O zi în Pucioasa

TIPĂREȘTE

Privire în trecut...

O aşezare cu numele Piatra Pucioasa este cunoscută documentar din 1649, dar Pucioasa ca denumire apare în scrierile vremii abia în 1759. Staţiunea balneoclimaterică "Băile Pucioasa" - de mare faimă în perioada interbelică - a început să se dezvolte după 1828 datorită apelor minerale sulfuroase, concentrate, existente în zonă (numite se săteni "pucioasă").

Apele minerale de la Pucioasa, care apar în baza pantei dealului Măldăreasca, având proprietăţi terapeutice, au dus la apariţia primelor aşezări în zonă, locuitorilor spunându-li-se "cei de la Pucioasa", de unde mai târziu s-a transmis şi numele localităţii Pucioasa. Izvoarele de sulf şi de iod au fost descoperite în 1828, însă, realizarea în mod ştiinţific a unor analize a fost făcută, în anul 1870, de către doctorul Berdath Luedway Alfred. El constata că izvoarele ce ţâşnesc cu dărnicie din aceste pământuri conţin elemente sulfo-ferice care fac ca apele lor să fie superior curative celor mai renumite din staţiunile europene. Doctorul chimist Berdath Luedway Alfred înscrie numele apelor minerale de la Pucioasa în circuitul european demonstrând că Pucioasa ocupă primul loc în Europa… - (fragment din lucrarea "Turism balnear dâmboviţean").

Desigur, existenţa şi continuitatea Pucioasei ca staţiune au necesitat construcţii noi, cu o arhitectură conform standardelor timpului, precum şi un sistem medical specializat. Au apărut negustori şi prăvălii menite să asigure trebuinţele celor veniţi la tratamente, de asemenea au apărut un stabiliment pentru băi, un hotel, dar şi multe case ţărăneşti dotate cu băi şi spaţii suplimentare pentru primirea sezoniştilor. N-au fost uitate nici facilităţile pentru divertisment: un pavilion pentru fanfară, un altul pentru dans, un cinematograf, o bibliotecă, un teatru de estradă…

Dacă veţi fi oaspeţii oraşului Pucioasa, lângă Centrul Cultural, la intrarea în Parcul Independenţei, pe un panou, veţi vedea fotografii edificatoare din trecutul staţiunii.

… şi în prezent

Dar, nu pentru tratamente sau ape minerale am ajuns noi la Pucioasa. Apropierea de capitală, vremea bună şi timpul liber ne-au îndemnat să facem încă un pas în cunoaşterea împrejurimilor. Am constatat - o dată în plus - câte valori şi câte frumuseţi nedescoperite sunt pe lângă noi. Peisajele dâmboviţene de o frumuşeţe cuceritoare, climatul plăcut, muzeele şi monumentele istorice şi de artă sunt în măsură să stârnească interesul oricărui turist.

Pe DN 71, la 100 km de Bucureşti, 20 km de Târgovişte sau 35 km de Sinaia, se ajunge la Pucioasa.

În weekendul petrecut la Pucioasa am fost cazaţi la Pensiunea Turistică PARC amplasată chiar la Parcul Independenţei. La intrarea în parc (din Str. Republicii), alături de Centrul Cultural "Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti", faţă în faţă cu Cinematograful Dacia (care părea părăsit), întâmpină Monumentul Eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Monumentul realizat de Liviu Brezeanu, inaugurat în 1998, se înalţă pe un postament circular şi reprezintă o mamă îngenunchiată care se roagă lângă o cruce albă, de marmură, pentru cei care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă în 1941-1945. În faţa sculpturii de bronz se află o placă, tot de bronz, pe care abia se mai pot citi cuvintele: "Glorie ostaşului român, moştenitor al tradiţiilor istorice străbune, care a luptat cu eroism împotriva bolşevismului şi hitlerismului, pentru libertatea şi independenţa patriei."

Parcul este curat, verde şi pregătit deja pentru a găzdui manifestările prilejuite de serbările oraşului din 29 august. O alee lată, mărginită de bănci umbrite de arbori falnici, îl străbate pe la mijloc. Pe panoul de la intrare am citit că parcul a fost construit în 1885-1888, iar aleile lui au fost străbătute de regele Carol I al României şi de alte mari personalităţi precum Spiru Haret, George Enescu, Elena Văcărescu, Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreabu, Vladimir Streinu.

Locuri de joacă pentru copii, două terenuri de sport (de tenis şi de baschet sau volei) care pot fi închiriate cu ora, fântâni arteziene şi toalete, un foişor şi poarta de intrare la Tabăra de Sculptură în Lemn (şi ea frumos sculptată în lemn), iată ce veţi vedea dacă îl veţi străbate până la capăt. Dincolo de ieşire, la numai două străzi, de pe pod, privirile sunt atrase în dreapta de Barajul de pe Ialomiţa, cu ecluza, iar în stânga, de dealul împădurit, cu o cruce înaltă de fier, frumos luminată seara, sub care stă scris "Băile Pucioasa".

Baza de tratament cu cele mai importante hoteluri - Ceres şi Turist - ca şi Spitalul orăşenesc, se află în centru, la aprox. 300 m de parc.

De la sensul giratoriu în care un panou aminteşte că Pucioasa este staţiune turistică de interes naţional, se ajunge imediat la Primărie şi la Bibliotecă. Şcoala Gimnazială "Mihai Viteazul" care are la intrare un frumos bust de bronz al voievodului şi Biserica "Adormirea Maicii Domnului" datând de la începutul sec. XX, pictată de Dimitrie Belizarie în 1912, în curtea căreia sunt două monumente de eroi, se află de asemenea foarte aproape.

Micul parc din centru găzduieşte Monumentul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial pentru întregirea neamului din anii 1916-1918, inaugurat în 1925. Pe un postament din piatră, turnat în bronz, se află soldatul - simbol al eroismului şi jertfei celor care au realizat România Mare.

Muzeul de Etnografie şi Folclor adăpostit de casa Mihalache Dobrescu, monument de arhitectură populară datând de la începutul sec XIX, găzduieşte o expoziţie permanentă de etnografie şi artă populară. Pe gardul din faţa intrării erau fixate informaţii legate de vizitare: program - miercuri, joi şi vineri între orele 09.00-17.00, taxa de vizitare 5 lei/persoană - adulţi, 2,5 lei/persoană - elevi, studenţi şi pensionari. Aşadar, sâmbătă şi duminică, atunci când am fost noi acolo, Muzeul de Etnografie şi Folclor nu se putea vizita.

Pe lângă Hotel Ceres, pe Str. Olănescu, trecând prin faţa porţii ferecate de la Clubul Copiilor, se ajunge la Muzeul Aviatic "Aripi Româneşti" - Dr. Ing. Cosmonaut Dumitru Dorin Prunariu. Muzeul expune peste 300 de machete de aeronave realizate de elevii Liceului Tehnologic după lucrarea "Construcţii aeronautice Româneşti", apărută în 1970, la Editura Militară.

Am citit câte ceva despre acest muzeu - unic în ţară şi în Europa - şi mi-am dorit să-l vizitez. De aceea, cu câteva zile înainte de a ajunge la Pucioasa, am luat legătura telefonic cu dl. profesor antrenor Nicolae Diaconescu solicitându-i informaţii în legătură cu o posibilă vizită acolo. Răspunsul a fost dezamăgitor. În weekendul în care veneam noi la Pucioasa muzeul nu era deschis deoarece membrii Clubului de Aeromodele erau plecaţi la Giurgiu, la o competiţie de profil. Ne-a invitat din nou la Pucioasa de ziua oraşului, la 29 august, ocazie cu care vom putea urmari şi demonstraţii de zbor. Conştienţi că nu vom putea vizita muzeul în interior, am urcat totuşi dealul până la Liceul Tehnologic în curtea căruia se află muzeul, o pistă special amenajată pentru demonstraţii de zbor, câteva aeronave, precum şi epava avionului utilitar IAR-818-1956 singurul care a mai rămas din cele 130 de exemplare care au existat în România.

În final, amintesc faptul că oraşul - staţiune Pucioasa este un bun punct de pornire pentru vizitarea unor obiective turistice din zonă. Păstrăvăria şi Lacul de acumulare Pucioasa, Trovanţii de la Bela - Diaconeşti, Malul de răsună de la Bezdead, Vulcana Băi sau Cetatea de scaun de la Târgovişte, Mănăstirea Dealu şi încă multe altele aşteaptă să fie descoperite sau redescoperite.

Concluzii

Nu vă îndemn să mergeţi în mod special la Pucioasa, dar dacă veţi ajunge acolo trebuie să ştiţi că veţi găsi un oraş a cărui stradă principală - asfaltată - este peticită în multe locuri, că veţi vedea blocuri centrale, locuite, dar cu aspect dezolant şi vile frumoase alături de vechi clădiri ruinate, care stau să se dărâme. Mai trebuie să ştiţi că în oraş, pe străzile centrale, în plină zi, veţi întâlni câini vagabonzi care umblă câte 3-4. Nu par periculoşi, dar simpla lor privire nu este prea agreabilă.

Seara, în faţa bazei de tratament, veţi vedea pensionari la taifas, iar pe străzile centrale adulţi şi copii plimbându-se cu o îngheţată în mână sau ciugulind pufuleţi din pungă.

Ce mi-a plăcut la Pucioasa? Mi-au plăcut spaţiile verzi care sunt amenajate peste tot acolo unde a fost posibil. Amintesc parcul de lângă Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, părculeţul de pe strada care duce spre baraj, cu o troiţă deosebită, ca să nu mai spun nimic despre Parcul Independenţei lângă care am fost cazaţi.

Ce nu mi-a plăcut la Pucioasa? Faptul că muzeele sunt închise în weekend.

---

VIZUALIZĂRI: 16290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI