Simfonie de culori la terasa domeniului Dâmbu Morii - Timișul de Jos

TIPĂREȘTE

Plecasem destul de devreme din Bucureşti dar cum am zăbovit vreo două ore prin Sinaia, ne-au prins orele prânzului şi foamea pe DN1 în apropiere de Braşov. Nu voiam să mâncăm în oraş pentru că am fi pierdut timp cu străbaterea lui, cu parcarea, cu aşteptatul, aşa că ne-am hotărât să ne oprim undeva în drum să luăm ceva la botul calului. La ieşirea din Timişul de jos o plăcuţă abia observabilă indica spre dreapta Domeniul Dâmbu Morii. Mi-am adus aminte de cabana Dâmbu Morii de la care în tinereţe urcam la Şapte Scări pe Postăvaru dar asta era demult de tot, acum trăiam în prezent şi ne era foame. Drumul scurt din DN1, câteva sute de metri era înghiţibil şi iată că am ajuns în faţa unei construcţii lungi gen baracă zugrăvită. Undeva sus pe zid era un fel de emblemă pe care scria Hanul Dâmbu Morii.

Domeniu e un cuvânt mai preţios decât han sau pensiune, cum am văzut pe net că se numea locaţia până mai ieri, aşa că o fi ceva de capul ei, mi-am zis.Aşa zisă baracă avea pe laturi uşi la fiecare cameră, în faţa cărora era un balconaş cu flori care dădea bine.Toate camerele erau cu vedere spre munte.Am întrebat unde putem mânca ceva, am trecut printr-o sală mare cu scaunele în poziţie de repaos adică spătar înclinat pe masă şi la capătul ei afară am văzut o piscină mare de toată frumuseţea. Alături un loc multicolor de joacă, să scape părinţii de grija copiilor.

Terasa din stelaj de lemn era acoperită şi pe lungimea ei era împărţită în separeuri. O armată de chelneri se învârteau în jur pentru că doar o singură masă era ocupată.Chelnerul care ne-a servit era un tip corpolent ca să nu spun grăsuţ, cu mutră de bonom şi foarte vorbăreţ fără să te ia la per tu. A făcut o artă din prezentarea felurilor de mâncare aşa că la recomandarea lui eu am servit un păstrăv la grătar cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi cremă în smântână iar soţul o ciorbă de fasole cu costiţă şi ceafă cu cartofi prăjiţi. De fiecare dată în concediu ne delogăm de supravegherea colesterolului. Cum păstrăvul nu mi-a prea potolt foamea am pus şi eu în cui cura de slăbire pe care o ţin fără rezultate şi am comandat şi o porţie de papanaşi cu dulceaţă de vişine, o nebunie. Totul a fost excelent şi servit fără pierdere de timp. Două beri fără alcool, două cafele strong şi... la drum! Ne-a costat sub 100 lei cu bacşiş cu tot, ceeace consider rezonabil mai ales că la Lepşa ne aştepta o cazare de 50 lei de care, cum am scris vezi impresii, am fost foarte mulţumiţi chit că nu ne dădeau papuci şi halat.

La recepţia domeniului m-am uitat la preţurile cazării şi ulterior pe net la comentariile vizitatorilor. Cazarea costă 264 lei inclusiv micul dejun; o ofertă de 5 nopţi cazare cu mic dejun şi acces la piscină este de 999 lei pentru două persoane. Informarea asta mi-am făcut-o pentru cultură generală pentru că cu banii cheltuiţi pe o zi de cazare şi mâncare, aşi fi putut sta în alte locuri trei-patru zile. Comentariile vizitatorilor postate pe net sunt excelente referitor la curăţenie şi personal, altele cu nemulţumiri privind zgomotul din şantier. Din ce am privit, şantierul se terminase.

Acum să vă spun de ce am scris acest review şi de ce vă îndemn când treceţi pe Valea Prahovei să mergeţi la Domeniul Dâmbu Morii.Terasa la care am mâncat era mărginită de un iaz cu păstrăvi pe marginea cărora creşteau flori multicolore. O roată de moară pe jumătate scufundată în apă era deasemeni îmbrăţişată de flori. Mai jos puţin un podeţ trecea peste apă şi te ducea pe o pajiste cu iarbă. Acolo erau bănci şi o căruţă uitată pe iarbă plină cu ghivece de flori. Sub pilonii sălii principale în care probabil se organizează evenimente speciale, clipocea apa dintr-un alt iaz dându-ţi impresia că ai în faţă o clădire lacustră.

N-am făcut câte poze ar fi trebuit dar cele câteva, ilustrează o simfonie de culori. Noi vom mai reveni şi vom savura fără grabă frumuseţea acestui loc.

Pentru cei interesaţi coordonatele sunt N 45.5927810, E 25.6354801.

---

VIZUALIZĂRI: 1885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI