O zi în „satul” de pe Düssel

TIPĂREȘTE

Una din zilele sejurului petrecut în 2012 în Renania, despre care am povestit câte ceva și aici am dedicat-o vizitării ”satului de pe Düssel”, altfel spus, Düsseldorf, orașul de la vărsarea micului râu Düssel în fluviul Rin.

Cu o populație de peste 600 000 de locuitori, capitala landului Renania de Nord-Westfalia este al șaptelea oraș german ca populație și face parte din cea mai populată zonă metropolitană a Europei, cu peste 12 milioane de locuitori, Metropolregion Rhein-Ruhr, alături de alte orașe renumite, precum Aachen, Bochum, Bonn, Dortmund, Duisburg, Essen, Köln, Krefeld, Mönchengladbach, Münster, Solingen, Wuppertal.

Am pornit în descoperirea orașului de la o parcare subterană de pe Kaiserstraße, ce mărginește la vest un mare parc, Hofgarten. Venind de la Wuppertal, am parcurs cei aproximativ 40 km în juătate de oră și am lăsat mașina la această parcare, situată în marginea nordică a orașului vechi.

De aici, am traversat Hofgarten și am ajuns la Ratingen Gate, singura poartă de intrare în orașul vechi care a rezistat vremurilor, poate și pentru faptul că este și cea mai recent reconstruită, la începutul secolului al XIX-lea. De aici, am urmat pe vreo 200 m limita vestică a parcului, până la limita sudică a acestuia, unde se află Deutsche Oper am Rhein.

Am pornit apoi spre vest, pe Mühlenstraße, o stradă care începe în Grabbeplatz, unde ne-am oprit doar pentru câteva fotografii, rezistând cu greu (din lipsă de timp) tentației de a intra la Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, pentru a vedea colecția de artă a landului Renania de Nord-Westfalia. Dacă ajungeți aici și dispuneți de mai mult timp, nu ezitați să intrați, pentru a vedea lucrări ale lui Picasso, Matisse, Mondrian, Paul Klee, ca să nu-i amintesc decât pe cei mai renumiți. De asemenea, dacă vă interesează arta modernă, față în față cu Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, se află Kunsthalle Düsseldorf, galeria de artă contemporană din Düsseldorf. Alături se găsește și Andreaskirche, datând din secolul al XVII-lea.

La capătul vestic al Mühlenstraße intrăm în Burgplatz, o piață largă, ce se deschide cu o priveliște minunată spre Rin. Chiar pe malul acestuia se înalță Schlossturm, turnul de nord și singura parte rămasă din castelul orașului, după un incendiu devastator de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În prezent, turnul adăpostește Schifffahrtsmuseum, muzeul maritim al Rinului.

La vreo 100 m mai la nord, tot pe malul Rinului, se află o mică piață, Stiftplatz, în care se pot admira două bijuterii arhitectonice. Una este Josephskapelle, o capelă carmelită în stil baroc, iar cealaltă este Sankt Lambertus Kirche, biserica Sf. Lambert, una din cele patru biserici catolice și probabil cea mai veche construcție din orașul vechi.

Revenim în Burgplatz, pe faleza Rinului, admirând panorama fluviului, traversat la nord de Oberkasseler Brücke și la sud de Rheinkniebrücke și continuăm apoi spre sud, pe Marktstraße, până în Marktplatz, piața centrală din Altstadt, mărginită la nord și vest de un complex de trei clădiri, datând din perioade diferite. Alte Rathaus (Vechea Primărie), aflată pe latura de nord, datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar Wilhelminische Bau și Grupello-Haus, de pe latura vestică, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv de la începutul secolului al XVIII-lea.

În mijlocul pieței putem admira o frumoasă statuie ecvestră din bronz a lui Johann Wilhelm II, Elector al Palatinatului între 1690-1716. Statuia este opera artistului Gabriel Grupello, din anul 1711.

În legătură cu acestă statuie, circulă și o poveste. Se spune că prima încercare de turnare a statuii de către Grupello a eșuat, ca urmare a materialelor insuficiente. Cea de-a doua șarjă, pe cale de a eșua și ea, a fost salvată de către ucenicul lui Grupello, care, dându-și seama de pericol, a alergat și a adunat în șorțul său diferite obiecte metalice, pe care le-a aruncat în creuzet, obținând astfel aliajul corespunzător.

Povestea a fost eternizată într-o statuie, de asemenea din bronz, realizată în 1932 de către artistul Wilhelm Hoselmann, care-l înfățișează pe bravul ucenic, ținând în șorțul său obiectele salvatoare. Statuia se numește Gießerjunge (Ucenicul topitor) și este amplasată chiar în colțul sud-estic al Casei Grupello.

La câteva zeci de metri maideparte, tot pe Marktstraße, la colțul cu Rheinstraße, ajungem la Oficiul de Informații Turistice din Altstadt (mai este unul la gară). Evident, am intrat și ne-am procurat materiale informative, dintre care, în primul rând, harta orașului, dar și diferite pliante și broșuri. O tânără amabilă ne-a explicat care sunt cele mai importante puncte de interes și ne-a sugerat să facem un tur al orașului cu busul turistic ce funcționează și aici pe principiul hop on - hop off. Amatori fiind de astfel de modalități de vizitare a locurilor, ne-am achiziționat pe loc biletele necesare și am făcut drumul înapoi, până în Burgplatz, unde se afla stația de îmbarcare.

Peste câteva minute, eram deja în autobuz, dar nu am rămas în el pentru prea mult timp, veți vedea de ce. Traseul busului turistic pornește, de fapt, de la Gara Centrală și are următoarele puncte de oprire:

1. Hauptbahnhof (Gara Centrală) Oficiul de Informații Turistice
2. Königsallee/Steinstraße (Kö bridge)
3. Burgplatz/Altstadt (Orașul Vechi)
4. Rheinturm/MedienHafen (Stromstraße)
5. Lütticher Straße/Niederkasseler Kirchweg
6. Rheinterrasse
7. Aquazoo
8. Schloss Jägerhof

Așa cum se poate vedea, noi ne-am urcat de la stația a treia, iar a patra oprire este la Rheinturm, un obiectiv pe care nu-l puteam rata nicidecum. Așa că, după o scurtă plimbare prin Carlstadt, cartierul ce desparte Altstadt de cartierul Unterbilk, în care se află Rheinturm, iată-ne ajunși chiar ”la umbra” acestuia, pe malul Rinului, la picioarele podului Rheinknie (Cotul Rinului). Zona este foarte frumoasă, cu construcții moderne, mari, dintre care cele mai importante sunt: clădirea Parlamentului (Landtag) landului Renania de Nord-Westfalia, Sediul local al Westdeutscher Rundfunk Köln (Radioteleviziunea vest-germană), Stadttor sediul cancelariei prim-ministrului landului Renania de Nord-Westfalia și altele.

La sud de turn, în imediata apropiere se află portul de agrement și, mai departe, Medienhafen, o zonă din vechiul port, unde acum își au sediul aproximativ 800 de companii, în special din domeniul media și comunicații, modă și arhitectură, artă și cultură.

Ne-am grăbit spre intrarea în turn, evident dornici să urcăm la înălțime; mai exact, la 170 m, unde se află platforma de observație și restaurantul rotitor. Platforma este închisă, și priveliștea poate fi admirată prin geamul ferestrelor. Nu am să insist asupra altor aspecte, mi se pare mai util să priviți fotografiile făcute.

Am coborât din turn exact la timp să prindem busul turistic, cu care ne-am continuat călătoria. Am traversat Rinul pe Rheinkniebrücke și am intrat în zona de pe malul stâng, cu cartierele Oberkassel și Niederkassel, loc preferat al artiștilor și, mai recent, o zonă de reședință preferată pentru imigranții de origine japoneză, care, încetul cu încetul, au transformat-o într-o mică Japonie.

Am revenit pe malul drept al Rinului pe Oberkasseler Brücke și ne-am continuat plimbarea cu busul turistic, trecând pe lângă Rheinterrasse, un complex de clădiri unde au loc tot felul de evenimente, și mai departe, spre Rheinpark Golzheim, ce se întinde de-a lungul Rinului pe vreo 2 km, până la Nordpark, căruia îi dăm ocol, pentru a ajunge pe latura estică a acestuia, unde este intrarea principală. Imaginea singură sugerează clar ceea ce informațiile ascultate în cască ne confirmă: parcul este un rest al propagandei național-socialiste, el fiind construit pentru Reichsausstellung Schaffendes Volk (Expoziția imperială a poporului muncitor), din 1937. În 1987, aici s-a deschis Aquazoo - Löbbecke Museum (institut, zoo și muzeu de istorie naturală).

Revenim spre Altstadt, traversăm Hofgarten, trecem prin fața Palatului Jägerhof, care adăpostește Goethe Museum, ajungem la Gara Centrală și, pentru că aici busul turistic face o pauză de 25 de minute am coborât și am mers să mâncăm. la un McDonald's din apropiere (pe Graf-Adolf Straße), deși nu sunten fani ai genului, dar am ținut cont de economia de timp făcută.

Am continuat apoi pe aceeași stradă, câteva sute de metri, până în Graf-Adolf Platz. De aici începe o frumoasă și vestită zonă din Düsseldorf, Königsallee. Kö, așa cum îl alintă localnicii, este un bulevard, lung de aproximativ 1 km, ale cărui benzi de circulație se situează de o parte și de alta a unui canal, orientat perfect pe direcția nord-sud, alimentat din apele râului Düssel. Noi am ajuns la capătul sudic și am pornit agale la plimbare la umbra deasă a copacilor de pe marginea canalului, admirând clădirile de pe laturi și peștii vioi din apă.

Dar Kö nu este doar o zonă de promenadă ci este, după cum spun unii, cea mai aglomerată stradă comercială de lux din Germania. Canalul a fost săpat între 1802-1804, inițial bulevardul numindu-se Aleea castanilor. Numele actual, care înseamnă aleea regelui, i-a fost atribuit în 1851, de către Consiliul și Primarul orașului, ca un gest de bunăvoință și cerere de iertare față de regele Prusiei, Friedrich Wilhelm IV. Ce se întâmplase? În august 1848, când acesta se îndrepta spre castelul Jägerhof, a fost împroșcat cu balegă de cal, de către niște ”revoluționari”.

La capătul de nord al canalului se află Triton Brunnen, fântâna lui Triton, zeul grec, fiul lui Poseidon, echivalentul masculin al sirenelor. De aici încolo, se deschide Corneliusplatz, care la data vizitei noastre era în plină reconstrucție.

Din capătul nordic al Königsallee, pornind spre vest, se intră în Altstadt, ceea ce am făcut și noi, hoinărind pe străzile pietonale, căscând gura la vitrine, intrând în magazine și integrându-ne în ritmul orașului. Ne-am bucurat de răcoarea din interiorul Neanderkirche, biserica evanghelică de pe Bolkerstraße, am mâncat un wurst delicios, cu regretul că nu l-am putut ”stropi” cu o bere locală Altbier și, într-un final, la lăsatul serii, ne-am recuperat mașina și am revenit la hotelul din Wuppertal.

Concluzia serii a fost aceea că o singură zi nu este nicidecum suficientă, orașul Düsseldorf oferind mult mai multe lucruri de făcut și locuri de vizitat, dar, pentru moment, ne-am mulțumit cu faptul că am putut să ne facem o impresie generală despre acest frumos oraș.

Dacă aveți ocazia să ajuneți acolo, nu ratați o vizită în Düsseldorf. Sau, dacă sunteți în pană de idei de călătorie, zona metropolitană Rhein-Ruhr poate fi destinația potrivită!

---

VIZUALIZĂRI: 3634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI