Mdina, un oraş milenar

TIPĂREȘTE

Pentru atmosfera sa ruptă parcă de cotidian, pentru comorile sale culturale şi spirituale, în opinia mea, Mdina este cel mai fascinant oraş din Malta.

Mdinei, vechea capitală a Maltei, i se mai spune "Silent City - oraşul tăcut", dar nu ştiu dacă localnicii sau vizitatorii i-au dat acest nume. Cu o suprafaţă de numai 0,9 km² şi o populaţie care numără - conform ultimului recensământ - 294 de locuitori, închis între zidurile străvechi, cu străduţele lui foarte înguste şi cu palatele neasemuit de frumoase, oraşul este o bijuterie şi merită pe deplin vizitat.

Aici nu veţi întâlni maşini pentru că turiştilor, suficient de mulţi de altfel, nu le este permis accesul motorizat. Doar cele câteva maşini ale localnicilor şi - ocazional - vehicule de intervenţie, maşini speciale pentru nunţi sau înmormântări mai pot fi văzute strecurându-se anevoie prin îngustimea dintre clădiri.

Am pătruns în oraş prin Poarta San Publius, pe lângă Palatul Vilhena, fosta reşedinţă a Marelui Maestru Manoel de Vilhena, azi Muzeu de Istorie Naturală. Poarta la care se ajunge pe un pod înalt, de piatră, este străjuită de doi lei care susţin blazoane şi are în partea superioară un basorelief cu emblemă, minuţios executat. În partea dinspre oraş, poarta este decorată cu statuile a trei sfinţi, cei mai importanţi pentru comunitate: St. Pawl, St. Agatha şi St. Publius. Bineînţeles că ghidul ne-a spus câte ceva despre fiecare dintre ei subliniind totodată semnificaţia simbolurilor reprezentate alături (şarpele, leul şi sânul prins în cleşte).

Oficiul de Informare Turistică se află imediat după intrare şi e bine să vă procuraţi de acolo o hartă. Vă va ajuta să vă descurcaţi în labirintul de străduţe şi veţi găsi mai lesne toate punctele de interes.

Triq Villegaignon, strada care împarte oraşul în două, vă va purta pe lângă lăcaşurile dedicate St. Peter şi St. Agatha, până la Capela Carmelitelor şi Palatul Falson, una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului. Mdina a fost reşedinţa celor mai mari familii nobiliare din Malta. Descendenţi ai acestora încă mai locuiesc în palatele de culoarea mierii, dăinuind de multe sute de ani.

Reşedinţe ale vechilor nobili maltezi, ornamentate cu basoreliefuri şi mici statui, clădiri cu uşi şi ferestre arcuite, cu mici balcoane închise, se înşiruie una după alta de-a lungul străduţelor înguste şi întortocheate care pornesc în lateral. Continuând pe lângă Palatul De Piro, o altă clădire monumentală a oraşului, se ajunge în Piaţa Catedralei. Amsamblul format din Catedrala St. Pawl, Palatul Episcopal şi Muzeul Catedralei, trei clădiri impresionante amplasate fiecare pe câte una dintre laturile pieţei, este - poate - cel mai căutat de vizitatori.

Catedrala St. Pawl

Edificiul pe care îl vedem noi astăzi, construit în stil baroc pe rămăşiţele vechii catedrale medievale distrusă de cutremurul din 1693, a fost proiectat de arhitectul maltez Lorenzo Gafa (1639-1703). Catedrala din Mdina este dedicată Apostolului Pavel (St. Pawl), cel care - naufragiind în apele Maltei în anul 60 d. H., stabilindu-se vremelnic în Mdina şi sălăşluind într-o peşteră din afara zidurilor sale - a adus creştinismul în insulă.

Biserica este pardosită cu pietre funerare de marmură, unele pecetluind mormintele unor episcopi maltezi înmormântaţi aici, altele fiind doar pietre comemorative comandate de persoane notabile. Toate sunt fin executate, cu încrustaţii colorate, cu îngeraşi, cu blazoane şi cu epitafuri inspirate, greu de înţeles pentru noi.

Bolta impresionează prin frescele ilustrând scene din viaţa St. Pawl. O piramidă din lemn artistic sculptat, fixată pe un soclu de marmură, susţine o statuie minusculă a St. Pawl. Două medalioane în mozaic, cu cadre aurite, neasemuit de frumoase, reprezentând pe St. Pawl şi St. Peter sunt aşezate de o parte şi de alta a altarului principal. Uşa sacristiei este o altă operă inestimabilă. Este cea originală, din sec. XV, care a împodobit şi prima biserică ruinată la cutremur.

În interior pot fi văzute mai multe picturi remarcabile, dar cea semnată de Mattia Preti care ilustrează apariţia pe un cal alb a St. Pawl în timpul asediului Mdinei este, cred, cea care impresionează cel mai mult. Aceluiaşi artist i se datorează reprezentarea dramatică a naufragiului St. Pawl în timpul unei mari furtuni şi intervenţia Domnului care a făcut posibilă salvarea apostolului şi rămânerea lui în Mdina.

Sfinţirea Catedralei St. Pawl a fost făcută în octombrie 1703, înainte de finalizarea ei. Se pare că acest lucru s-a întâmplat pentru a face posibil ca Lorenzo Gafa, cel care a proiectat edificiul, să poată asista la ceremonie. A fost recunoaşterea muncii sale de o viaţă dedicată bisericii malteze. Câteva luni mai târziu avea să se stingă din viaţă.

Trebuie menţionat că în capela dedicată Sfintei Fecioare, o capodoperă în argint şi marmură datorată tot unui artist maltez, poate fi văzută şi o icoană bizantină datând din sec. XII, reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus.

Muzeul Catedralei

În faţa Catedralei, atrage atenţia o clădire cu un etaj a cărei intrare este străjuită de două chipuri sculptate, surprinzătoare. Personajul din stânga, privind înainte, susţine balconul cu ambele braţe, iar cel din dreapta - cu privirea într-o parte - susţine balconul numai cu un braţ, celălalt odihnindu-i-se pe umăr. Am aflat că legendele locului spun că este o răzbunare a sculptorului pentru că episcopul s-a cam zgârcit la plată. Dar, cum a apărut acest muzeu?

Clădirea a apărut ulterior construirii noii catedrale, din necesitatea de a găzdui un seminar. Începând cu 1742 când a primit primul grup de seminarişti, vreme de 150 de ani clădirea a servit scopului iniţial. Mutat pentru scurt timp la Floriana, apoi readus în aceeaşi locaţie, în anul 1920 seminarul a încetat să mai funcţioneze.

Apărând nevoia depozitării unor colecţii aparţinând catedralei, clădirea abandonată a fost mai întâi depozit, apoi, treptat, a fost transformată în muzeu.

Deschis oficial în 1969, Muzeul Catedralei expune, în mai multe săli, vechi tapiserii, veşminte şi obiecte liturgice, numismatică, picturi datând din sec. XVII, precum şi cel mai valoros exponat, altarul principal al vechii catedrale datând din sec. XV.

Tot în clădirea muzeului se află arhivele Catedralei din Mdina. În afară de materiale de arhivă referitoare la o mare perioadă de timp (sec. XI-XX) privind Catedrala şi Episcopia malteză, tot aici se află Arhivele Inchizitorilor, precum şi alte documente de maximă importanţă pentru istoria eclesiastică, economico-socială şi culturală a insulelor malteze. Bineînţeles, noi nu am avut acces acolo. Doar membri ai clerului, cadre universitare, cercetători şi studenţi, în anumite condiţii, pot pătrunde în arhive.

După încheierea vizitei în Piaţa Catedralei, pe Triq San Pawl, pe lângă Consiliul Local, se ajunge la ieşirea din oraş, în aceeaşi mare parcare unde aşteaptă maşinile. Nu trebuie să rataţi însă imaginile panoramice care se deschid privirii de lângă zidurile fortificate ale oraşului. Aceste ziduri robuste, precum şi şanţul de apărare, datează din perioada arabă, perioadă care de altfel şi-a pus vizibil amprenta asupra întregii arhitecturi a oraşului. Rabat, cândva periferie a Mdinei nobiliare, se vede foarte bine de aici. Doar un spaţiu verde - mă rog, cât de verde poate fi el în Malta - şi terminalele unor autobuze, separă Mdina de Rabat. Prin Greek Gate, foarte frumoasă, se intră în Rabat, în piaţa de la Domus Romana. De acolo, cei care doresc să ajungă la cele mai importante destinaţii turistice din oraş, urmează pe Triq St. Pawl, spre centru.

Cum am petrecut noi O zi în Rabat? Am povestit deja, aşa încât mă voi opri aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5974 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI