Virtuți germane in Grecia?

TIPĂREȘTE

nach dem Motto: den Feind mit seinen eigenen Waffen schlagen!

Eu definitiv nu mă duc in concediu să mă uit incontinu la ceas. De multe ori chiar cand ajung undeva intr-o tară indepărtată nici nu schimb ora ceasului, ci il dau imediat jos pentru al ignora pe tot timpul vacantei. Ca doar sunt in vacantă! si acasă la servici cu zecile de programari arunc mult prea des ochii pe cadranul lui. Si sincera sa fiu, plec atat de des de aici din Germania chiar si pentru faptul că punctualitatea aceasta extremă care se practică aici, uneori ma sufocă. As putea spune că tânjesc cu adevărat după cateva zile de ignorare totala a timpului – să mă scol cand vreau si nu cand sună ceasul, să mănanc cand mi-e foame si nu cand am pauză de masă, să fac plimbari pe malul mării la apusul soarelui fără să mă intereseze ce oră este si nu sport la sală fix intre ora 18 si 19 si să mă duc la culcare cand pic de oboseala de pe picioare uneori si in toiul noptii… asta inteleg eu prin „vacantă“ o eliberare totala de la ticăitul neintrerupt al ceasului – doar astfel reusesc să opresc măcar pentru aceste cateva zile presiunea ingrozitoare a timpului.

Ehhh… asta o poti face daca nu din greseală ai nimerit in resortul cel mai „german“ din Grecia.

Am aterizat pe aeroportul din Kos pe la ora 8 seara, bagajul l-am recuperat imediat si pentru a prelua masina inchiriată au fost necesare doar cateva minute. Soarele incă se mai arăta la orizont si aerul căldut promitea cateva zile plăcute de relaxare totala. Insula este micută, cred că dacă conduci domol cu 60 km intr-o ora ai cam strabătut-o in total din vest pană in est. Din aeroport pană la noi la hotel erau doar 10 km, cateva serpentine si un drum nepavat de tară ce se abătea de la strada principală pană la malul mării unde se afla hotelul nostru l-am parcurs in mai putin de 15 min. Totul părea perfect… pană nu am intrat in incinta hotelului nemtesc! Receptionista ne primeste zambăreata dar in spatele zambetului ei, simt deja un stress neinteles.

Ihre Ausweise bitte (aici se vorbeste germana!) ii dau buletinele – le verifică rapid si balanseaza o cheie de camera in fata ochilor mei. In momentul in care intind mana sa o iau si mai doresc sa intreb cum ajungem la plajă pentru a vedea ultimele raze ale apusului mă intrerupe… Aceasta este cheia de la camera – dar nu vi-o dau acum, si bagajele lasati-le aici la receptie, grabiti-va, grabiti-va restaurantul inchide in 10 minute si pe urma nu mai aveti ce manca in aceasta seara. Eu fac ochi mirati intre timp ce sotul meu intra lejer si el in holul hotelului. Receptionista inca odata si spre el: schnell, schnell… repede, repede… si ne impinge pe amandoi spre sala de mese. Stai putin ii spun eu. Dar nu mai am timp nici sa mă spăl pe maini. Ne priveste mirată – Ok, jos in pivnită este toaleta … dar grăbitiva. Unde am ajuns aici?! mă gandesc eu pentru un moment, dar incerc să raman calmă.

Masa de seară am luat-o pe terasa cu toate ca chelnerita facea niste mutre – ea stransese deja intreaga terasa si voia sa inceapa sa măture pe jos. Dar eu nu am venit in vacanta pentru ca sa mănanc cina intr-un restaurant imbacsit cand afara sunt peste 20 de grade. La ora 9 seara (asta inca nu am vazut niciunde) s-a inchis bufetul! Acesta a fost doar inceputul.

A doua zi ne-am trezit devreme de tot – si pentru că salteaua de pe pat era extrem de tare incat nu te lasa sa lenevesti plăcut dupa ce ai deschis ochii – hai la drum. Si fara sa vreau tot m-am uitat la ceas – era ora 6:30 – asa devreme nu ma trezesc nici cu ceasul desteptător. Dar avand in vedere ca eram pe insula Kos doar 3 zile am hotarat sa luam cat se poate de repede micul dejun si sa pornim la drum.

Orasul Kos aflat la doar 15 km distanta este mic si usor de străbătut pe jos, alleei umbroase si cladiri in stil venetian in apropierea portului, cateva moscheei (deoarece insula a fost si sub influenta otomana) si o fortăreață de pe vremea cruciadelor le-am vizitat in doar cateva ore. Am fi mancat in oras – erau o gramada de restaurante si bistrouri frumos amenajate care ne ademeneau – insa avand all inclusive la hotel ne-am hotarat sa ne intoarcem inapoi. Am avut noroc sa mai prindem masa de pranz care se inchidea din nou punct la ora 14:00.

Dupa aceea ce sa facem – hai sa mergem la mare sa ne intindem putin pe plaja. Din experienta stiu ca in aporiere de piscina se afla intotdeauna un chiosc unde se impart prosoapele de plaja. Cauta-l la piscina adultilor, cauta-l langa piscina copiilor, intreaba la bar. Barmanul da din umeri- sa mergem la receptie. Si ajunsi la receptie ni se deschid prentru prima oara ochii! Receptionista ne intinde o foaie cu programul hotelului asa numitul „Zeitplan“. Exact ce am vrut eu sa evit!

Prosoapele se impart intre orele 10 si 12 dimineata si se reintorc intre 17-19 seara. Nici un minut inainte sau dupa. Mesele sunt fixe: 2 ore mic dejun, 2 ore pranz, 2 ore cina, barul de langa piscina copiilor este deschis intre 14 – 19 dupa masa si cel de langa piscina adultilor intre 19 – 23. Inghetata si prajituri se servesc intre orele 15:30 si 17:00 … si ma priveste cu un zambet larg… asta este ceea ce doriti voi nemtii nu-i asa! Totul sa fie organizat pana in cel mai mic detaliu, totul punctual, totul perfect… Perfect? nu pentru mine!!! incerc eu sa ma razvratesc. Degeaba… in aceeasi seara aveam sa simtim pe pielea noastra adevaratele virtuți germane si sa ramanem flamanzi!

Ne-am bălăcit prea mult in apa mării, care pentru luna mai era extrem de caldă si am picat morti de oboseala in pat pe la ora 6 seara (eu cu simptome de insolatie) pentru o mica siesta. Ne-am trezit buimaciti dupa apusul soarelui. Cat e ceasul? Hai sa ne grabim… din nou in stress… Si cu toate ca bufetul mai era intins si plin de bunataturi am fost aruncati afara din restaurant cu degetul aratand spre ceasul ce patrona deasupra usii si arata nemiloase 9 ore si 5 minute... Si nici rugamintile fierbinti ale mele si nici amenințările sotului nu au ajutat la nimic. Punctualitate nemteasca!

Mai era o singura posibilitate – hotelul avea un restaurant a la carte cu specific grecesc unde insa trebuia sa platesti bauturile separat dar... care inchidea abia la ora 21:30. Deci repede, repede sa dam o fuga pana acolo. Ajungem pe la ora 21:10 si intram. Nimeni inauntru - doar chelnerul se infuleca si el din bunataturile intinse pe tejgea. Eu ma apropii de mormanul de farfurii si ma gandesc cum sa o umplu cat mai cu varf (stiam ca in cateva minute se vor strange si aici toate mancarurile) cand chelnerul ne intreaba: Aveti rezervare?

Ce rezervare? intrebam noi.

Aici in acest restaurant se poate manca doar cu rezervare – aveti rezervare?

Nu avem, dar nu e nimeni in restaurant asa ca rezervam acum!

Nu, asta nu se poate – ne raspunde chelnerul - rezervarea se face la receptie...

Te astepti sa fug acum la receptie si sa fac o rezervare pentru un restaurant in care nici o masa nu este ocupata? ma gandesc eu... dar chelnerul mi-o ia inainte si nici nu ma la sa sa raspund... rezervarea se face cu o zi inainte! deci pentru astazi oricum nu mai puteti manca aici... mergeti la receptie si faceti o rezervare pe maine... si zambeste lasciv... asa sunt regulile si ne pofteste spre iesire... Corectitudine germana!

A doua zi ne-am trezit din nou la fel de devreme – de data aceasta pentru ca ne chioraiau matele de foame (pe bune ca nu am mancat nimic in seara trecuta). Am luat micul dejun pe indelete si ne-am facut planurile pentru ziua respectiva – din nou ceea ce nu voiam! Asteptam pana la ora 10 sa putem schimba prosoapele- ieri am uitat sa le predam pana la ora 7 seara si acum mai erau putin umede asa ca voiam sa le schimbam in momentul in care se deschide chioscul de prosoape. Ehh, crede-ai ca este asa de usor.

Prosoapele nu se schimba! ne explica poolboy-ul. Trebuia seara sa le predati! Dimineata se preiau si seara se predau – ati inteles? si pentru ca noi uitasem ieri sa le dam inapoi nu mai avem dreptul sa primim astazi proaspete asa ca abia maine putem primi noi... in cazul in care... da ati invatat si voi... reusiti sa le predati la timp in seara asta! Consecvenţă nemteasca!

Asa ca am intins prosoapele la soare pe balcon si am hotarat spontan sa facem o mica excursie spre padurea magica. Padurea magica se afla la doar cativa kilometrii de aeroport, o gasiti sub denumirea „Profitis Ilias-Katsoundria-Mesovouno-Ampella wildlife refugee“ (iesirea de pe strada pricipala spre localitatea Plaka) insa ce fel de animale salbatice vom intalnii acolo nu mi-as fi imaginat nici in visele cele mai frumoase. Absolut unic in lume! intreaga padure este plina de păuni! Si pentru ca acum in luna mai este timpul imperecherii toti masculi isi prezentau cu mandrie cozile extraordinar de frumoase si strigau in gura mare ca pisicile cand sunt in calduri. O atmosfera sureala!

Fiind in drum spre partea de vest a insulei am facut si o mica deviere spre plaja asa numita „Paradies beach“ unde am intalnit din nou o plaja cu nisip fin aproape de culoare alba si o mare de culoare turcoaz foarte curata. Defapt intreaga insula este inconjurata de plaje cu nisip fin si apa clara, perfecta pentru un sejur de balaceala in mare. Doar o singura zona aflata in apropiere de orasul Kos este cu totul si cu totul diferita dar cu atat mai interesanta. Izvoare termale cu apa fierbinte tasnesc din stanci sulfuroase si se revarsa in apa marii. Aici au construit oamenii un mic bazin cu apa termala care se amesteca cu apa marii si unde se merita sa petreci cateva minute (ca mai mult nu rezisti intr-o apa aproape clocotind) pentru a da posibilitatea pielii tale sa se scape de toate „ciupercile si lichenii“ adunate peste iarna – nu că noi am avea asa ceva!

Apropo insula sănătătii - stiati ca aici s-a născut si locuit Hipocrat? Hippocrates din Kos cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat fondatorul medicinei ca știință, s-a nascut in familia Asklepiads care se credeau urmasii zeului vindecarii „Asklepios” din mitologia greacă (Esculap). Jurământul lui Hipocrat, un adevărat codice moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale este prestat și în zilele noastre în multe universități de către absolvenții facultăților de medicină. Tratamentul medical in cultul Esculap prevedea ca pacientul să adoarmă în unul din Temple din Asklepios si in vis sa-i apara Esculap care sa-i recomande plante sau alte tratamente necesare pentru a se vindeca. Esculap este de obicei descris ca un om bărbos, care este decorat cu lauri și se sprijina pe un toiag. Acest toiag care este inconjurat de un șarpe (vipera) așa-numit toiagul lui Esculap, a devenit simbolul stiintei medicale si il puteti vedea in toata lumea la intrarea in fiecare farmacie. Ruinele Templului din Asklepios si sanatoriului lui Hipocrat, un complex vast cu temple, camere de tratament si altar l-am vizitat in ultima zi. Sotul meu obosit dupa o zi plina s-a lungit pe unul dintre altarele rămase intacte si in cateva minute a atipit. Din păcate sau din fericire barbatii nu-si mai aduc aminte ce au visat... pentru că s-ar putea să fi visat, că pentru a rămane sănătos este absolut necesar sa traiesti regulat, ca după ceas.

Hotelul descris se numeste Sandy Beach si se afla pe plaja Marmari. Este un hotel cu 95 % clienti germani !

---

VIZUALIZĂRI: 4144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI