Meteorele - impresionant

TIPĂREȘTE

Spre sfârşitul verii lui 2008, în timpul concediului petrecut în Grecia, am vizitat, printre altele şi ceea ce generic auzim Meteorele.

De fapt, ce sunt aceste Meteore? După cum bine ştiţi unii dintre Dvs. , sunt nişte stânci imense, în foarte mare parte fără vegetaţie (unele dintre ele prezentând şi mici grote), aşezate pe valea Tesaliei, lângă un mic orăşel pe nume Kalambaka. Poate unii dintre Dvs. vor spune: ei, şi ce-i aşa mare filosofie? Păi staţi aşa, căci marea mirare şi ceea ce te face să rămâi fără cuvinte sunt dimensiunile, formele ciudate, aşezarea acestora şi... nu în ultimul rând, faptul că în vârful unora dintre aceste stânci au fost construite, începând cu secolul al XV-lea, nişte mânăstiri superbe care parcă ai spune că au crescut singure, o dată cu stâncile uriaşe. Eu personal, nu mai ştiu ca în S-E Europei să mai existe un astfel de fenomen

Astăzi, din câte îmi aduc aminte ce ne spunea ghidul, mai există doar 5 sau 6 mânăstiri ce adăpostesc o viaţă monahală. Oricum, cuvintele devin sărace când vine vorba să poţi descrie ceea ce ochiul vede în realitate, iar pe măsură ce urci acele serpentine ce te conduc la Meteore, ai senzaţia că ai pornit la un drum către cer. Poate că nici pozele nu vă vor reda ce poţi vedea cu ochiul liber. Nu! Sigur nu! Trebuie văzut cu ochii tăi...

Noi am vizitat doar M-rea Varlaam (căci aşa este când eşti condiţionat de autocar şi de grup) şi am vizionat de pe şosea Marele Meteor, Mrea Ştefan şi Sf. Treime. Aproape că nici nu-ţi vine să crezi că există aşa ceva.

Nu mai spun de faptul că grecoteii au făcut o infrastructură impecabilă până la aceste obiective turistice (cam pe o lungime de 100- 200m şoseaua era plină de autocare şi maşini mici unul după altul), astfel încât nu-ţi mai rămâne decât să te bucuri, cu răsuflarea tăiată, de ceea ce-ţi oferă bunul Dumnezeu şi natura.

În interiorul propriu-zis al mânăstirii este interzisă filmarea şi... am uitat să vă spun că ţinuta trebuie să fie una cât se poate de decentă, adică femeile nu au voie în pantaloni sau pantaloni scurţi şi cu bluze decoltate sau fără mâneci, altfel vi se dau de acolo nişte şorţuri să le zic aşa- pe care eşti obligat să le pui pe tine. Sărmanii călugări, au vrut şi ei să aibă o viaţă monahală tihnită, cât mai departe ce cele lumeşti şi cât mai aproape de cer şi... au obţinut exact contrariul.

Curiozitatea umană şi dorinţa de a explora mereu lucruri noi ne mână uneori să fim egoişti... nu-i aşa? Poate că este un păcat că tulbură liniştea acestor călugări... dar... nu ezitaţi să-l comiteţi. Poate Dumnezeu vă va ierta răsplătindu-vă cu ceea ce veţi vedea. Merită!!!

Şi când vă veţi întoarce chiar vreau să-mi spuneţi dacă am exagerat cu ceva.

Vă pup şi... toate bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI