Prin cetatea Salzburg

TIPĂREȘTE

A doua zi la Lofer. Dupa micul dejun ne facem pregatirile pentru prima calatorie in afara localitatii. Cum cea mai apropiata locatie era Salzburg plecam intr-acolo.

Traversam localitatea si ne inscriem pe drumul pe care venisem cu o zi in urma. Trecem prin cele doua tuneluri si mai atenti ca ieri observam cand trecem din Austria in Germania si apoi din Germania in Austria. Pancartele care delimiteaza cele doua tari exista, dar sunt foarte mici. De vama nici pomeneala.

Ajungem si in Salzburg si avand mai mult timp la dispozitie putem vedea si vizita mai multe. Trecem pe langa stadionul de fotbal al echipei locale din Salzburg si ajungem in final in apropierea centrului. Parcam intr-o parcare si mergem pe jos, spre centru.

Intalnim, ca de altfel ca in celelate orase vizitate pana acum, cladiri vechi, unele de secole, foarte bine ingrijite. Vizitam catedrala, un muzeu din piata, admiram cladirile vechi si remarcam, ca si in alte orase vizitate traditionale trasuri si biciclete. Nu puteam sa nu ne cumparam mici atentii pentru cei de acasa si pentru noi, care sa ne aminteasca de locurile vizitate.

--------

Dupa plimbarile si vizitele din centrul orasului Salzburg ne hotaram, avand si timp, sa vizitam si cetatea. Principala. ruta era trenuletul, sau ce este acest mijloc de transport. Mamaie, mami si, evident BUBU, hotarasc sa urce cu trenuletul. Partea masculina a delegatiei hotaraste ca a urca pe jos nu este o problema. Zis si facut. Incepem urcusul. Ne mai oprim din loc in loc pentru a admira privelistea si ajungem, la un moment dat, la o poarta a cetatii. Pentru a putea continua urcusul catre cetate eram obligati sa intram pe acesata poarta. Dar partea haioasa acum incepe.

Accesul pe poarta nu era gratuit, asa cum banuiam noi, ci costa 75% din pretul urcatului cu trenuletul. Deci plateam ca sa urcam pe jos. Afacerea nu ne-a convenit, asa ca am coborat si am luat apoi trenuletul, pentru reintregirea familiei. Va dati seama cam cum am fost intampinati. Am trecut peste dojenile partii feminine si am purces la vizitarea cetatii.

Am mers pe platforma la care ajunge trenuletul, admirand splendida priveliste a orasului si a cladirilor pe care le vizitasem, dar jos. La un moment dat trebuia sa urcam pe niste scari la un nivel superior al cetatii, Cum aveam dupa noi si „limuzina„ lui BUBU si avand probleme cu urcatul acesteia pe scari, a trebuit sa o parcam la baza scarii, langa alte carucioare, sperand ca o vom gasi la coborare.

Ce am vizitat la nivelul de sus al cetatii ne-a incantat, vizitand, pe langa cetatea propriu zisa si un muzeu admirabil. Am avut sansa de a intalni si a ne bucura de ospitalitatea unei salariate a cetatii, care ne-a oferit ajutor pentru schimbarea hainelor lui BUBU, de a se odihni dupa efortul depus pe scari. Ei bine aceasta salariata era o romanca din zona Tr. Severin sim care ne-a fost ghid la vizitarea cetatii.

Pozele va vor vorbi mai bine decat pot eu scrie despre cetate. Evident ca seful BUBU a profitat pentru a se juca cu masinuta si cu nisipul pe care l-a avut la dispozitie. Dupa vizita am coborat, ne-am recuperat caruciorul si am coborat cu trenuletul. La masina si acasa.

---

VIZUALIZĂRI: 3600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI