Uluitoarea fortăreaţă cicladică a veneţienilor

TIPĂREȘTE

1. Prolog: drumul Paros - Naxos

Ne-am intrerupt din periplul nostru cicladic în momentul în care aşteptam în portul Parikia din insula Paros, apariţia feribotului care trebuie să ne ducă din Paros în următoarea insulă vizitată. Aţi anticipat desigur mulţi dintre voi, că este vorba despre Naxos. După Paros, nu poate urma decât Naxos, dacă tu (in cazul de fata "eu"), turistul respectiv, încă nu ai vizitat nici una din aceste insule!

Feribotul bineînţeles că era acelaşi, familiar deja pentru mine, Blue Star Delos, care zilnic pleacă din Pireu, opreşte în Paros, apoi în Naxos, şi merge mai departe, până în Santorini. Biletele de feribot le cumpărasem încă din seara în care ajunsesem în Pireu, din port, aşa cum am precizat deja. Biletele de feribot pentru două persoane, din Paros şi până în Naxos, au costat în total douăzeci de euro. Acum nu aveam decât să urcăm în uriaşul feribot, care a sosit cu punctualitate, la ora 11:40. Pleacă din Parikia la 11:55 şi ajunge în Naxos în doar 45 de minute, adică la ora 12:40. Nu este de mirare acest lucru, între Parikia şi Naxos sunt doar 17,7 mile marine, iar viteza maximă a lui Blue Star Delos este de 26 de mile marine pe oră! Aşa că de data asta abia am avut timp să ne aşezăm confortabil în scaune, să ne dezmeticim puţin, că deja trebuia să ne pregătim de coborâre.

Mai precizez o dată, această cursă de feribot există pe toată durata anului.

-

2. Motivaţie: de ce Naxos?

Această întrebare este legitimă. Aşa că voi puncta câteva aspecte.

2.1 Naxos este o insulă centrală în Ciclade, imediat la est de Paros, de fapt ambele se constituie în centrul Cicladelor. Hai să luăm în considerare şi Mykonos la nord, şi Santorini la sud, aceste patru insule formează simbolic o cruce alungită pe direcţia nord-sud, sunt scheletul, vedetele şi fala Cicladelor, cele mai renumite şi populare insule cicladice. Orice turist, indiferent de cât de pretenţios este, găseşte în aceste patru insule, dacă nu separat, dar cumulat sigur, aproape tot ceea ce-şi poate dori sau visa din punct de vedere turistic. Eu vizitasem anul trecut Mykonos, văzusem în prealabil şi Santorini. Poţi face însă un tur cu feribotul al acestor patru insule, într-o vacanţă, ceea ce este simplu de planificat, fiindcă există legături bune între ele. Deci dacă le incluzi într-o vacanţă de 2-3 săptămâni, eu zic că ar putea rezulta vacanţa perfectă, vacanţa-vacanţelor: Mykonos-Paros-Naxos-Santorini

2.2 Naxos deţine câteva superlative în cadrul arhipelagului Cicladelor, deloc de neglijat.

Este cea mai mare insulă, şi a 10-a din toată Grecia, cu 430 kilometri patraţi.

Asta nu înseamnă că e uriaşă sau greu de deplasat între obiective. Are formă ovală, uşor alungită pe direcţia nord-sud, drumuri bune prin toată insula între obiectivele turistice importante. Pentru termen de comparaţie ca dimensiuni cu o altă insulă grecească mai cunoscută publicului turistic român, e un pic mai mare decât Thassos care are 380 kilometri patraţi, şî o formă tot rotundă.

Are o lungime totală a coastei de 148 kilometri, şi o populaţie de 18 000 locuitori.

Este o insulă muntoasă în interior, şi are cea mai mare altitudine dintre toate Cicladele, de 1001 metri, în vârful Zas (Zeus), undeva în inima insulei. Acest relief muntos, spectaculos, stâncos şi / sau împădurit, este crestat de câteva văi adânci, fertile, cu sol foarte bun pentru a fi cultivat. Cereale, citrice, viţă-de-vie, cartofi, roşii, brânză, miere, vin, kitron (un lichior specific insulei Naxos, produs din fructe şi frunze de citron, un arbore asemănător cu lămâiul), creşterea animalelor, exploatarea marmurei, sunt ocupaţii şi produse din care insula îşi trage bună parte din venituri. Localnicii îmi spuneau cu mândrie că Naxos poate supravieţui şi fără turism! Dar să nu vă imaginaţi un caracter rustic preponderent, ci infrastructura turistică este dezvoltată, la standarde bune, şî echilibrată. Deci un pic din fiecare, tradiţional combinat cu modern. Modern în sens cicladic şi grecesc în general, desigur, nu mai insist pe tema asta.

Naxos este cea mai verde insulă cicladică, într-un fel atipică din acest punct de vedere cicladelor. Pentru iubitorii de verdeaţă, stânci şî drumeţii montane, Naxos este raiul pe pământ! Aşa numitele trasee de “hiking”, practicat în Naxos, sunt depăşite în Grecia în diverse topuri doar de Creta, dar ce mare insulă este Creta!

2.3 Localităţile din Naxos au o arhitectură interesantă, originală, o combinaţie armonioasă a influenţei veneţiene cu arhitectura tipică cicladică pe care eu o tot invoc în reviewurile mele. Nu e de mirare, aici a existat timp de peste trei secole un mare Ducat Veneţian, care a stăpânit Cicladele (1207 – 1566), până au venit otomanii, care i-au asediat, apoi i-au învins şi i-au detronat. O cetate cândva falnică şi peste tot turnuri veneţiene, de asemenea mori de vânt, case cicladice albe, se asorteaza într-o imagine pitorească a insulei, plină de zone înverzite.

2.4 Naxos are plaje curate, nisipoase fără cusur, fabuloase, câteva foarte mari, deci atipice Cicladelor ca dimensiuni, şi chiar insulelor greceşti în general, cu câteva excepţii. Pe lângă ele, staţiuni cochete tipic cicladice, cu studiouri şi hoteluri albe. Voi reveni la momentul potrivit.

2.5 Naxos Town: capitală, port, cetate veneţiană. Doar atât aici, voi detalia imediat mai jos.

2.6 Câteva biserici în stil cicladic de-a dreptul splendide.

2.7 Sate tradiţionale de munte minunate. La fel, voi reveni.

2.8 Vestigii ale trecutului (aici intră şi emblema oraşului, Portara) şi muzee cu totul remarcabile

Istoria bogată a insulei în care Tezeu a părăsit-o pe Ariadna, şi-a pus generos amprenta asupra locurilor insulei.

2.9 Posibilităţi de transport până aici bune, comode şi diverse.

Ca şi Paros, are aeroport cu curse de avion de la Atena. Totodată, există multiple posibilităţi de a ajunge aici cu feribotul. Eu am ales varianta care mi s-a părut cea optimă, atât ca orar cât şi ca preţ.

Se poate ajunge în Naxos din portul principal al Atenei, Pireu, din oricare insulă cicladică sau din aproape orice insulă grecească, direct sau cu legături.

Eu, spre exemplu, am ajuns în Naxos din insula Paros, aşa cum bine ştiţi. Dacă totuşi vreţi să “săriţi” peste Paros, ceea ce nu vă recomand, vă informez că feribotul pleacă la 7:25 din Pireu şi ajunge în Naxos aşa cum am scris la începutul acestui review la ora 12:40. Biletul Pireu – Naxos costă 33,5 euro de persoană la clasa economică.

2.10 Un argument cu totul interesant: daţi-mi voie să închei povestirile despre insula Naxos cu el…

Aş putea să continui poate la nesfârşît, dar m-aş lungi prea mult şi cred că este suficient atât pentru o imagine generală.

-

3. De ce nu Naxos?

Cine a citit ce-am mai scris pe AFA despre insulele Greciei, probabil a remarcat că fac şi pe cârcotaşul uneori. Adică, încerc să evidenţiez şi aspectele negative, sau de fapt şi mai corect, aspectele mai puţin atractive ale locurilor respective. De exemplu, în primul meu review despre Santorini, am prezentat şi “pro”, şi “contra”. Si dacă nici Santorini nu este, mai ales datorită zonei Calderei, în sufletul meu, undeva sus, sus, de tot, atunci nimic nu este. Sau, exemplul Thassos. In Thassos am fost cu mulţi ani în urmă. Thassosului, ca insulă-pionier pentru mine în turismul insular grecesc, îi datorez multe din formarea filosofiei mele turistice, a crezurilor mele în turism, înainte de a-mi găsi răspunsul la superlativ în Ciclade, la întrebările şi căutările mele estetice în turism. Iar această insulă de asemenea mi-a rămas în suflet. Si totuşi, la fel, am încercat să arăt motive “pro”, dar şi câteva “contra” Thassos.

In ceea ce priveşte Naxos: nu găsesc nici un motiv să vă spun: nu mergeţi în Naxos! Nu văd cu ce v-ar putea dezamăgi Naxos. Nu există aşa ceva. Naxos are câte ceva pentru orice tip de turist de pe lumea asta. Iar motivul “pro” numărul 10, pe care-l voi menţiona în următorul şî ultimul review de călătorie despre Naxos, va fi ca o încununare a acestei afirmaţii de mai sus, care are valoare de axiomă.

Un singur lucru aş putea totuşi menţiona aici: Naxos nu este o insulă tipic cicladică 100%, e mai verde, e mai mare (în sens cicladic, să ne-nţelegem), e mai… altfel un pic, dar este şi asemănătoare totodată, cu suratele sale cicladice. Dar acesta în fond nu este un motiv “contra”, ci mai degrabă sporeşte atractivitatea insulei. In concluzie, nu am ce cârcoti la adresa Naxosului.

Am aflat deci cu toţii de ce nici nu-mi trecea prin cap să nu vizitez cât de curând pot eu această incitantă insulă grecească. Acum, hai să trecem cu adevărat la treabă.

-

Cele 45 de minute de drum Paros – Naxos au trecut ca-ntr-o clipită, şi am ajuns în insula Naxos. De departe se zărea, de pe mare, de pe puntea feribotului, alura impresionantă, muntoasă, demnă de respect, a acestei insule mari, ca un dog german (na, c-am comis-o, nu era nici un apropo, dar căutam o rasă de câini impozantă printre micii căţeluşi albi drăgălaşi – celelalte insule cicladice din jur).

-

4. Naxos Town

Spuneam despre Parikia că are o frumuseţe calmă, senină, decentă, care ţi se înfăţişează treptat, pe măsură ce se lasă descoperită, iar tu o explorezi. In schimb, Naxos Town sau Naxos Chora are o frumuseţe bruscă, uluitoare, care te plezneşte peste faţă, peste ochi, de-a dreptul! Eu poate nu mai sunt credibil în ochii dumneavoastră, şi spun asta, pentru că deja m-a cuprins microbul Cicladelor. Veţi spune, citindu-mă: ”Dă-l încolo pe @zuftim, nu ne mai convinge. Cum vede o casă albă sau o bisericuţă alb-albastră, o moară de vânt veche şi ponosită, se extaziază, nu-l mai credem! ”. Deja poate vă sună ca un clişeu gusturile mele în materie de Grecia, modul în care eu văd şi interpretez frumuseţea turistică. Deşi, nu mă pot abţine să nu adaug, acesta este modul în care văd din punct de vedere estetic, majoritatea turiştilor din lume, insulele Ciclade în cadrul insulelor Greciei. Aşa că voi descrie altfel situaţia impactului cu Naxos Chora, prin prisma percepţiei altei persoane, probabil mai obiective ca mine în aprecierea critică a unui oraş cicladic.

Soţia mea, care poate este mai critică cu destinaţiile turistice decât mine, cu cele cicladice in mod sigur, şi nu are “obsesii subiective” ca mine gen “dragostea de Ciclade”, a rămas înmărmurită la vederea portului, a oraşului alb în amfiteatru, a cetăţii veneţiene ce se înalţă impozantă pe o colină abruptă, chiar în faţa noastră. A exclamat poate fără să vrea: “Asta da, e foarte frumos! ”

Iar în spate, aproape de oraş, munţii Naxosului, care se înalţă semeţi în fundal. Imediat pe faleză, şirul de taverne şi de restaurante, iar mai apoi magazinele, unde, aici tot pe ea mă bazez când afirm asta, se găseşte cu adevărat şi marfă de calitate, nu doar mici flecuşteţe. In acest sens, vă rog să priviţi un pic mai atent poza cu imaginea oraşului văzută din feribot, înainte de a se deschide trapa, de zici că noi turiştii eram la cinema. E una din primele fotografii.

Această imagine spectaculoasă, odată coborâţi din feribot, se completează cu o altă imagine-simbol a insulei, Portara, ce se iveşte spre stânga, la capătul dinspre nord al portului Naxos, imediat la intrare. Este un vestigiu impresionant al antichitătii, o poartă uriaşă din marmură, datând din secolul VI i. Hr. Se dorea a fi un mare Templu al lui Apollo. Construcţia începută a fost stopată, din lipsă de fonduri, datorită izbucnirii războiului dintre Naxos şi Samos. Si aşa a rămas, neterminată până în zilele noastre, adică doar fundaţia, respectiv poarta (numită “Portara”) au fost ridicate. Este situată pe micuţa insuliţă Palatia, legată printr-un dig îngust de port şi oraş. Accesul aici la Portara se face facil, într-o scurtă plimbare. Am fost să o admir de aproape, atât dis-de-dimineaţă, cât şi seara, la apus. De aici, de la Portara, se văd nişte apusuri de soare superbe. De pe micuţa insuliţă, un pic înălţată deasupra mării, ca o colină joasă, având alături zvelta şi maiestuoasa poartă ce îţi aminteşte de grandoarea epocii grecilor antici, privirea se poate roti neobturată şi să admire totul în jur. Marea Egee ne înconjoară în spate şi lateral. Spre nord adică spre stânga se zăreşte regiunea Grotta, numită astfel după numeroasele şi spectaculoasele grote marine din zonă. In faţă-stânga, în zare, ca fundal, se înalţă semeţi, stâncoşi şi ascuţiţi Munţii Naxosului, cu vârful Zas. Chiar în faţa noastră, se vede oraşul alb cicladic Naxos Chora sau Naxos Town, aşezat în amfiteatru în jurul portului. In vârful colinei pe care se dispune oraşul în pantă abruptă, tronează trufaşă cetatea veneţiană. Spre dreapta imediat, până în fundal, e portul pitoresc cu faleza. Iar mai apoi, înainte dar un pic deviat spre dreapta, deci spre apus, se vede coasta dantelată a insulei Naxos, iar hăt departe, în zare, este insula vecină Paros. Pe acest fundal direcţionat spre vest, apune soarele, creând nişte imagini şi culori fabuloase, în combinaţie cu Portara ce se ridică până la cer lângă noi.

Sunt momente în viaţă în care o imagine superbă ce o poţi vedea “pe viu” te face să te simţi fericit că eşti acolo, că exişti. Apusul de soare de la Portara – Naxos este un astfel de moment.

După această descriere a Portarei, să revin la momentul sosirii în port. Ca şi în Paros, mulţimea de turişti care coboară în insula Naxos este aşteptată de destui agenţi şi proprietari de spaţii de cazare, ca şi în Paros, fluturându-şi tăbliţele cu numele hotelurilor sau studiourilor. Aşa am zărit-o şi noi pe gazda noastră, care ne aştepta, transferul dus-întors din port la studio fiind făcut la cererea turistului, gratuit, inclus în preţul camerei. Preţul unei camere duble (2 paturi sau pat matrimonial, TV, AC, frigider, filtru de cafea, diverse scule de gătit care nu ne interesau, Wi-Fi, balcon, baie), în Naxos Chora era ca şi în Paros: 20-30 de euro pe noapte pentru luna septembrie. Am plecat in trombă cu maşina spre cazare, situată în zona de sud a oraşului, în cartierul Kotti. Eram cazaţi într-un studio la 3-4 poate 5 minute de mers pe jos de plaja oraşului, şi la 15-20 minute de centrul oraşului, dar cu un traseu până în centru constând de fapt tot într-un fel de zonă centrală, adică străzi cu şiruri de magazine, restaurante, taverne, agenţii de închiriat maşini sau ATV-uri etc. Dar despre cazarea care a fost OK, într-un studio alb, în stil cicladic, aflat pe o stradă liniştită, eventual cândva hăt după ce vine zăpada şi-n Timişoara, într-un review separat.

Ca şi în Paros, la scurt timp după cazare eram deja pe plaja oraşului. Această plajă, cum vă spuneam situată aproape de studio dar şi de centru, se numeşte Agios Georgios. Este o plajă întinsă, cu nisip fin, atât pe mal cât şi în apă, cu intrare lină, încadrată într-un peisaj plăcut, cu restaurante, taverne, terase, hoteluri şi magazine în spatele ei. Această zonă de sud a oraşului, ce cuprinde cartierele Agios Georgios, Kotti şi Agathakia, se constituie într-o adevărată staţiune, aici în jurul plajei sunt dispuse multe din capacităţile de cazare ale oraşului. Plaja ocupă un golf pitoresc, despărţit de golful portului şi centrului oraşului de un promontoriu sau o mică peninsulă, de pe care se pot admira spre stânga [sud] plaja, iar spre dreapta (nord) oraşul Naxos.

Plaja este situată la 15-25 minute de centrul oraşului (portul), în funcţie de aglomeraţia de pe străzi sau traseul ales.

Seara, am ieşit la plimbare şi explorarea oraşului şi a cetătii, aceste plimbări continuând în dimineţile următoare, înainte de a porni în explorarea insulei, şi serile, atunci când ne întorceam din insulă.

Oraşul Naxos (12 000 locuitori) se concentrează în jurul castrului sau cetăţii veneţiene (cartierul Kastro) de care am amintit. Această cetate a fost ridicată de cel ce a fost proclamat Duce de Naxos, veneţianul Marco Sanudo, în 1207.

Evident că ardeam de nerăbdare să urcăm pe străduţele întortocheate şi în pantă ale oraşului până la faimosul castru, luminat seara şi emanând astfel o vrajă aparte. A fost simplu, căci orice străduţă ducea, finalmente, sus la cetate. In interior se poate intra prin două porţi: Paraporta (Poarta de sud) sau prin Trani Porta (Poarta de nord). Doar acestea două au mai supravieuit din totalul iniţial de şapte porţi.

Pe lângă turnul din partea de nord-vest al castelului, se pot vedea în jur de 30 de turnuri veneţiene, risipite prin toată insula, despre care voi vorbi în reviewul următor, cel despre restul insulei.

Odată intraţi în Kastro, parcă o vrajă ne cuprinsese. Parcă eram transpuşi în epoca medievală! Zidurile vechi, înalte, străduţele albe, boltite, în stil veneţiano-cicladic, creau o atmosferă fantastică! La dreapta de Trani Porta se găseşte Muzeul Veneţian, fondat în 1999 şi localizat într-o reşedintă a vechii familii veneţiene Della Roca Barozzi. Dealtfel, în Kastro mai locuiesc şi astăzi descendenţi ai vechilor familii veneţiene, iar pe vechile case se zăresc şi astăzi blazoanele familiilor de nobili din vechime.

Găsim aici în Kastro Muzeul de Arheologie, în care pe vremuri fiinţa Scoala Franceză de Comerţ. La aceasă şcoală a învăţat marele romancier grec născut în Creta, Nikos Kazantzakis, autorul celebrului roman Zorba Grecul, până ce tatăl său a venit să-l scoată din “mrejele” iezuiţilor. Muzeul de arheologie are cele mai valoroase exponate ale străvechii culturi cicladice, dacă facem abstracţie de Muzeul Naţional din Atena. Găzduieşte printre altele celebra colecţie de figurine cicladice precum şi nişte mozaicuri elenistice sau romane. Alături, se află frumoasa Catedrală Catolică, albă, în stil cicladic, în forma actuală datând din secolul XVI. Mai remarcăm în Kastro: Scoala Ursulinelor, Capella Casazza, şi destule alte obiective remarcabile.

Seara, in cetate, într-o curte interioară mică, alături de Muzeul Veneţian şi la poalele Turnului lui Marco Sanudo, am avut plăcuta surpriză să descopăr un Concert de muzică tradiţională grecească, cu intrare, vreo 16-18 euro, cu degustări la intrare. In seara următoare a fost un concert de muzică clasică, deci în Kastro au loc diverse manifestări culturale atractive, totul într-o atmosferă medievală, veneţiană-cicladică de poveste. Mai menţionez că din loc în loc, din Kastro, se văd imagini splendide cu marea, portul şi Portara, care seara este luminată. Străduţele medievale, sinuoase, albe, boltite, luminate seara, zidurile vechi, toată atmosfera creată te fac sa te simţi transpus într-o altă lume. Cetatea nu are dimensiunile, celebritatea, grandoarea şi clădirile impozante ale cetăţii Rhodos de pildă, sau Dubrovnik. Dar atmosfera medievală mi s-a părut cu totul autentică, lipsită de influenţa nefastă şi greu evitabilă a unor elemente moderne sau ne-la-locul-lor.

La nord de Kastro se află vechiul cartier unde locuiau grecii în timpul stăpânirii veneţiene, numit Bourgos, un cartier cu străzi şi case tradiţionale cicladice, albe. Aici se află frumoasa Catedrală Mitropolitană Ortodoxă.

La nord-est de Kastro este vechiul cartier evreiesc, Evraiki.

La est de castel este o biserică – simbol al oraşului, Agia Kyriaki, alb-cicladică, admirată, fotografiată sau chiar pictată de artişti. Intr-adevăr, are o arhitectură deosebită.

In port, pe o minusculă insuliţă, înconjurată de faleză şi diguri, se află o bisericuţă foarte atractivă, Panagia Mirtidiotissa.

Aproape de oraş, pe pantele muntelui care se ridică mai sus de coasta Grotta, puteţi descoperi Mănăstirea Agios Ioannis Chrysostomos şi Capela Theologaki. O plimbare de vreo 3 kilometri pe jos până aici din oraş poate răsplăti turistul cu niste vederi deosebite asupra oraşului şi a mării.

In partea de nord a portului se află staţia de autobuz, de unde pleacă curse regulate către principalele plaje, sate, staţiuni ale insulei.

Aş mai putea să vă povestesc destule despre fascinantul oraş Naxos Chora, dar vă las să descoperiţi voi singuri celelalte atracţii ale oraşului. Atât pot concluziona: merită, chiar dacă nu eşti neapărat un fan al Cicladelor!

Cât despre obiectivele importante pe care le-am vizitat în afara oraşului Naxos Chora, voi reveni în reviewul viitor, dedicat următoarelor zile de şedere în insula Naxos.

Am vizitat în insulă, în afara capitalei, locuri de-a dreptul uluitoare, care merită un articol separat…

Doar atat acum: vom vorbi despre plaje minunate, sate de munte magnifice, şi alte frumuseţi deosebite!

S-a făcut seara târziu în Naxos Chora. Deşi ne-am odihnit după-amiaza la plajă mângâiaţi de soarele generos, şi ne-am bălăcit în apa curată a mării, suntem un pic obosiţi. Mergem la culcare, mai avem multe de vizitat în zilele următoare.

Noapte bună, ţineţi aproape, şi nu omiteţi insulele Ciclade din planurile voastre de vacanţă de viitor: zău că merită, nici nu ştiţi ce pierdeţi!

---

VIZUALIZĂRI: 6895 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI