Turism de-o zi : Valea Șușiței

TIPĂREȘTE

Probabil că vă întrebați ce-i cu mine, de ce scriu atât de mult pe AFA?!

Ei, bine, aflați că mai sunt, încă, în concediu și, iarnă fiind, nu prea am cu ce să-mi umplu timpul, așa că, ce să vă fac, a căzut năpasta pe voi!

Astăzi vă las în pace cu mănăstirile, deși, nu în totalitate și o să vă duc pe Valea Șușiței într-o plimbare care se poate face într-o zi liberă sau de sâmbătă ori duminică, dacă aveți chef de ieșit din casă, ușor, fără mari cheltuieli și nepărăsind asfaltul. Adică, un turism domestic, în care cobori cât să-ți dezmorțești picioarele și în care poți să-ți mănânci, lejer, pachețelul adus de acasă. De apă nu este nevoie, veți găsi izvoare pe parcurs!

Plecăm din Panciu spre Soveja, asta ca să știți direcția. Cum ajungeți la Panciu, este treaba voastră, ce știu eu pe unde locuiți, fiecare dintre voi?! În principiu, de la Focșani veniți pe DN 2 până la Tișița și, de aici, faceți la stânga, spre Panciu.

Panciu este un orășel micuț, cu nimic mai deosebit decât multe altele din țara asta. Ajunși aicea, puteți să v-abateți, vreo doi kilometri, la Schitul Brazi, despre care v-am zis aici.

Despre acest schit se știe că a fost fondat de pe vremea lui Ștefan cel Mare și că adăpostește moaștele Sf. Teodosie.

După ce ne-am rezolvat problema cu cele sfinte, continuăm drumul din Panciu spre Soveja. Se parcurge o distanță de vreo 50 de km, pe un drum proaspăt asfaltat, ce străbate o porțiune de pădure și merge, mult timp, pe lângă râul Șușița. Apa din râu este puțină, Șușița zburlindu-se rar, doar după ploi intense sau după dezgheț.

La Valea Câmpului Șușița oferă și locuri de stat la plajă; nu este ceva amenajat special dar, se poate intra cu mașina și să te-oprești, să scoți o pătură și să te puturoșești, întins la soare, lângă apă.

Mergem mai departe, spre Soveja și, în comuna Răcoasa găsim indicatorul spre Mărăști. Nu că v-ar interesa, știu, dar, în Mărăști s-au dat lupta aprige în primul război mondial, motiv pentru care, după încetarea războiului, aici s-a construit un Mausoleu, de aducere aminte, despre care am scris aici.

Mausoleul este amplasat într-o zonă extrem de frumoasă, cu deschidere spre dealurile și munții din jur, fapt ce-ți permite să vezi niște peisaje extrem de frumoase.

Din Răcoasa până la Mausoleu sunt vreo 10 km, cel mult, drumul este bun, deci nu este vreun impediment să faceți ocolul, zic eu. Plus că, după ce vizităm Mausoleul, crește nivelul de mândrie națională.

După Răcoasa urmează Câmpuri, satul de obârșie al unuia dintre cele mai îndrăgite personalități din istoria modernă a României : Moș Ion Roată, cel care i-a dat cu bolovanul peste exemplificări boierului. Poate nu știți că acest Moș Ion Roată are o nepoata care și-a perfecționat studiile în doctoratul în biologie la Harvard, deci, este o dovadă că moștenirea genetică există!

Acest Ion Roată s-a născut, la Câmpuri, la 1806 și a fost un susținător înfocat al unirii Moldovei cu Țara Românească, fapt pentru care a și fost închis, la Iași și eliberat apoi și adus la Câmpuri, pe vorba și garanția sătenilor. Ulterior, a făcut parte, ca deputat, din Divanul Ad-hoc. A murit la 20 februarie 1882. Casa în care a locuit a devenit muzeu la 1959, fiind donată statului de cel care o cumpărase, între timp.

Casa este chiar pe marginea șoselei și cei care vor s-o viziteze trebuie s-o cheme pe cea care are grijă de ea și care locuiește chiar lângă casa-muzeu.

După ce i-am făcut vizita lui Moș Ion Roată, continuăm drumul spre Soveja. Nici nu mai e așa de mult. Ne și despărțim de cursul Șușiței, intrăm în pădure, dar asta nu strică plăcerea călătoriei, ba, dimpotrivă!

Aproape de Soveja o să întâlnim Schitul Soveja, pe care vă recomand, deasemenea, să-l vizitați.

Schitul este construit în anul 2001, pe malul Șușiței, la poalele muntelui Răchitașu, în amintirea unui alt schit, ”Schitul Babele”. Despre acest schit se spune că, demult, ar fi fost incendiat din vina localnicilor, fapt ce a făcut ca el să se desființeze. Măicuțele de atunci ar fi blestemat ca, așa cum le-au ars lor schitul, așa să le ardă și casele sătenilor. Blestem au ba, Soveja a fost mistuită de trei incendii :în 1943, când a ars în proporție de trei sferturi și, în 1998, de două ori.

În prezent Schitul a fost ridicat la nivel de mănăstire, aici trăind o obște de maici. Este foarte frumos și îngrijit, așa cum te și aștepți, accesul este foarte ușor, deci, cred eu, o vizită aici este bine -venită.

După cca 5 km se ajunge în comuna Soveja, despre care am scris acum câteva postări

Fostă stațiune, în prezent este practic abandonată. Cu toate acestea, se pot vizita Mănăstirea Dobromirna, construită la 1645 de către Matei Basarab, mănăstire unde a fost surghiunit, după 1848, Alecu Russo și unde acesta, după vizitele de la stânele din jur, a cules ”Miorița” în varianta adoptată la nivel național, Mausoleul de la Soveja, în care se află singurul osuar din Europa, Cimitirul german. Sus, pe munte, este un sait arheologic ce poate fi, deasemenea, vizitat. De remarcat este faptul că, prin munții din jur sunt multe drumuri construite de germani, în primul război mondial, cu o infrastructură foarte bună. Astfel, peste munte, folosind acele drumuri, distanța între Soveja și Oituz este de numai 15 km. Păcat că germanii de atunci nu sunt și astăzi, poate că, dacă-i aveam, nu construiam, în 24 de ani, abia 200 de km de autostradă!

Din Soveja se poate trece, cu multă atenție și băgare de seamă Coașa, ajungând până la Lepșa, dar, asta e ,deja, altă călătorie.

Tot despre ceea ce am scris, se poate face într-o zi, mers lejer, cu mașina. V-am spus, nu incumbă cheltuieli majore, altele decât cele referitoare la carburant, biletele de vizitare a muzeelor (cam 4 lei de persoană la Mausolee) și, eventual, lumânările și acatistele lăsate la mănăstiri.

La Valea Câmpului este un popas turistic unde se poate servi masa, în condiții civilizate și la prețuri decente iar din Soveja se poate cumpăra caș afumat în gospodăriile locuitorilor zonei, direct de la aceștia.

Dacă vreți să vă aerisiți ființa și să scăpați de stressul zilnic, mai aflați că Soveja se laudă cu un aer ozonificat, printre cel mai cel aer din România, că puteți urca și pe munte, spre Zboina sau Răchitaș, dar, ăsta nu mai e turism de-o zi!

Și, un sfat, chiar dacă mare parte din timp mergeți prin Țara Vinului, nu consumați, dacă sunteți conducători auto: în Panciu și la Tișița sunt niște băieți tare dornici să intre în vorbă cu șoferii și iuți în a le cere să sufle în fiolă. Ar fi păcat ca, după ce ați vizitat o zonă frumoasă a județului, să rămâneți fără abecedar!

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 2593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI