Hotel Lovac - nici booking-ul nu mai este ce a fost!

TIPĂREȘTE

O vacanţă reuşită cere planificare, demersuri în pregătirea drumului, identificări ale localităţilor pe hartă, experienţă în a relaţiona - mă rog, toate aceste ingrediente ce tind spre noi provocări.

Cu toate acestea, a fost greu să anticipez o situaţie neplăcută, chiar dacă mă informasem în prealabil.

Dar iată cum s-au petrecut lucrurile:

Era spre sfârşitul lunii iunie, într-o zi cu vreme caldă şi cu un cer senin albastru, albastru, care răspândea pretutindeni o chemare irezistibilă de a colinda pe drumuri muntegrene sinuoase, între mare şi munte, între apa turquoaz-azurie şi verdele crud al pădurilor, între coasta muntenegreană (vezi impresii) la altitudinea celor 1456 de metri ce o oferă zona Durmitor Park.

Ce bucurie poate fi mai mare ca asta?

Traseu:

Din Budva am oprit pentru câteva ore în fosta capitală spirituală şi istorică, Cetinje (vezi impresii) şi am urmat ruta ce duce la actuala capitală, Podgorica. Din cauza lipsei indicatoarelor am bălmăjit pe lângă catedrala oraşului, în cele din urmă ajungând spre drumul Narodnih Heroja ce duce la oraşul Nikšić, situat la poalele dealului Trebjesa.

De aici urmează urcuşul a 75 de kilometri spre aerul ozonat, acolo unde privirea se bucură de culoarea munţilor şi vântul îţi mângâie trupul, până la...

Staţiunea Žabljak :

Considerat oraşul situat la cea mai mare altitudine din Balcani, Žabljak se află în imediata vecinătate a rezervaţiei naturale Durmitor.

Un alt obiectiv important îl constituie Canionul Tara şi podul Đurđevića, construit între anii 1937-1940 de către inginerii şi proiectanţii Mijat Trojanovic şi Isaac Ruso. Cu o lungime de 365 metri şi o înălţime ameţitoare de 172 metri deasupra râului Tara, în acele vremuri era considerat cel mai mare pod de beton din Europa.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Žabljak a fost ars până la temelii. După război oraşul a fost rapid reconstruit datorită importanţei turistice în zonă, devenind în zilele noastre centrul Muntenegrului pentru sporturile de iarnă, cea mai cunoscută fiind pârtia de schi Javorovača.

De menţionat că în anii "40, într-adevăr aici se regrupau mişcările de rezistenţă anti-fascistă, dar partizanii lui Tito au dus greul bătăliei de-a lungul râululi Sutjeska aflat la 120 de kilometri în Bosnia-Herţegovina!

Am dorit să evidenţiez acest fapt, deoarece mulţi colegi de pe site în mod confuz, poate datorită informaţiilor nereale de pe net, amintesc de celebra bătălie pe aceste meleaguri. Cei ce au vizionat filmul Sutjeska, cu Richard Burton în rol principal sau au dispus de hărţi mai concludente, sesizează inadvertenţa.

Ei bine, nu! Fall Schwartz cum mai este cunocut genocidul din mai 1943 de la Sutjeska, se află mult mai departe şi-n altă ţară ex-Iugoslavă!

Ajunşi în staţiunea Žabljak, am parcat lângă supermarket-ul Voli de unde ne-am aprovizionat cu celebra băutură Badel Slivovica Old Plum Brandy, o tărie locală cu aromă bogată realizată în condiţii de fermentaţie specială. Peste drum se află un punct de informare turistică şi cel mai cunoscut hotel din regiune, Hotel Žabljak 4*.

Din păcate, nu am putut să ne rezervăm cameră la acest hotel şi am optat pentru Hotelul Lovac 3*.

Am servit o masă frugală la fast-food-ul Stara Varoš situat în apropierea punctului de informare turistică şi ne-am oprit după 1-2 kilometri la adresa Tmajevci bb, 84220 Žabljak.

Hotelul Lovac 3* (booking.com):

Am ales această locaţie, datorită numeroaselor impresii postate de turiştii români pe booking.com, care catalogau hotelul drept ,,excepţional - confort şi linişte". Mare greşeală!):

Întâmpinaţi de doi puşti amabili, aceştia ne-au explicat într-o engleză greoaie că preţul camerelor nu concordă cu cele de pe site-ul internaţional al cazărilor!

Adică, în loc de 50 de euro, plătim 20!! Ei, aş! Hai, că-i ok!

Sincer, în toate pelerinajele mele turistice, n-am mai auzit de o asemenea diferenţă!

Am fost repartizaţi la una dintre cele patru camere de la etajul al II-lea, la mansardă.

Urcând pe treptele neegalizate din gresie, aş fi dorit să rămân la etajul întâi, dar mi s-a explicat cu fâstâceală că este ocupat de... motociclişti, iar camerele se află deasupra restaurantului! Woopsy, motociclişti în gaşcă?! Mă şi gândeam la ce haloimăs o să iasă dintre o întâlnire moto-rock, coroborat cu meciul de deschidere dintre Brazilia - Croaţia de la CM de fotbbal.

Nu ştiu unde am auzit expresia na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o…, dar acum mi se părea potrivită! :) Era târziu, mi-era foame şi sete, obosit şi dornic de o baie fierbinte..., ce să mai caut alt loc de cazare!

Camera conţine o chicinetă utilată aproximativ, un mini-frigider, masă şi scaune.

La televizor aveam să remarc mult mai târziu, aveam imagini în mai multe formate... în alb şi negru. Nu ştiu dacă televizorul pe tranzistori sau frecvenţa slabă dădea acel element de pâlpâire, cert era că mă puteam consola cu wi-fi-ul gratuit! :)

Balconul relativ mic dădea în spatele locului, de unde te puteai bucura de imaginile acoperite cu zăpadă ale înălţimilor. Mai târziu le-am mulţumit personalului pentru această facilitate care, nu numai mi-a bucurat retina, dar m-a scăpat şi de zgomotul asurzitor al motocicletelor de pe drum, dacă m-ar fi cazat într-o cameră cu vedere la şosea!):

Lenjeria, deşi uşor îngălbenită şi pătată de trecerea anilor, este curată şi prea-călcată!

Din pat poţi observa că, dacă iti e frică de păianjeni, cu atât cresc şansele să-i vezi într-o cameră de hotel! :) Meşteri mari păianjenii ăştia! Curăţenie să fie, că ei tot ţes pânze peste noapte!

În baie chiar se observă semnele unor renovări! Placată cu o faianţă reciclabilă în două culori, camera îţi dă o notă de sensibilă austeritate prevăzută cu ţevi aparente multifuncţionale. Prin constructia specială, ţevile rezolvă problema port-prosopului, a suportului de hârtie igienică şi totodată a încălzirii băii. Incredibil câte functionalităţi, nu? Expunerea corpului pentru îmbăiere se face într-o poziţie demnă de exerciţiile yoga, că de duş nu poate fi vorba, deoarece ieşi cu capul pe acoperiş! Măcar dacă aveau vreun velux, ceva... ! :) Cât despre boilerul alocat încăperii, ce pot să spun?! Procesul de spălare este o adevărată provocare, datorită rezervorului de mică putere în care este depozitată apa caldă.

O voce lăuntrică plină de recunostinţă, le mulţumea compatrioţilor care au trecut pe aici, şi-mi şoptea : ce poate fi mai rău?

În cele din urmă, am coborât la restaurant, acolo unde 2-3 persoane savurau o bere pe terasă şi mi-am zis, să-ncerc şi eu un draft. Mi-am ostoit setea cu o halbă în care se afla, în necunoştiinţă de cauză, o

licoare răsuflată şi chioară, dar, ce-i drept rece. Berea, căci despre ea este vorba, trebuie băută fără aer de om inteligent! O bei pe nerăsuflate, nelăsând nici un vid ce să antreneze gazul din recipient, da?

Aşa m-au învăţat nişte motociclişti! :) Şi dacă-i slabă, adaugi nişte brandy -stock (la 1,3 euro /30 ml) sau un rom (1 euro/30 ml) - o să inserez acestui articol o fotografie cu toate preţurile.

Despre meniu vă pot dezvălui că restaurantul exclude orice formă de exploatare animală! O exceptie o fac doar preparatele din ouă!

Mofturos din cale afară, am fost salvat de supermarket şi chicineta din dotare.

Nu mai ştiu cât a suferit familia mea peste noapte, fiindcă am apelat la rezerva de ,,srce'' primită în dar de la Apartments Scepanovic (vezi impresii), acolo unde am întâlnit adevărata ospitalitate muntenegreană. Amestecul macerat al poţiunii a avut ca efect o cerească beatitudine ce mi-a cuprins intreaga fiinţă!

În consecinţă, nici booking-ul nu mai este ce a fost!

Vacanţe minunate cu zile însorite şi clipe de neuitat!

---

VIZUALIZĂRI: 2729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI