O particica din minunatiile Banatului

TIPĂREȘTE

Pentru ca urma un weekend prelungit, ne-am atintit ochii catre Cheile Nerei (un traseu visat de ceva vreme).

Am plecat din Bucuresti pe la 06:30, pe ruta Pitesti-Slatina-Craiova-DTS-Orsova-Moldova Noua-Nicolint -dupa vreo 4-5 KM am facut dreapta pe DJ 571 (destul de prost) -Potoc-Podul Bei-camping pastravarie. Am facut cateva opriri pe drum, o gustare la Craiova, oprire la Golful Mraconia, pranzul la un restaurant din Dubova, si am ajuns la camping pe la 17:30 (nu am respectat vireza regulamentara chiar peste tot, si am intalnit cateva radare. Asa ca aveti grija! :D)

La Podul Bei se plateste taxa de parc national.

Campingul destul de incapator, dar avand in vedere ca era vreme buna si weekend prelungit, era destul de plin. Am pus cortul sa fim siguri ca avem asigurat un loc (se plateste taxa de cort si masina aprox 25 lei in total) si am plecat pe traseu spere cascada Beusnita. De la pastravarie pana la Ochiul Bei, traseu pe drum forestier (se poate merge cu bicicleta fara probleme), foarte lejer. Pe partea dreapta, raul Bei de un turcuaz ireal (cred ca este cel mai frumos rau pe care l-am vazut la noi in tara, si plin de pastrav). Dupa mai putin de o ora am ajuns la Ochiul Bei, un lacusor de un colorit si o frumusete coplesitoare. Am cotinuat spre cascada Beusnita (traseul este in urcare lejera maxim 30 min), admirand micile cascade de pe traseu (nu ne mai saturam de pozat). Cascada Beusnita, nu foarte mare, dar impresionanta ca forma. Merita bifata. Se poate urca deasupra ei.

Ne-am intors la camping, nu inainte sa cumparam cativa pastravi de la pastravarie (18 lei/kg), si am incins un gratar. In camping sunt vetre pt gratar (foarte multe), dar desi este padure, nu prea se gasesc lemne uscate. Asa ca e bine sa aveti niste carbuni.

Noaptea in camping, cam obositoare, daca nu poti dormi in conditii extreme: muzici de toate felurile (folk la chitara, populara la masina, radio, mai putin manele), pe la 2-3 s-a cam linistit lumea.

A doua zi la 7 am plecat pe traseu. Am mers cu masina pana la Podul Bei, de aici pe jos spre Lacul Dracului (8 ore dupa indicator).

De la Podul Bei pana La Carlige (noi am facut vreo ora jumate), pe la Cantonul (parasit) lui Damian (aici erau cateva corturi in poiana), traseul este foarte lejer (si plictisitor din punctul meu de vedere) pe malul Nerei.

De La Carlige incepe partea cu adevarat fascinanta.

Dupa carlige la vreo 30 minute de mers, se traverseaza Nera (doar prin apa, nu exista alta modalitate), si pana la puntea peste Nera catre Poiana lui Vogiun, traseul este superb: o insiruire de tunele, lanturi, cararui sapate in stanca. Nu prea aveti cum sa va plictisiti. Singurul gust amar a fost mizeria adusa de rau... Cam ca peste tot in RO, peturi si multe altele in albia raului.

De la Poiana lui Vogiun pana la Izbucul Iordan, traseul este lejer, dar de un pitoresc aparte. De la Izbucul Iordan traseul este in urcare prin padure, destul de solicitant, asta pentru ca nu este ceva spectaculos care sa-ti fure privirea. Am ajuns la o rascruce, unde se face stanga spre Lacul Dracului, 30 min care mi s-au parut o vesnicie, pentru ca poteca merge pe alocuri prin desisuri, si nu vezi nimic (se urca un pic apoi se coboara pana aproape de albia raului Nera). Dar cand am ajuns la Lacul Dracului, am simtit ca intradevar merita... Este extraordinar de frumos. Ne-am intors la rascruce si aveam doua variante 1 - ne intoarcem pe acelasi traseu la Podul Bei 2- sa mergem spre satul Carbunari. Cu o seara inainte vorbisem cu un angajat al cantonului (cel care percepea taxa pt campare), si ne-a recomandat sa inchidem traseul prin Carbunari - Sasca Montana - Sasca Romana. Asa am facut. Si nu a fost cea mai buna alegere. Traseul este lejer, dar ffff lung, si mai ales dupa ce am iesit din padure, prin sate, pe asfalt a fost groaznic (erau si vreo 34 grade, fara pic de nor pe cer). Noroc de niste localnici care ne-au dus cu masina vreo 10 KM. Am mai facut semn la "ia-ma nene", dar nimic. La intrarea in Sasca Montana (dinspre Carbunari) am oprit pentru a ne trage sufletul si a lua pranzul la Rocker's Inn. Mancarea a fost buna, doar ca desi era pranz, erau multe feluri din meniu care lipreau. Am gasit noi ceva pana la urma. Dupa chinul din sate, am ajuns la puntea peste Nera pe care se face intrarea pe traseul La Tunele.

Prima parte este prin lunca Nerei prin padure si pajisti, apoi se urca putin si incepe o insiruire de tunele, si carari sapate in stanca. Foarte frumos, dar datorita oboselii nu ne-am bucurat pe deplin de acest peisaj. Traseul se inceie la Podul Bei, de aici am recuperat masina si in sf inapoi la camping. Am ajuns la camping la 18:30. Asta inseamna ca tot traseul l-am facut in 11:30 ore. Traseul calculat dupa indicatoare era undeva de 15-16 ore, noi am mers si ff tare, si am mai scutit vreo 10 km cu ia-ma nene.

Gratar nu a avut cine sa faca, dar ne-am luat ceva de mancare de la rulota de vis-a-vis de camping.

A doua zi plecare spre Bucuresti.

Parerea mea este ca pentru a vedea minunatiile zonei trebuie vreo 4-5 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 3903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI