Am rămas fără cuvinte, dar cum aş putea să nu scriu ceva?!

TIPĂREȘTE

Mărturisesc că am avut emoţii cât roata carului pentru marele eveniment din weekend-ul ce tocmai a trecut, la care am participat în premieră şi eu. Atât de mari, că la un moment dat era să renunţ, însă tot eu mă îmbărbătăm zicându-mi că ar fi fost un semn de laşitate să las baltă totul. În sfârşit, mi-am luat inima-n dinţi şi soţul din dotare (care avea şi el emoţii pentru mine) şi am pornit la drum spre Predeal!

Când am intrat în hotel aveam gura uscată, toate numele prindeau contur într-o „faţă” sau alta, nici nu puteam privi bine, iar mâinile şi glasul îmi tremurau. La primirea călduroasă, primul contact vizual a fost cu maria55 şi cu roth, abia am reuşit să îngaim cine sunt, am primit ecusonul, m-am înscris la recepţie de unde am primit cartela, mi-am luat soţul şi ne-am instalat în cameră. Soţul a început să mă dojenească blând că emoţiile mele sunt prea mari şi, deşi nu par, mă pierd prea repede. El voia să mă încurajeze, dar n-a prea reuşit. La îndemnurile lui insistente am ieşit să socializăm cu colegii din comunitate dar era atât de greu la început...

Uşor, uşor, am început să-mi revin şi să realizez ce frumos e să fii membru AFA prezent la întâlnire, ce bine te simţi într-o familie atât de mare. Dacă există oameni de calitate, aici îi găseşti cu prisosinţă, tot timpul am avut sentimentul că sunt acceptată aşa cum sunt, fără prejudecăţi. Stânjeneala şi stinghereala erau pe cale să dispară, începusem să cred că sunt printre oameni pe care-i ştiu dintotdeauna!

Am fost primită atât de bine în rândul dumneavoastră, că nu-mi vine să cred nici acum, iar pentru lucrul acesta sunt datoare cu multe mulţumiri, vouă, minunaţilor colegi de AFA!

Dacă fiecare a fost de părere că masa la care a fost repartizat a fost „cea mai tare masă”, semn de mare satisfacţie şi integrare, şi eu afirm cu tărie că am stat la masă „cea mai cea”, cu cei mai mulţi grei din AFA (şi aici nu vorbesc despre mine), vorba simpaticei doamne Violeta Bălaşa: ”cea mai premiată masă!” Se cuvine să le mulţumesc colegilor de la masa numărul trei pentru că, datorită lor, m-am simţit special şi specială, lucru rar întâlnit în ultima vreme în viaţa mea. Distracţia a fost maximă, am dansat de mi s-au umflat picioarele, în ambele seri am rămas până târziu, cel puţin în a doua seară, ne-a prins trecerea la ora de vară în restaurant, dar nu ne-am lăsat până, aproape că, ne-au dat afară!

La festivitatea de decernare a premiilor şi diplomelor de către d-l Cornel şi colegii din organizare aveam un nod mare în gât şi, deşi, în sinea mea speram şi eu, fără să fiu ipocrită, la una dintre diplome, nu prea mă aşteptam s-o iau. Dar, s-a-ntâmplat, şi când mi-a fost rostit nickname-ul m-am trezit brusc tremurând, abia am ajuns lângă d-l Cornel. Noroc cu vocea sa blajină care m-a mai liniştit câtuşi de puţin, însă tremurul mâinilor nu încetase. Am mulţumit şi eu cât am putut, mulţumesc şi-acum pe această cale, în special, domnului Cornel care mi-a adresat aprecierile dumisale pentru „scrierile” mele în mai multe rânduri, de care sunt foarte mândră!

Datorăm reuşita acestei excelente întâlniri tuturor artizanilor ce şi-au dat osteneala :organizatori, gazde, participanţi, etc. Cuvintele, deşi uneori, îmi place să cred că le am la mine, de dată aceasta au devenit prea mici şi prea puţine.

Pe noi toţi ne leagă o mare pasiune: călătoriile despre care aşternem pe hârtie impresiile noastre pentru a-i informa şi încânta şi pe alţii şi a le transmite şi lor dragostea noastră pentru a cunoaşte noi şi noi locuri şi oameni! În speranţa că nu v-am plictisit prea tare cu trăirile mele şi că impactul acestei întâlniri fizice a avut un efect miraculos asupra tuturor, va recunosc, încă o dată, că vă admir şi vă iubesc pe toţi! Până la următoarea întâlnire, va salut şi mă înclin!

---

VIZUALIZĂRI: 1205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI