La pas prin Sibiul istoric: Piața Huet

TIPĂREȘTE

Piața Huet este un loc încărcat de istorie, fiind cea mai veche piață medievală a orașului. Chiar dacă cele mai cunoscute de turiști sunt celelalte două piețe, Mare și Mică, prima cu Palatul Brukenthal, a doua cu Podul Minciunilor, Piața Huet are ceva în plus: aici istoria și o atmosferă încă plină de romantism se împletesc, aici timpul pare că a încremenit și aproape te miri să vezi mașini parcate, nu le găsești rostul în fața clădirilor vechi de sute de ani și mai de grabă aștepți să apară o caleașcă de epocă.

Numele pieței a fost dat după cel al comitelui Albert Huet (sec. XVI).

Puțină istorie a acestei piețe: clădirile au fost ridicate pe locul fostelor ziduri de apărare (sec. al XII-lea), începând cu a doua jumătate a sec. al XIV-lea, odată cu întărirea completă a Orașului de Sus, când vechile fortificații nu-și mai aveau rostul, pierzându-și utilitatea practică.

Piața se află în imediata vecinătate a Piețelor Mare și Mică, a Podului Minciunilor, având deschidere spre pasarela acestuia. Legătura cu Orașul de Jos este făcută prin Turnul Scărilor, construit în sec. al XIII-lea. Deci, se află în centrul istoric al Sibiului.

Ce se poate vedea aici? În primul rând, ești întâmpinat de Biserica Evanghelică, al cărei turn înalt de 73,34 m, cel mai înalt din Transilvania, veghează asupra întregului burg. Construită în stil gotic, biserica a fost ridicată pe locul unei bazilici romanice din sec. al XII-lea, forma actuală datând din 1520. Turnul are șapte nivele cu patru turnulețe pe acoperiș, acesta fiind un semn că orașul avea drept de condamnare a infractorilor. Tot aici se află cea mai mare orgă din S-E Europei, instalată în anul 1914. Clădirile din jurul bisericii sunt din secolele XV-XVIII. În curtea bisericii, se află clădirea Colegiului Național”Samuel von Brukenthal”, cu limba de predare germană, clădire amplasată pe locul primei școli din 1380, actuala fiind construită în 1779. În fața bisericii se află statuia în bronz a lui Georg Daniel Teutsch, episcop al Bisericii Evanghelice din Transilvania, între 1867-1893. Săptămânal, aici, în curtea comună a liceului și a bisericii, are loc Vinerea Verde, un târg cu produse ecologice.

Pașii te poartă pe lângă case vechi de pe acoperișul cărora te privesc ochi iscoditori, acoperișurile ”cu ochi” fiind specifice pentru casele vechi săsești. Ești oare un intrus în istoria locului? Ca să simți aerul de epocă, trebuie să pătrunzi cu mintea și cu inima în tainele locului. Și nu poți să treci nepăsător, în grabă, fără să te oprești și să admiri Casa Parohială a cărei ușă în stil gotic datează din sec. XV-lea, iar stema de deasupra din anul 1502, pe lângă ”Colțul ispășirii”unde erau expuși oprobriului public persoanele certate cu legea, să nu te oprești în capul Turnului Scărilor și să privești de acolo, de sus, strada care se deschide spre Orașul de Jos! Lipită de Turnul Scărilor, o altă clădire cu vechi state de plată și cu un prezent frumos: Casa Calfelor. Sună a Ev Mediu, nu-i așa? Calfe, dar ce să caute calfele în plin secol XXI? Din 2002 aceste calfe sunt o prezență obișnuită în Sibiu.

Germani, elvețieni, francezi acești tineri pornesc într-o călătorie de 3 ani și o zi și se inițiază în arta meșteșugărească. Sunt dulgheri, fierari, cioplitori în piatră, olari, aurari, croitori, lăcătuși, brutari, meserii vechi pe care le practică pe unde merg. Asemenea calfelor medievale, în cei trei ani și o zi de peregrinări prin diferite locuri și țări, ei trebuie să dobândească experiență ca să poată fi primiți în rândul meșteșugarilor. Îi recunoști pe stradă după costumul tradițional: cămașă albă, pantaloni evazați negri, vestă și jachetă, pălărie sau cilindru, pantofi negri. La jachetă au 6 nasturi, pentru fiecare zi lucrătoare, iar la vestă, 8, corespunzător numărului de ore de muncă. Ce fac în Sibiu? restaurări. Îi vezi în Piața Huet doar când se întorc de la muncă, în rest, la locul de lucru de pe strada Cetății. Prezența lor este foarte pitorească și în ton cu aspectul medieval al orașului. Casa lor se află la nr. 3 în Piața Huet și a fost donată de Biserica Evanghelică. De altfel, calfele nu sunt retribuite pentru munca depusă, ci trăiesc din donații. La intrare se află un stâlp din lemn unde fiecare calfă lasă la plecare un obiect: un capac, un cui, o potcoavă, o monedă. Despre calfele călătoare se poare scrie și mai mult, dar nu acesta este subiectul review-ului meu. Le-am amintit doar pentru a puncta aspectul medieval al pieței.

Trec pe lângă clădirile vechi, monumente istorice, și încerc să mă transpun în vremuri încărcate de mister. Și cum să nu simți așa un fior când știi că aici, la ieșirea din biserică, a fost asasinat domnitorul Țării Românești (1508-1509), Mihnea-Vodă cel Rău, în ziua de 12 martie 1510, de către Dimitrie Jakșiși? Avea statutul de azilant în Sibiu, după ce a fost alungat de la tron de către boierii nemulțumiți, a căror răzbunare l-a urmărit în ciuda protecției de care se bucura în burgul transilvănean. Osemintele sale sunt îngropate în ferula Bisericii Evanghelice, fiind singurul român îngropat acolo.

Piața Huet nu este doar un loc al trecutului. Primăvara, în luna mai, se desfășoară aici întâlnirea sașilor din țară și diaspora. E un festival al portului , al obiceiurilor săsești. Muzica și voia bună îi dau un aer festiv, plin de bucuria vieții și atunci, atât de bătrâna piața întinerește.

Dar eu tot mai mult o prefer cu aerul ei de istorie medievală , cu stropul de romantism și ușor mister. Pentru că, așa cum am scris și într-un alt review, Sibiul este un loc în care te poți întoarce oricând în trecutul istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 1746 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI