Barcelona în două zile

TIPĂREȘTE

Povestea mea în Barcelona a început dat fiind că tocmai mi se anulase un circuit turistic; aşa că am încercat să găsesc o modalitate prin care să mă detaşez de vestea primita de la agenţie, mai ales că de luni intregi aşteptam această vacanţă. Şi cea mai bună modalitate pentru a face să-mi treacă supararea a fost o iesire de weekend. Dar cum timpul era limitat, nu mi-am permis sa ma gândesc la o destinaţie mai îndepărtată, aşa că am hotarat sa vizitez ceva de prin partile noatre, ale europenilor. Despre Barcelona, îmi povestea în urmă cu un an o colega care a fost, că a vazut o biserica foarte frumoasa. Nu-şi amintea cum se numeşte, insă aceea i-a plăcut in mod deosebit. Ajunsă acasa am cautat pe internet şi am găsit foarte multe postări despre Sagrada Familia. A doua zi i-am spus ei şi mi-a zis că din punctul său de vedere şi Sagrada Familia e frumoasa, insă ea a vazut una şi mai frumoasă. Oricum, mie mi-au placut pozele si clipurile pe care le-am vazut pe internet şi am decis că Sagrada Familia trebuie neapărat vazuta! Asa că, iata-mă in oraşul lui Gaudi! Iar odată întoarsă în ţară, aveam să constat că intr-adevar, colega mea avusese dreptate, acea biserică (catedrala) de care spunea ea, m-a fascinat şi pe mine, cu toate ca am vazut-o doar de la distanta. Este vorba de Esglesia del Sagrat Cor Tibidado, care de la distanţa te fascineaza pur şi simplu prin coloritul alb in lumina puternică dar şi prin aşezare (fiind situata la o inaltime de peste 500 m deasupra orasului). Însă, timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie (două zile), m-a impiedicat sa ajung acolo. Cu siguranţa, sper ca intr-un viitor, vizitând Mrea. Monserat, sa revin in Barcelona, numai si numai pentru Esglesia del Sagrat Cor Tibidado.

Asadar, "înarmata" cu o harta si cu multa rabdare, incaltata adecvat unor zile de mers pe jos din plin, am părasit hotelul pentru a descoperi orasul lui Gaudi. Trebuie să ştiţi ca eu am ales sa merg pe jos, insă de la un obiectiv la altul se pot utiliza autobuzele turistice sau metroul, care sunt rezonabile ca si pret. Însa eu am ales sa merg pe jos, pentru a acoperi cea mai mare parte a orasului, pentru a vedea cât mai multe lucruri despre un oraş si niște oameni de care numai la televizor auzisem. Prima mea oprire a fost, evident, la Catedrala Sagrada Familia (Sfanta Familie), o constructie incepută din 1882 si neterminată (se presupune ca va fi terminata in 2026), cu 18 turnuri de marimi diferite :12 sf. apostoli, 4 sf. evanghelisti, unul Maica Domnului iar cel mai inalt, Iisus. Despre cel din urma se spune ca se doreste a avea inaltimea de 150 m, pentru a fi mai mic cu un metru decât cel mai înalt deal din zonă, întrucat, spunea arhitectul Gaudi, ca prin creaţia sa, nu poate atinge înaltimea creaţiei lui Dumnezeu. Nu am vazut interiorul, iar asta nu din cauza sutelor de turişti care aşteptau deschiderea la intrarea din spate, ci a macaralelor care iţi plimbau braţele încărcate pe deasupra zonei. De acolo am urcat Dealul Caramel, pe o străduţa numai bună pentru exersat pornirea in rampa... În sfarşit, am ajuns la Parcul Guell, oaza de relaxare creată de Gaudi, o combinaţie între plante exotice, terase suspendate şi neapărat, mozaicuri colorate, de unde se deschide o panoramă fascinantă asupra oraşului. Coborând din parc după aproape o oră de mers pe jos, am ajuns la Casa Mila, o altă opera a lui Gaudi, casă de locuit construită la comanda unui bogătaş al oraşului, cu o faţadă mai deosebită. Mai jos de aceasta este Casa Battlo, despre personal, m-a fascinat mai mult, pentru ca m-a dus imediat cu gândul la casa de turtă dulce din Hansel si Gretal. În orice caz, ambele obiective pot fi vizitate şi vă recomand să urcaţi pe acoperiş, pentru că acoperişurile sunt mai spectaculoase decât faţadele şi interioarele.

Dupa o oră de pauză la hotel, am pornit din nou prin Barcelona. De data asta, mi-am propus sa descopăr întinsa şi albastra Mediterana. Pană acolo am trecut pe langa Torre Agbar (cladire comerciala, luminata noaptea rosu/albastru), 142 de metri, inconjurata de strazi suspendate. Pe str. Avinguda Meridiana si apoi pe Carrer de la Marina, printre palmieri umbroşi, am coborât spre mare, intrarea in Portul Olimpic, fiind "strajuită" de doi uriasi, Hotel ARTS si, respectiv, Torre Mapfre. După o perioadă de admirat marea si iahturile, am decis ca nu pot să mă mulţumesc doar privindu-i pe alţii plimbandu-se pe bătrâna şi albastra mare, aşa că am pornit spre Portul Vell, locul unde se fac îmbarcari. Nu am vizitat acvariul, dar pentru cine vrea să ştie, acesta este in Portul Vell, unde mai e şi un cinematograf IMAX. De data asta, am decis sa ies pe mare cu o ambarcaţiune cu pânze si cu muzică de saxofon live la bord. Nu ne-am îndepărtat mult de ţărm, însă într-o oră jumătate am avut timp să vad oraşul şiî mprejurimile şi de pe mare. La întoarcere spre hotel am văzut Columna şi am străbătut bulevardul Rambla, cea mai circulată stradă din Barcelona, am vizitat Parc de la Citadella cu Parlamentul Cataluniei, Arcul de triumf si Cartierul Gotic, unde străduţele sunt atât de înguste incât nu cred că soarele reuşeşte să pătrundă nici cateva minute într-o zi întreaga. După o noapte în care am dormit neîntoarsa, iata-mă în cea de-a doua zi a călătoriei mele. Nu mai aveam energia din prima zi, si dimpotriva aveam o mare, mare febra musculară, dar înca aveam rabdare şi dorinta de a mai vedea si alte locuri. Aşa ca am pornit de la hotel pe Carrer d'Arago pana la Dona I Occel, unde mi-a placut mult de tot un uriaş de sticla de culoare roz, reprezentand sediul unei bănci. De acolo, am mers puţin si am ajuns in Parcul Industrial, cu scări albe şi un lac superb înconjurat de sălcii. În drum spre Montjuic, pe rând am trecut pe langa Palatul National, sediul Muzeului de arta si cultura, o cladire cu o arhitectură impresionantă, cu grădini si făntâni, unde seara începe spectacolul de lumină si muzică al fântânilor. Pe acelaşi deal am vizitat Palatul Sant Jordi cu Gradina Botanică. Pe langă Stadionul Olimpic doar am trecut aruncând o privire, fără sa fac vreo poză, întrucat, din păcate, acesta nu intra în domeniul meu de interes. Tot acolo, in varf, se afla castelul Montjuic, mai în ruină dar cu nişte frumoase grădini şi cu o superbă panoramă asupra Mediteranei.

Şi, cam aceasta este Barcelona in 2 zile. Poate nu e mult şi cu siguranţa mai sunt şi altele de văzut, dar mai poate fi si o data viitoare, pentru restul si pentru... aprofundare...

Oricum, pentru Barcelona nu ai nevoie de ghid sau de cunostinţe in oraş care sa-ţi arate unde să mergi. Eu am mers singura, fără ghid şi mi-a fost mai mult decât suficentă hartă.

Ce nu mi-a plăcut deloc, a fost modul in care localnicii tratează turiştii. Catalanii sunt o specie mai rebelă a spaniolilor, care de fapt nu se prea consideră spanioli. Trebuie să ştii limba catalană (diferita mult de cea spaniola) ca să vorbească civilizat cu tine. Aşa ca daca mergeţi in Barcelona, să nu va speriaţi dacă vreţi să cumparaţi ceva si comandaţi in engleză dar vă spun că vă onorează comanda doar daca vorbiţi în limba lor. Asta nu doar că nu mi-a placut, dar m-a dezgustat, pentru ca Barcelona, un bogat oraş, port la Marea Mediterană, cu un comerţ foarte bine dezvoltat, deşi apreciază că nu are nevoie de bani din turism, face totuşi mulţi bani din acest sector, dar tratează urât străinii. În rest, poate Barcelona nu e cel mai spectaculos oraş din lume, dar e un oraş foarte frumos, cu multe locuri ce trebuie văzute!

---

VIZUALIZĂRI: 2550 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI