Cand omul bate natura

TIPĂREȘTE

Dupa o plimbare de vis, pe jos, prin Cheile Bicazului, dupa ce ne-am clatit ochii cu aceasta minunatie a naturii, ne continuam drumul spre casa, cu gandul de a opri undeva si sa facem un gratar. Doar era a treia zi de Paste! Deci plecam din parcarea de la iesirea din chei unde sunt chioscurile, pe partea dreapta, pe malul Bicazului, avand ca prim popas programat la acul de acumulare de la Bicaz. Bicazul ne insoteste pe partea dreapta si devine dintr-un copil zburdalnic un matur din de in ce mai larg si linistit pana la varsarea in Bistrita.

Asadar trecem prin Bicaz Chei, unde pe partea dreapta este o cariera de piatra, apoi Bicazul Ardelean, urmand apoi Tasca, unde pe partea stanga, intre sosea si Bicaz este o fabrica de ciment, care la acea data parea a fi in functie si care constituie capatul final al caii ferate (magistrala 509) Bacau – piatra Neamt - Bicaz. Traversam pentru ultima oara Bicazul, inainte de pastravaria Cheita si intram in Bicaz, oras al carui nume este legat de barajul si lacul de acumulare care alimenteaza hidrocentrala de la Bicaz.

La intrare, pe partea stanga intalnim cladirea in care era fabrica de placi din azbociment, dar ce este acum acolo nu mai stiu. Ajungem la intersectia cu DN 15si viram la stanga pentru a ajunge la baraj, avand ca vecin pe partea dreapta cursul Bistritei. Trecem pe langa cimitirul orasului, Clubul Cimentistilor, Spitalul Orasenesc, Politia Orasului si incepem urcusul spre baraj.

Ajungem si la baraj unde avem o mare surpriza. Din pacate neplacuta. Pe suprafata apei, la marginea barajului, mii, poate zeci sau sute de mii de peturi ofera, cel putin pentru mine, o imagine jalnica. Sora sotiei si sotul ei nu mai fusesera in aceasta zona si eu le vorbisem in termeni foarte elogiosi despre peisajul din jurul lacului. Eram pregatit sa imi exercit calitatea de ghid turistic sa le prezint date despre baraj, despre lacul de acumulare, despre hidrocentrala, dar mi-a pierit graiul cand am vazut ce contributie au adus oamenii zonei lacului la ”infrumusetarea„ peisajului.

Dupa ce ne-am mai revenit din uimire am reusit sa avem acea stare de spirit pentru a admira peisajul deosebit, care nu avea nici-o vina ca mai sunt si oameni pe acest pamant.

Dupa singurul lac vulcanic din Romania, dupa singurul lac de baraj natural, vedem acum cel mai mare lac de acumulare din tara (aceasta daca nu luam in calcul lacul de la Portile de Fier 1, care, ca suprafata este mai mare, dar se intinde pe teritoriul a doua tari). Barajul cu o inaltime la coronament de 127 m este al treilea ca inaltime, are 119 metri latime la baza, o lungime la coronament de 435 metri, iar lacul de acumulare are o suprafata de circa 33 km patrati si un volum de 1.25 miliarde metri cubi. Apa din lacul de acumulare, prin conducta de aductiune, alimenteaza turbinele centralei electrice de la Stejaru, cu o putere instalata de 210 MW, la inaugurare (1960) fiind cea mai mare hidrocentrala din Romania, fiind intrecuta apoi pe rand de hidrocentrala de pe Arges in 1966 (220 MW) Lotru – Ciunget in 1975 (510 MW), Hidrocentrala Portile de Fier 1 in 1972 (1075 MW).

Pe lac exista un debarcader de unde se pot face plimbari cu vaporajul pe lac.

Pe coronamentul lacului trece drumul national DN 15 Piatra Neamt – Bicaz – Poiana Teiului (pe malul lacului de acumulare) – Borsec – Toplita. Din pacate lipsa aparatului de fotografiat ne-a privat de pastrarea amintirilor din acest loc.

Pacat de frumusetea naturii, daca oamenii o strica in mod deliberat!

---

VIZUALIZĂRI: 1579 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI