Walnut House - o pensiune decenta

TIPĂREȘTE

Drumul dintre Bucuresti si Cappadocia de 1400 km l-am parcurs fara cazare intermediara, foarte greu dar am reusit in 18 ore, cu mici opriri pentru dezmortire. Timpul relativ scurt l-am scos si datorita faptului ca 800 km de la Edirne la Ankara (centura), au fost facuti pe autostrada, de impotmolit ne-am impotmolit un pic la Istanbul am prins aglomeratia de dimineata.

Dar iata ca in jurul orei 22, am deschis usa locatiei pe care din timp am rezervat-o de pe un booking.

Am ales pensiunea pentru notele bune si pentru faptul ca se afla exact in mijlocul sa zic asa turistic al zonei (Parcul National Goreme).

Tipul care ne-a intampinat era chiar proprietarul pensiunii care impreuna cu sotia se ocupa de locatie, dealtfel ei servesc micul dejun si se ocupa de oaspeti organizand excursii in zona, chiar si celebrele zboruri cu baloane.

Pentru masina am intrebat si parcarea am facut-o in fata pensiunii in strada si a fost in regula.

Vreau sa argumentez un pic titlu si sa expun cateva motive pentru care acesta pensiune este o locatie OK, pentru o familie care doreste sa viziteze zona.

Intrarea in pensiune se face din strada print-o alee (zona verde) unde se afla un nuc foarte mare.

Cladirea este construita din piatra extrasa din zona si compartimentata in stil traditional cu intrare din zona verde in locul unde se afla o mica receptie si un salon traditional turcesc cu perne specifice, narghilea, biblioteca si un televizor intu-un colt si 2, 3 mese unde se serveste micul dejun. Din acest salon se intra intr-o gradina interioara unde gazdele au pun legume si flori in egala masura. In capatul gradinii se afla cladirea din piatra - zona camerelor, cred ca 12 la numar.

Interiorul camerei (tripla) in care am stat era auster, tavanul fiind boltit, culoarea pietrei era un galben bej foarte odihnitor, baia a fost in regula avea in dotare consumabile. Incaperea continea 3 paturi de o persoana cu lenjerie curata, o masa mica si 2 scaune, fara televizor, la intrare in camera se afla un mic dulap pentru lucruri. La geam se zarea o terasa din care vedeai acoperisurile din vecini. Am avut curiozitatea si am sarit peste fereastra in terasa si am descoperit o priveliste pitoreasca a satucului.

Micul dejun a fost unul indestulator si diversificat cu mezeluri, fructe, legume, sucuri, iaurt, cereale, ceai, cafea, sotia gazdei tot te intreaba daca vrei ou prajit ochi sau omleta.

Cam atata am vrut sa spun despre pensiune si sa o recomand pentru cei care doresc sa viziteze Cappdocia si mentiunea sa nu faceti ca noi si sa parcurgeti drumul dintr-o bucata.

Vacante frumoase va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2063 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI