2. Calgary – downtown, romanii si multe impresii

TIPĂREȘTE

Am aterizat la Calgary dupa pranz. La intrarea in aeroport am fost intampinati de de cativa batranei imbracati in costume alb-rosii cu palarii specifice americane, cu insemnele canadiene. Acestia ne indrumau in caz de nevoie, cu zambetul pe buze, sau daca ai avea nevoie te pot duce cu niste minivehicule – gratis. Am aflat ca sunt voluntari!

La vama am stat la o coada destul de mare dar a mers repede. Organizarea impecabila. La ghiseul de declaratii vamale am fost intrebati cate-n luna si-n stele: unde mergem, cine sunt si de cand ii cunoastem pe cei la care mergem, daca dorim sa muncim in Canada, ce muncim acasa, etc. In functie de cum ii place sau nu de tine, functionarul iti face un semn pe declaratia vamala (pe care am fost rugati sa o completam in avion, inainte de aterizare, pentru a fi mai expeditivi). Apoi treci pe langa ofiterul de la vama caruia ii arati declaratia; functie de semn, treci sau trebuie sa desfaci bagajele. Cateva pachete de tigari (in plus) si o sticla de palinca tremurau, speriate in bagajul nostru...

Calgary, ca majoritatea marilor orase nord-americane are un grup de zgarie-nori, in “downtown”, inconjurati de mii de case aflate la diferite distante si grupate in “cartiere”, ca-n filme. Toate casele par la fel : garaj pentru doua masini, basementul, enorm – ocupat deobicei de odrasle, parterul cu bucatarie (echipata senzational!) neseparata de restul livingului, poate un birou, iar la etaj se afla dormitoarele, 3-4 bai cu cazi si dusuri, largi raspandite prin toata casa... si alte incaperi mai micute cu diverse scopuri. Totul este larg, aerisit, practic. In spatele casei, o terasa mai mare sau mai mica dar obligatoriu trebuie sa aiba si un gratar alimentat cu gaze! Aici am luat contact cu haburgerii, la ei acasa, dar si cu micii consacrati! Toate strazile sunt largi, bine intretinute, toate spatiile verzi impecabile, de curatenie ce sa mai zic... Am aflat ca daca nu-ti tunzi gazonul nu-i nicio problema: rezolva Primaria, dar platesti! Pe strazi si prin gradini circula din cand in cand, nestingheriti, iepuri, veverite, uneori chiar caprioare. Linistea este intrerupta doar de pasari... Sa n-auzi tu o ambulanta, o motocicleta ambalata aiurea, o manea...

Am avut placerea de a cunoaste o parte din comunitatea romaneasca, multi lucrand, cum altfel, in domeniul petrolului si gazelor, Calgary si Edmonton fiind orase pline de petrolisti. Am fost primiti foarte bine si ne-a facut placere sa aflam multe despre destinele unor oameni curajosi si hotarati.

Mancarea pentru unele party-uri “romanesti”se poate comanda la “Maria Market – Old style european meats and deli”. In curand se va putea manca la “Bistro Maria – Grandma's Transylvanian Kitchen”. Aici cateva ardelence au facut un magazin alimentar cu tot ce-ti trece prin minte, produse romanesti si unguresti, si produse gata preparate ce se lafaie in vitrina: sarmalute (evident!) in foi de varza sau in foi de vita, gulas, fasole, ardei umpluti cu varza murata, gogonele, gogosari, prajituri, torturi, toate aratau foarte bine.

Downtown –ul este in plin avant dpdv al constructiilor (nici-un fir de praf!). Zgarie-norii iti sucesc gatul, strazile largi, cu spatii de parcare bine definite, masini de lux, sport sau truck-uri, magazine cu cizme si palarii de cawboy la tot pasul, cladiri din sticla, restaurante fastuoase, toate degaja senzatia de bogatie. Am aflat ca nu-i doar o senzatie... Un lucru ciudat pentru unul ca mine, venit pentru prima data in America, semafoarele sunt montate dupa intersectie, deasupra strazii! la intersectiile nesemaforizate sunt, in general, semnele “STOP” la fiecare din cele patru intrari in intersectie. Pai si... care si cum, trec?!? Simplu: primul sosit, pleaca primul! Obligatoriu mai intai opresti. Ce ne-am mai distra acasa cu o astfel de semnalizare!

Am intrat in Mall... Urias! Trei niveluri, acoperis de sticla, gradina intr-un “colt”. Ne-am prins repede ca nu-i pentru veniturile noastre. Doar daca plecam a doua zi inapoi! Gradina ne-a atras in mod special atentia. Din Mall am traversat bulevardul, printr-o pasarele de sticla si am trecut in cladirea vecina de unde am coborat in strada. Intre foarte multe cladiri exista acest sistem de traversare, extrem de util mai ales iarna la minus 40 de grade C. Practic, canadianul se urca in masina lui din garaj, strabate drumul pana la birou, parcheaza in subteran si urca la birou fara sa ia contact cu atmosfera exterioara. De la birou, prin reteaua de pasarele poate sa se duca sa manance sau la Mall... Apropo de iarna si de masini: Canadienii n-au numere de inmatriculare in fata; in schimb la toate masinile atarna, inestetic poate, un fir c-o mufa ce iese prin grilajul de la radiator si care vine de la o rezistenta termica. La acea mufa te poti racorda printr-un cablu la un din prizele existente pe exteriorul tuturor cladirilor; asta atunci cand iernile foarte reci nu permit pornirea motoarelor... Amicul meu are o masina care poate fi pornita de la distanta (foarte utila comanda atunci cand vrei sa gasesti volanul si scaunul calde – iarna sau, din contra, reci - vara).

Legatura intre cartierele indepartate se poate face si cu autobuzul sau cu metroul de suprafata.

Am mai remarcat o zona de agrement in zona lacului Elbow unde exista un sat cu personaje de demult (Heritage Park Historical Village), un muzeu cu masini de epoca, statii de benzina si reclame (Gasoline Alley Museum) si daca doresti poti iesi c-o barca, sa faci ceva miscare, plaja, etc.

O alta atractie a fost Gradina Zoologica care este – iar trebuie sa folosesc cuvantul – URIASA. Aici au adus animale din toate zonele globului, care umbla, inoata sau zboara... Poti gasi fauna specifica din Canada, apoi din Euro-asia si din Africa. Un sector deosebit este zona cu... dinozauri! Astia fac ca toate alea si fac tot felul de miscari. Gradina zoo era plina de grupuri de copii insotiti de educatoare dar peste tot erau voluntari care te indrumau incotro s-o iei sau care explicau copiilor cum traiesc respectivele animale. Dupa cum ascultau cei mici se pare ca erau lucruri interesante...

Dar principala preocupare a calgaryanului era apropierea unui balci celebru – Stampede. Toti isi fac planuri cand sa mearga, firmele permit angajatilor sa-si ia o jumatate de zi libera special pentru a merge la balci; tot firmele pregatesc invitatii pentru partenerii de afaceri pentru a participa la o mica betie. Betie, betie dar nu uita nimeni de afaceri! Cate-o vorba prieteneasca, o bataie pe umar si poate aparea o noua afacere si asta intr-un cadru foarte placut. Si nu e deloc ieftin sa faci un “protocol” d-asta...

Calgaryenii par oameni!... aaa, de treaba. Toata suflarea e imbracata-n jeansi, ciocate si multi poarta palarii de cowboy! Nimanui nu-i pasa cum arati, cum te-mbraci, ce-ai in nas, ureche, spranceana sau in... creier. Lumea-i relaxata, cam de doua ori mai calmi decat ardelenii (pare imposibil, dar nu e!)... no, s-apoi! In schimb sunt extrem de sociabili : absolut oriunde am intrat am fost intrebati daca ne simtim bine azi, ce parere avem de vreme, de pretul nucilor de cocos... Daca intri in vorba cu ei, nu stiu de ce, te-ntreaba de unde esti, o! Romania! I have been in Romania! Nice country... si da-i si da-i astfel ca, daca ai timp si cuvinte-n gura, poti petrece clipe placute. (va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 2911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI