de metri inaltime, (cei de la Navagio au 300 de metri) si chiar daca plaja Lalaria e pietroasa si peretii mai putini inalti decat cei din Zakynthos, ea are farmecul ei. De indata ce ai pus piciorul pe Lalaria Beach, parasesti lumea ta multicolora cu care esti obisnuit si intri intr-una ciudata, unicolora, totul devine alburiu, spalacit, parca si apa e gri, e ca si cum cineva ar fi vopsit totul, si stancile si plaja si apa, cu var amestecat cu praf de ciment. Aici se sta o ora, se face o baie, cateva fotografii, plaja e salbatica, n-are pe ea nici o constructie umana, e rezervatie naturala. Chiar daca e incolora, inodora si insipida, “Lalaria Beach” place, pentru ca e inedita.

Fortul Kastro

Al doilea popas, il facem nu departe de Lalaria, la fortul Castro, fosta capitala a insulei. Ajungem acolo pe la pranz, cand e caldura cea mai mare. Timp de stationare, 1 ora si 20 minute. Fortul Kastro a fost construit in acelasi an in care a cazut cortina peste o parte din istoria lumii, cand Mehmet al II-lea, cucerea Constantinopolul bizantin (1453), fapt petrecut intr-o zi de marti. De-atunci se pare ca martea aduce ghinion, dar mie nu de caderea unui imperiu mi-era teama cand urcam spre fort ci de caderea mea de pe cararea ingusta si abrupta si apoi de pe creasta plina de pietre coltoase si ca n-am sa ajung la timp, inapoi la vapor. Spre fort, am pornit doar o mana de oameni, restul, adica majoritatea, au tras la o taverna din vale si s-au servit cu cate-o bautura rece. Punctul forte al tavernei de langa plaja acostarii e-o funie de “welcome” pentru orice pirat care a avut si mai are de gand sa atace fortul, caci se pare ca acest lucru s-a intamplat de multe ori si faptasii au fost mai ales otomanii. Fortul Kastro se afla, in mare parte, in ruine, dar se mai pastreaza cateva ziduri si case, cateva stradute, o poarta de intrare, o bisericuta, o piateta umbroasa unde se trasesera mai multi turisti ceva mai obositi si cateva tunuri ruginite. Amplasamentul fortului a fost bine ales, pe creasta muntelui dar se ajunge greu acolo sus. Eu, am ajuns cam intr-o jumatate de ora si sus ma simteam ca dupa o sauna. N-am avut timp decat sa fotografiez imprejurimile si s-o iau iute la picior inapoi spre vaporas care putea in orice moment sa ridice “ancora” sau mai bine zis, “scara” si sa plece. Sunt mereu 2-3 vaporase in port, caci turul insulei e destul de solicitat de turisti dar marinarii nu-si cunosc in totalitate clientii. Daca pierzi cumva vaporul, nu-i nici o problema, te preia altul pana la statia urmatoare, important e ca nu cumva sa ramai ascuns printre ruinele fortului si cand ai de gand sa cobori, sa vezi ca pe plaja nu mai e nici un vapor. Poate ca la aceasta oprire, organizatorii mizeaza mai mult pe faptul ca lumea nu va urca pana acolo sus la orele amiezii, in plina canicula si va ramane la terasa din vale. Dar e pacat sa ajungi pana acolo, sa vezi fortul si mai ales drapelul grecesc, infipt ca un cui in talpa cerului si sa nu urci pana la el. Daca v-ati hotarat sa urcati, e recomandabil sa aveti un tricou de schimb, ceva lichide si sa va grabiti.

Megalos Aselinos

Aici se sta ceva mai mult timp, o ora si jumatate, pentru masa si balaceala. Langa plaja este amenajata o taverna dubla, care are cativa chelneri tineri si foarte agili care reusesc in cel mai scurt timp sa te serveasca cu tot ceea ce au ei in meniu si sa-ti ramana ceva timp si pentru o baie. Pe plaje e lume multa adusa nu numai de vaporase. Langa taverna exista si o parcare mare, mereu plina. Acest loc, aflat pe partea nord-vestica si mai salbatica a insulei, este legat de o sosea buna ce porneste de langa Troulos, din partea sudica si mai bine amenajata a insulei.

Insula Tsougria

Ultima oprire o facem in insula Tsougaria, a doua “rezervatie naturala” a zilei de azi, dupa “Lalaria Beach”. E-o insula mica, nelocuita unde se afla un golf si o plaja plina cu amatori de balaceala, veniti aici cu yahturile din Skiathos-city, care e nu e departe. Apa e calda. Nici nu stiu unde sunt mai muti oameni, in apa sau pe nisip. Facem un popas de o ora. Pe plaja e-o taverna ce nu functioneaza acum si multi piloni de lemn, infipti in nisip, semn ca aici au avut loc niscaiva spectacole cu mult public. Insula e-o rezervatie dendrologica, plimbandu-te pana la o mica bisericuta aflata pe platforma unei stanci, unde tocmai se asezau scaunele pentru o oaraece festivitate, intalnesti mai multe specii de plante si arbori mediteraneeni, nemaintalniti in alte insule. De pe terasa bisericutei se distinge versantul stancos vestic al insulei, de o rara frumusete. Stanci ascutite tasnesc din padurea verde si apoi spinteca apa limpede a marii. Aproape intreaga insula e acoperita de o padure deasa. Printre crengile arborilor, chiar in spatele plajei, se distinge o veche casa cu pereti de piatra, aflata in paragina. Ce-o fi acolo? Ce-o fi? E-o veche fabrica de ulei de masline abandonata, ce sta ca o dovada inca vie a unei perioade mai prospere a acestei insule.

Concluzie

Pentru mine, croaziera a fost un cadou de “bun venit”, nu oriunde poti gasi la un pret atat de mic, un vaporas care sa te poarte de la ora 10 la 17,30 in 4 locuri diferite, dintre care doua dintre ele, sa fie si rezervatii naturale.

---

VIZUALIZĂRI: 4135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI