Good morning Viet Nam - Episodul 7: Hoi An (prima zi)

TIPĂREȘTE

Urmatoarea destinatie din calatoria noastra a fost Hoi An, unde am ajuns cu avionul din Dalat - Hoi An nu are aeroport, nu are gara, cele mai apropiate sunt in Da Nang, acolo unde am aterizat si noi. Am zburat cu avionul companiei nationale Vietnam Airlines, pretul a fost unul promo de 48 $ persoana, si drumul a fost o ora si douazeci de minute, o minune fata de drumul de 8-10 ore cu bus-ul))

Una dintre problemele transportului in Vietnam este aceea ca nu au transport de la aeroport in oras (exceptie Ho chi minh, Hanoi), uneori nici taxi nu gasesti, si daca gasesti preturile sunt foarte mari cu meter, trebuie sa negociezi dur pretul fara meter, de regula este cam 400000 vnd pt Danang! De aceea am aranjat cu hotelul unde am fost cazati in Hoi An sa ne astepte o masina, a fost acolo, iar drumul a durat o ora - pretul 350000 vnd, un pic cam scump, de fapt toate calatoriile de la aeroport in oras au fost mai scumpe decat cele din oras la aeroport!

Hoi An este un oras pe coasta Mării de Est în regiunea Sud-Centrala din Vietnam. Acesta este situat în provincia Quang Nam și are aproximativ 120.000 de locuitori. Face parte din 1985 din Patrimoniului Mondial UNESCO. Hoi An Ancient Town este un exemplu excepțional de oras bine conservat, clădirile sale și strazile reflectă influențele, atât autohtone cat și străine (in special chineze si japoneze), care s-au combinat pentru a produce acest patrimoniu unic.

Orasul poseda cel mai mare port din Asia de Sud-Est în secolul 1 si a fost cunoscut sub numele de Lâm Ấp Pho (Champa City). Între secolele VII si X, Cham (poporul Champa) controla strategic comerțul cu mirodenii și erau foarte bogati. Fostul Orașul port al Cham la gura de vărsare a râului Joi bon a fost un important centru comercial în secolele 16 și 17. În această perioadă a comerțului din China, orașul a fost numit Hai Pho (Litoral Town) în vietnameză. Inițial, Hai Pho a fost un oraș divizat intre chinezi si japonezi prin "Podul japonez" (construit intre secolul 16 si 17). Podul (Chua cầu) este o structură acoperită, unica, construit de japonezi, fiind singurul pod cu un templu budist . Podul are la un capat doua maimute (reprezinta anul in care a fost inceputa constructia) si la celalalt capat doi caini (anul in care a fost terminata constructia)

Este un element cheie al orasului, fiind poate atractia principala atat pt turisti, cat si pt localnici - sa faci fotografii de nunta aici este un "must"!

Astăzi, orașul este o atracție turistică datorită istoriei sale, arhitecturii tradiționale și meșteșugurilor, cum ar fi textilele și ceramica. Multe baruri, hoteluri, statiuni si au fost construite atât în ​​Hoi An cat și in zona înconjurătoare. Gura de port și bărcile sunt încă utilizate atât pentru pescuit cat si pentru turism.

Datorită numărului crescut de turisti care viziteaza Hoi An - o varietate de activități s-a dezvoltat, permitand turistilor să iasă din cartierul vechi și sa exploreze cu motocicleta, bicicleta, caiacul sau salupa. Râul Bon Joi este în continuare esențial pentru regiune. desi au trecut mai mult de 500 de ani de cand António de Faria a navigat prima oara pe el. Ca atare, plimbarile cu caiacul, salupa, barca reprezinta o activitate turistică foarte populara!

Orasul are patru muzee subliniind istoria regiunii. Aceste muzee sunt gestionate de Hoi An Centrul de management pt pastrarea patrimoniului cultural si intrarea la muzee este permisă cu biletul de intrare in orasul vechi - se poate vizita orasul gratis, te poti plimba pe unde vrei, cat vrei, dar pt a vizita cladirile, locuintele, muzeele, trebuie sa cumperi biletul care costa 6 $ de persoana si iti permite vizitarea a 5 obiective turistice!

Orasul Hoi An este singurul oras din Vietnam care nu a fost bombardat in timpul razboiului, pe de-o parte pt ca a facut parte din Vietnamul de sud care a fost controlat de americani, iar pe de alta parte Vietnamul de nord, sprijinit de China, nu ar fi bombardat niciodata un oras locuit de chinezi, asa ca acest noroc a facut ca orasul sa ramana neatins si noi sa-l putem admira in toata splendoarea lui de sute de ani)

Hoi An este un oras foarte linistit, da, linistit, in comparatie cu orice alt oras din Asia de Sud Est, mai ales ca in orasul vechi, motoretele si masinile nu au voie pana in orele 11, si nici dupa orele 15 pana la 21, astfel incat, fiind accesul permis doar pietonilor si biciclistilor (nu am vazut pe cineva sa incalce legea), este liniste si te poti bucura de muzica de pian care se aude prin difuzoarele impanzite prin oras (muzica e in surdina, prima oara am crezut ca se aude de la un bar, ulterior am descoperit ca e aceeasi muzica peste tot si ne-am prins ca e de la difuzoare)

Orasul vechi este o retea de strazi paralele si perpendiculare cu raul, nu ai cum sa te ratacesti, pe oriunde ai bantui, si noi am facut-o cu orele!

Ne-am plimbat pe ulitele orasului, am admirat arhitectura veche, am intrat prin casele vechilor negustori. Unele au fost vandute de proprietari catre proprietarii de galerii si magazine - Hoi An este capitala cizmariei, croitoriei si a galeriilor de arta din Vietnam! Nu se poate sa nu iti sara un ochi la stativele pline cu adidasi din fata cizmariilor sau la afisele cu costume Hugo Boss si Armani din fata croitoriilor -preturile sunt mici, dar fara prea multa calitate (am dat pe o rochie 100000 vnd, apr 5 $). Poti sa-ti faci adidasi de comanda, dupa ce ai admirat zeci de cataloage si tipuri de tesaturi si piele in zeci de culori, poti sa-ti faci tot ce-ti trece prin minte la croitor, nu numai costume si taioare, intr-un timp record - 24 ore!

Este capitala croitoriei, si tot orasul este plin de astfel de magazine (si hotelul nostru la parter avea o croitorie, aproape nici nu-ti dadeai seama ca e hotel)

Pe malurile raului, de-o parte si de alta exista foarte multe restaurante, baruri, cu happy hour de dimineata pana seara -nu am mai vazut nicaieri atata happy hour, era distractiv))

Casele sunt pe malul drept al raului, o intrare este la apa si cealalta departe, la 100-200 m de strada mare, iar cand ploua, se inunda tot, intra apa in case, in restaurante -noi nu am avut parte de ploaie, a fost usor innorat cand am venit, dar a iesit soarele ulterior, insa stiu oameni care povesteau ca au trebuit sa se descalte, dezbrace, cat au putut, pt a nu se uda rau de tot iesind! Nu-i problema, ca apar imediat vietnamezi care sa-ti inchirieze cizme de cauciuc in caz de nevoie))

Nu am ratat nici o plimbare cu barcuta pe canal in sus si in jos, cu o barca manevrata de o babuta care radea cu gura pana la urechi, nu prea aveai ce sa vezi, dar a fost asa, de fun!

O plimbare extrem de la moda este cea cu cyclo-ricsa, aici nu te jecmanesc, pt ca apartin primariei, au uniforme, nr de inmatriculare, punct de pornire si sosire!

Era extrem de amuzant cand apareau coreeni, in grupuri de zeci, si dadeau navala in ricsele aliniate, care se umpleau in cateva secunde, urma selfie in ricsa, obligatoriu cu ochelari dde soare si palarie ,apoi la drum unul dupa altul, in sir indian!

De fiecare data ne prapadeam de ras, erau foarte amuzanti!

Hoi An, fiind un oras turistic, este si ceva mai scump, daca masa in general ne costa in sud undeva in jurul a 8 $, in centru-dalat in jur de 10$, aici a fost in jur de 12$, la restaurant ma refer!

Prima masa am avut-o la un restaurant foarte dragut, recomandat de niste turisti nemti, cu vedere la rau, cu flori, mancarea a fost foarte buna, dar ce ne-a dezamagit a fost pretul foarte mare pt o portie de orez ca garnitura, si faptul ca a uitat sa ne dea rest 100000 vnd!! (nu-mi place sa fiu inselata, imi place sa aleg sa las bacsis) - sigur ca lucrurile s-au rezolvat, pt ca restul a ramas pe masa si am strigat-o pe d-ra cand am vazut ca nu mai vine! Asa ca, fiti atenti!

Ulterior, am descoperit, pe partea dreapta a raului, dupa ce treci podul si faci la stanga, treci pe langa restaurantele de langa rau, mergi pana in capat si apoi faci dreapta, urmand drumul, iar acolo veti gasi comoara food court, zona unde se mananca foarte bine, la preturi bune, cu mancare proaspata gatita pe loc, in fata ta! Sunt grupati intr-un fel de cooperativa, unde fiecare om are masa lui, standul lui, au acelasi meniu si aceleasi preturi, dar sigur ca talentul bucataresei face diferenta!

Noi am incercat cateva persoane, o d-na tanara cu copii, o doamna in varsta unde nu prea se oprea nimeni, dar in final a treia varianta a ramas definitiva, pt ca vorbea engleza, si pt ca mancarea era delicioasa))

Ne-a placut faptul ca ea, care vorbea engleza, ajuta pe toata lumea de acolo, care nu vorbea engleza, nu era egoista -asa sunt vietnamezii, se ajuta mult intre ei!

Cea mai buna mancare am mancat-o in Hoi An si multe feluri nu le-am mai gasit in alte orase, ne spusesera amicii nostri din Dalat, canadienii, si asa a fost -delicioasa!!

Seara. orasul e atat de linistit, dupa orele 22 nu prea se mai intampla niimic, totul parca dispare, raman doar lampioanele si linistea))

Cam atat pt prima zi, va urma!

---

VIZUALIZĂRI: 4918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI