Habemus Dixtractium

TIPĂREȘTE

La o saptamana de la intalnire, timp in care au muncit webmasterii mai mult decat de la inceputul anului incoace (datorita impresiilor si ecourilor voastre), ma gandii sa scriu si io ceva, poate ma lipesc de f’un premiu, sau imi mai scimb culoarea de user. Hai sa las rautacismele, scriu pentru ca doara nu degeaba fusei si io prin zona… si nici nu voiam sa va privez de scrierile-mi ciudate/ funny/ nervoase/ foarte sincere, sau cum vreti voi

Apai pe cand se anunta aceasta intalnire, io eram in maaaare gaura de bani (financiara, in termenii unora), pentru ca “jobless” - si aveam cam morcovei daca sa ma bag sau nu, si tot stateam in cumpana. Spun “morcovei”, pentru ca erau mai multi:

- Unii se pregateau de revelion, io ma gandeam cum sa ma bag pe lista si sa reusesc a da un avans; ca revelion… mai e unu’ si la anu’

- Cum naiba sa ii spun io Pufosheniei ca vreau sa merg la o intalnire cu 178 de necunoscuti? Aproximativ 178, pentru ca eu mai cunoscusem cativa la targul de turism. Si cum sa inteleaga ca e fara plic la final?

- Cum naiba sa afle si sa citeasca Pufoshenia toate tampeniile de le scrisei io pana in decembrie 2014, cand ea habar nu avea ca eu pot/ stiu sa scriu (bine)? :D

- … Si ar mai fi morcovei, dar deja cred ca ma bate iepurasul de paste.

Asa ca trecand cu bine peste citirile criticului meu numarul 1 (non mebru AFA, nu o cautati), mai tai din banii pe care oricum nu aveam de gand sa ii dau la intretinere si platesc un mic avans, avans caruia i-a mai urmat unul si inca unul aproape inainte de inchiderea bancilor si… gata! De acum, roaga-te sa fii sanatos ca sa poti sa bei, sa fie PAP’ul ok, sa fie si Pufoshenia ok (cineva trebuie sa conduca), sa ai bani cat sa cobori strada pana la Dragului… si tot inainte, pana mai sus de Sinaia, cu tot cu Rina al ei.

Si hai ca iar am facut o introducere poate mai mare decat restul impresiilor. Asa ca: am fost preluat direct de la job din Otopeni si ne-am pornit – impreuna cu o alta userita si sotul - cu inima deschisa (la figurat) catre Predeal, la hotelul ala de mai fuseram noi si acum 7 ani, la un pseudoteambuilding. Ca ma simteam ciudat cred ca e normal, nu mai fusesem niciodata la o nunta atat de mare; plus ca nici formatia nu o stiam si nici meniul nu parea prea de soi; dar emotiile erau mari, ca doara mai cunosteam si io pe unii, si dintre cei mai din familie. Sincer, ii inteleg pe toti cei care au intrat fara a cunoaste pe nimeni, cred ca le-a fost putin cam greu. Spun asta pentru ca in momentul in care am intrat oarecum timorati, sa te ia cineva in brate si sa auzi poate cel mai frumos “Ce mai faci, mah?”, din partea cuiva care te intampina… eu m-am simtit acasa, iar a mea pufoshenie cred ca s-a linistit si s-a simtit in siguranta (ceva gen “Bah, asta chiar stie pe cineva de la nunta asta, deci avem o sansa”).

Ce a urmat? Un haos total, mai ales in mintea mea. Habar nu aveam inainte, vazand impartirea la mese, ca va fi asa misto. Am descoperit oameni frumosi si deschisi, oameni exuberanti sau doar voiosi, oameni care m-au surprins mult prin deschiderea lor si prin felul lor de a fi. Oameni care au venit sa se simta bine si sa cunoasca alti oameni, oameni curiosi, oameni interesati si interesaNti. Nu spun ca toti au fost asa, vorbesc de cei cu care am interactionat – pentru ca asa am vrut eu sau pentru ca asa au vrut ei, asta chiar nu conteaza, cat timp a fost o placere.

Nu neg nici ca au fost unii care au venit sa bata gradinarul in loc sa manance strugurii, unii suparati “ca taranul pe sat”, unii carora le tuna mai rau decat la o furtuna tropicala, dar chiar nu merita sa scriu acum despre ei. Prefer sa spun ca desi nu-s genul “dansator”, nu am ratat cateva hore sau o greceasca. Desi sunt fumator, nu am resimtit deloc restrictiile impuse de unii pe aici, asta pentru ca s-a putut fuma la intrarea in restaurant (asa am interactionat cu muuulti useri/prieteni), dar si in lobby – iar pentru cine se plange de fumul din lobby si de faptul ca pe acolo erau copii… asta e: si copii se pot juca afara, la fel cum si noi putem fuma afara – restul e asumare. Nu comentez mancarea sau cazarea aici, sper sa reusesc sa scriu niste impresii in stilu’mi propriu (desi nu-s prea convins). Nu comentez lipsa paharelor sau a farfurilor, atat timp cat eu aveam la un moment dat 5 (cinci) pahare&cescute cu licori din toate partile tarii sau Europei (ex: limoncello homemade, palinca de vreo 3 feluri si un rachiu). Nu vreau sa comentez despre “alfa”, preturi, codite de iepuras, etc. Nu comentez nici macar ca unii nu reuseau sa auda :) Eu consider ca daca ai venit aici, ti-ai asumat chestia asta. Pana la urma, e un fel de teambuilding (adevarat, pe banii tai), dar alegerea e a ta: vrei sa vii sau nu? Alegi stelute sau companie&distractie?

Acum pe persoana fizica: am observat un lucru… mai toti ma stiau/ stiati ca ala tare’n gura, nesuferit, carcotas sau badboy. Va jur ca nu am facut nimic nici pentru a-mi confirma, dar nici pentru a-mi nega acest “statut”. Cei care m-au cunoscut, au acum parerea lor; pentru ceilalti… intrebati-i pe cei ce m-au cunoscut.

Pentru mine, au fost doua zile pline, poate prea pline. Pline de voie buna, de oameni frumosi si deosebiti (atat am vrut sa vad sau sa cunosc), pline de alcool (de calitate, recunosc! :D), pline de voie buna. Pentru mine, a fost prea putin. Sa ne revedem cu bine la anul (sau cat mai curand posibil, cu placere!).

Am doua PS-uri:

- Regret fata de bou si lipsa de cuvinte de la acordarea premiilor AFA – nu stiam, doar nu mai fusesem niciodata la o astfel de intalnire. Io stiam ca se premiaza doar “premiantii”, adica aia buni, nu si aia tari in gura.

- Asa cum ati observat, m-am ferit tot review-ul sa numesc useri, desi unii se recunosc “printre randuri”. N-as fi vrut sa omit pe nimeni si ati fost prea multi cei pe care ar fi trebuit sa va mentionez, prea multi cei carora sa le spun: Mi-a facut placere sa va cunosc!

Ma inclin! Si clasicul meu “VACANTE PERFECTE!!!”

---

VIZUALIZĂRI: 1717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI