Londra - un vis pe care il consideram adesea de neatins

TIPĂREȘTE

Nefiind identici, perceptiile noastre sunt diferite. La varsta mea, mi se parea un miracol sa ajung la Londra. Aveam in minte totul la superlativ din toate punctele de vedere. Poate nu am avut compania potrivita cu firea mea, de aceea am perceput totul la rece, poate dur, dar si... din perspectiva handicapului de a nu vorbi limba engleza, decat minimum-minimorum, ce am invatat din multele filme subtitrate in romana (ceea ce consider a fi un real castig pentru noi, cei care nu am studiat in scoala aceasta limba)

Am fost gazduita de o familie de romani, de mult cetateni ai Marii Britanii, intr-o casa tipic englezeasca, lunga, impartita in locuinte cu un etaj si cu o curticica in spatele casei. Daca la strada nu sunt GARDURI, curtile sunt delimitate strict de acestea, de cele mai multe ori dublate de plante cataratoare. Motingam este un fost sat inglobat in Londra, unde, noaptea, vulpile se plimba pe strada nestingherite. Padurea nu este departe. Acolo am locuit.

Societatea engleza este absolut eterogena si, da. sunt reci. Acum nu ca as fi crezut ca vor fi comunicativi, sau ca se vor prezenta din proprie initiativa. Unii mi s-au parut ciudati, si n-am gasit explicatie. Noiembrie fiind, bineinteles ca eram imbracata de iarna, chiar daca erau in jur de 8 grade Celsius. Multi erau pe strada sau metrou in tricou, camasa cu maneca scurta si chiar pantaloni scurti (bermude). Si copiii sunt caliti imbracati fiind ca de vara tarzie. Mereu grabiti, mereu pe fuga, indiferent ca era la pranz ori seara, n-am simtit deloc acel "calm englezesc". Toate natiile pamantului sunt acolo, dar am vazut o singura femeie imbracata cu gust, aproape eleganta. Ce sa spun despre culorile hainelor lor? Geaca mea BLEU era de-a dreptul stridenta. Toate femeile poarta negru, maro, gri, cel mult bej. Daca ai vazut o persoana care casca sau tuseste fara sa puna mana la gura, e sigur ca e englez neaos. Gata, ca devine barfa.

Mijloacele de transport in comun sunt foarte eficiente, cu orarul bine pus la punct. De un timp nu se mai plateste la sofer ci iti procuri un card pe care il tot realimentezi si cu care circuli pe toate mijloacele de transport in comun: autobuz, tren, metrou. Nu exista controlori pe tren. Scanezi cardul la intrare pe peron, iar la iesire il scanezi din nou, pentru a se verifica plata calatoriei.

Am calatorit cu vestitul autobuz etajat la Greenwich, unde se construiesc blocuri de locuinte pentru saraci, ca la noi inainte de '89. N-am intrat in vreun magazin de lux, dar nu cred ca intra decat cei foarte bogati sau cei cu fite in cap din lumea larga.

Am prins o perioada fara vestita ceata londoneza, dar, nici nu iti dai seama ca e foarte umed. Deci e bine sa fii atent. Vremea se poate schimba de cateva ori pe zi de la soare la nor sau ploaie.

Tamisa nu e Sena, pentru ca fiind la estuar, e murdara, cu aluviuni. Zona turistica este pe malul ei langa vestitul Big Ben, Parlamentul fiind mangaiat de fluviu. Toate cladirile construite in timpul imperiului sunt maiestuase, impun respect, au o arhitectura deosebita, dar tot ce e construit mai recent este fara gust si strica ambianta imperiala. Modernismele au fost construite ca niste plombe printre dantelariile de alta data. O singura constructie voiam sa vizitez, dar era inchisa, catedrala in care s'a cununat Diana, Westminter Aabey.

Ochiul Londrei este o roata uriasa pe malul Tamisei construita de olandezi, pentru distractie, relaxare sau amuzament. Poate pentru adolescenti.

Mi-am imaginat vestitul Trafalgar Square un loc larg precum gradina de langa Luvru. Are o largime, dar nici vorba de ce-mi imaginam eu, iar Nelson se uita de foarte sus la noi, mai ceva ca Avram Iancu la Cluj. In schimb am nimerit acolo la un concert fain al unei orchestre simfonice. Toata zona era deja in haine de sarbatoare, vestind apropierea Craciunului.

Palatul regal l-am vazut de la distanta, deci n-am vazut schimbarea garzii, dar m-am fotografiat la adresa primului ministru (sic).

N-ati aflat de la mine decat o umila impresie, nu va pot spune nimic de cazare, mancare sau alte obiceiuri deosebite. Pentru mine Marocul ramane vizita vietii mele si, asta inainte de primavara araba.

Va imbratisez si sper sa ne intalnim la Predeal, imi doresc mult de tot.

dganea

---

VIZUALIZĂRI: 3861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI