Oaspeți în casa unor oameni cu sufletul deschis

TIPĂREȘTE

In luna iunie 2014, in timp ce ne relaxam la pensiunea Casa Soarelui din Cisnadioara (vezi impresii), am avut fericita ocazie de a sta la taclale cu mai multi proprietari de pensiuni din Marginimea Sibiului, iar unul dintre acestia spunea, cu multa convingere, ca pensiunea "La Nana '' din Sibiel figureaza in primele zece pensiuni din Marginime, punctand toate aspectele care au condus la formarea opiniei sale. Ce-i drept, m-am uitat cam ciudat la dumnealui, insa ceilalti participanti au intarit spusele acestuia. Am retinut numele acestei pensiuni, asteptand ocazia de a veni aici... candva. Si momentul oportun s-a ivit, in luna mai planificandu-ne cateva zile de concediu.

Am rezervat pentru trei nopti un apartament la aceasta pensiune, si am plecat catre Sibiel inca din 30 aprilie, nu doream sa ne prinda 1 mai pe drum, nu? Iar pe 2 mai trebuia sa fiu in forma maxima, doar imi sarbatoream ziua de nastere.

Dupa un drum lung, am ajuns la pensiunea "La Nana '', din satul Sibiel, un loc desprins din povesti. La prima vedere, am fost putin derutat de ceea ce am observat, mai multe cladiri in aceeasi curte, nu-mi dadeam seama care este pensiunea in sine, desi pe cladirea dinspre strada era amplasata o placuta cu numele pensiunii.

Intram in curtea acesteia, strigam la gazde, incercam sa ne facem simtita prezenta, insa nu gasim pe nimeni. Intram in labirintul de usi, camere si camarute, si in sfarsit gasim pe cineva, care se recomanda a fi fratele proprietarului, acesta anunta prezenta noastra, apare si doamna Damian, proprietarul, care ne prezinta apartamentul in care urma sa stam pentru trei nopti. Mai tarziu am inteles de ce nu am gasit pe nimeni la sosirea noastra, am sa va spun motivele.

Pensiunea "La Nana'' nu este o locatie mare, dispune de un apartament, o camera dubla matrimoniala, o camera dubla twin si o camera tripla, se incadreaza in nota pensiunilor din Marginime, curtea este micuta, cu parcare doar pentru doua masini, daca sunt mai multe masini unele pot fi parcate in exterior, pe strada, in fata pensiunii. Sala unde se poate servi masa este situata la parter, este spatioasa, frumos aranjata.

Apartamentul unde am stat noi are o suprafata de circa 45 mp, mai mult decat suficienta pentru trei persoane, este amplasat la etajul cladirii din partea dreapta, cea dinspre strada, intr-o camera avand pat matrimonial, in cealalta fiind o canapea extensibila. Televizor lcd, cu diagonala mica am avut doar intr-o camera, cea unde era canapeaua, insa din camera cu pat matrimonial aveam o vedere splendida catre raul Sibiel si biserica din sat. Baia, de dimensiune medie, este prevazuta cu cada si consumabile de calitate.

Ca aspecte negative, in apartament, calitate slaba la vizionarea tv, si semnal intermitent la wireless.

Aspecte pozitive: aer conditionat, montat deasupra usii de acces in apartament, dar pe care nu l-am folosit, nu era cazul, multe spatii de depozitare, dispuse inteligent in ambele camere, prosoape moi si curate, salteaua de la patul matrimonial si canapeaua fiind de calitate au contribuit decisiv la odihna noastra.

Un alt aspect negativ, legat de pensiune, este lipsa mijloacelor de recreere atunci cand timpul este nefavorabil, nu exista o sala cu masa de biliard sau tenis de masa, nu gasesti jocuri de societate, insa gazdele spuneau, cu ocazia unei discutii, ca in curand vor remedia aceasta problema.

Referitor la mancare, nu stiu daca mai este cazul sa detaliez, sa nu uitam ca discutam despre Marginimea Sibiului, zona de traditie, cu mancaruri specifice, cu retete transmise din generatie in generatie, care au adus faima acestui tinut de basm. Noi am servit toate mesele la pensiune si nu am decat cuvinte de lauda la adresa gazdelor, acestea s-au ridicat la nivelul asteptarilor, prin savoarea mancarurilor oferite.

De asemenea, nu am ce sa le reprosez cu privire la comportament, sunt oameni seriosi, care stiu sa faca turism, practic aceasta pensiune este o afacere de familie, toti membrii familiei contribuie prin munca lor la bunul mers al afacerii, de aceea noi nu i-am gasit atunci cand am ajuns la pensiune, toti aveau cate ceva de facut.

Daca ajungeti aici, incercati sa stati de vorba cu nea Ion, tatal proprietarului, un om extraordinar, de la care ai ce invata si de la care auzi bancuri si poante fara numar.

Dupa trei zile de rasfat, am parasit Sibielul cu tristete, insa mi-au ramas in minte peisajele de vis care ne-au desfatat privirea si oamenii minunati pe care i-am intalnit, sigur vom reveni!

---

VIZUALIZĂRI: 2676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI