Nisip, pietricele si valuri... cu urcusuri si coborasuri

TIPĂREȘTE

Ajunsi in Lefkada printr-o oferta turistica de nerefuzat, aparuta cu o luna inaintea plecarii, ne-am pregatit pentru aventura si explorare. Cazati in Nidri, la vila Dionyssos, am petrecut primele zile in statiunea Nidri facand plaja, mergand la cascada Dimossari, facand parasailing etc. Am decis apoi sa inchiriem o masinuta pentru a ajunge in partea de vest a insulei; ar fi fost mare pacat sa fim acolo si sa nu ne bucuram fiinta cu plajele aurii si marea turcoaz de poveste.

Gasind masina pe care am dorit-o, un Fiat Panda, dupa cateva incercari, la un pret rezonabil (60 de euro/2 zile), am pornit la drum. In prima zi, am vrut sa ajungem la plaja Milos si Katishma, in cea de-a doua la Egremni si Porto Katsiki. Plajele sunt numeroase, fiecare frumoasa in felul ei; iti trebuie timp si o buna organizare a acestuia sa poti ajunge la ele. Noi pe acestea am dorit in mod special sa le vedem.

Plaja MILOS. Am ajuns in Agios Nikitas, pe plaja mica si cocheta a localitatii. Am privit-o, apoi am fost indrumati catre drumul de acces catre plaja Milos. Am urcat cam un sfert de ora prin padure, odata ajunsi sus am ramas muti de frumusete. Destul de greoi drumul, mai ales daca nu prea faci miscare, dar cu opriri dese si hidratare ca la carte, am pasit pe plaja salbatica, marea venind fasaind in intampinarea noastra. Plaja este mare, salbatica, cu nisip fin. Nu are umbrelute, sezlonguri, nimic. Trebuie sa-ti aduci cu tine exact ce ai nevoie. Citisem intr-un review ca intrarea este lina, iar plaja potrivita pentru familii cu copii (scris de @noi doi). Nu prea este asa, intrarea este abrupta... noi nu stim sa inotam, deci am fost precauti si am analizat bine de tot. Dupa 2-3 m, se adanceste brusc, doar inotatorii s-au incumetat. Valurile erau maricele, se spargeau zgomotos si in forta la mal. Da ne-a placut aceasta latura a lor, am simtit ca avem o legatura cu marea. Nu mai zic ca pietricelele slefuite meticulos de apa marii s-au "ascuns" in diverse locuri in interiorul costumului de baie :). Am stat aici cateva ore, dupa care ne-am catarat pe muntele-obstacol, ajungand epuizati in sat. Ne-am racorit cu iaurt inghetat cu fructe la o terasa, unde ne-au primit cu apa rece din partea casei.

Mi se pare un gest extraordinar de omenie si ospitalitate, in caldura clocotitoare sa fii servit cu apa rece din partea casei, fara costuri suplimentare.

Am plecat mai departe spre Katishma. O plaja mare, primitoare, frumoasa. Sezlonguri, umbrele, servire la sezlong daca voiai ceva. Noi am ajuns pe la ora 3, ne-am instalat, nu am platit nimic pe sezlonguri, nici nu am comandat nimic. Sezlongurile ok, umbrelele cam rupte si ruginite, as spune chiar jalnice. Am optat pentru parcare gratuita, deasupra plajei, la umbra erau de platit in unele locuri 6 euro, in altul 4 euro. Dar cum nu am stat o zi intreaga, am ales varianta parcare gratis.

Plaja este cu nisip, nu foarte fin, insa in apa sunt pietre si e nevoie de „botosei”.

In Katishma se poate zbura cu parapanta. De fapt, doar aici se poate zbura cu parapanta, cu instructor alaturi, in Nidri facandu-se parasailing, in Vassiliki, windsurfing, iar in nordul insulei, kiteboarding.

Katishma este o plaja frumoasa, dar nu este neaparat extraordinara. Noi am ales sa stam aici pana la apusul soarelui, sa-l vedem cum se scufunda in mare.

A doua zi, am luat-o in sens invers, spre Vassiliki, sa ajungem la Egremni si Porto Katsiki. Destul de... batuti de soare deunazi, nu mai eram atat de dornici sa facem plaja, deci ne-am grabit sa ajungem la plaja inainte sa dispara umbra stancilor, iar soarele sa fie in mijlocul cerului. Am parcat masina mai sus, inainte de parcarea cu plata, de 4 euro. Am coborat cele 300 de trepte, oprindu-ne pentru a admira minunata plaja de la picioarele noastre si facand poze. Nisipul pe plaja este fin, intrarea in apa nu este lina, dar era ok sa inaintezi usurel, deoarece valurile erau cuminti. Am preferat sa stam la umbra cat aceasta a fost prezenta pe plaja, in dreptul stancilor, doar in apa sa avem de-a face cu soarele. Pe plaja, sunt sezlonguri si umbrele, pret 6 euro, dar si un bar. Acesta, in afara de bauturi, livreaza si de-ale gurii la cerere, de la terasa aflata la capatul celor 300 de trepte urcate. Nu exista toaleta.

Odata disparuta umbra de pe plaja, am strans "bagajul" si ne-am catarat pe cele 300 de trepte sa mergem catre Porto Katsiki. Mentionez ca aceste 300 de trepte nu sunt greu de urcat, cu pauzele necesare, mai ales ca noi avusesem de infruntat drumul la Milos Beach, care a fost destul de abrupt pe alocuri.

Am ajuns la Porto Katsiki – simbolul Insulei. Am parcat masina intr-o parcare free, conditia era sa-ti comanzi ceva de la terasa respectiva (dar nu verifica nimeni asta - noi totusi am comndat, ca ne era foame) si ne-am indreptat spre punctul Bella Vista, pentru a vedea maretia marii si frumusetea plajei. Navele de croaziera nu mai au voie sa ajunga la mal, se opresc in apropiere, iar turistii indesati pe ele ca sardelele (mie asa mi-au dat impresia de la inaltime) pot inota in apropiere. Din punctul Bella Vista, pare ireal totul, iti vine sa zbori la propriu.

Am mers si pe plaja, mi s-a parut aglomerata, dar apa era calma si imbietoare.

Sincer, mi-a placut mai mult Egremni, este mai mare, mai fina, mai libera, mai primitoare.

Drumul spre Porto Katsiki este tot o succesiune de serpentine si o provocare totodata daca te mai intalnesti cu o masina din sensul invers. Se rezolva cu viteza mica, mica. Dar merita efortul.

Am decis sa mergem in Vassiliki, unde mai ajunseseram cu autobuzul-autocar in ziua a treia a sejurului nostru. Acolo ne-a placut plaja din capat, dinspre Pondi (partea opusa portului), cu nisip pe plaja si in apa si cu intrarea lina in apa, ea ajungand la brau si la 50-60 m de mal. Apa, foarte curata si limpede, fara valuri. Locul este ideal pentru windsurfing, curentii specifici zonei fiind un factor important. Dar si potrivit pentru persoane care nu stiu sa inoate sau familii cu copii.

Lectii de windsurfing se pot lua la fata locului, am vazut un pret de 30 euro/h afisat. Zona de windsurfing este delimitata de cea in care te racoreai pur si simplu.

Sezlongurile (portocalii) si umbrela de stuf erau gratis daca comandai ceva de la ei, am stat si a doua oara tot acolo.

Ar mai fi fost multe de vazut, cateva plaje pe care as fi vrut sa ajung, dar cum cele doua zile pentru care inchiriaseram masinuta se terminasera, ne-am multumit cu atat. In urmatoarea zi era plecarea.

Pe drumul parcurs, se intalnesc puncte de vanzare miere, vin si ulei de masline de prima presa, facute local. Am oprit intr-un loc de unde am cumparat 2 l de ulei de masline cu 5 euro litrul. Doamna respectiva mi-a spus ca pretul uleiului anul trecut a fost 3.5 euro/litru, dar productia de masline nu a fost tocmai cea asteptata.

M-a impresionat prezenta copilului la punctul de vanzare. Desi foarte cald, era acolo, invatand business-ul familiei, nu acasa, la umbra. Asta da lectie de viata si reteta de supravietuire.

Mai sunt multe de spus, de vizitat.

Candva, poate, vom reveni si vom recupera.

---

VIZUALIZĂRI: 4716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI