O destinație turistică frumoasă: Cheile Nerei - Beușnița

TIPĂREȘTE

Deși auzisem câteva povești despre Cheile Nerei nu-mi propusesem încă să ajung în acest loc, dar într-o seară am vizionat un scurt reportaj despre această zonă şi mi-au plăcut foarte mult imaginile văzute acolo. După aceasta, “ţuşti” pe net la documentare, creionare traseu, căutare cazare în zonă şi … la drum.

Cheile Nerei sunt situate în judetul Caraş-Severin şi fac parte din Parcul National Cheile Nerei - Beuşniţa, un areal cu peisaje sălbatice, de o frumuseţe unică. Cheile se întind între localităţile Sasca Montană şi Şopotu Nou şi au o lungime de 22 km, fiind considerate cele mai lungi chei din România. Nera a săpat în stâncă formând lacuri, canioane şi cascade impresionante, oferind un peisaj sălbatic, de o frumuseţe rară.

Trebuie să menționez că am străbătut cheile în două zile. Deoarece veneam dinspre Timişoara, în prima zi am vizitat partea vestică a cheilor, având ca obiectiv să ajungem la Lacul Ochiul Beiului şi Cascada Beuşniţa.

Drumul până la intrarea în chei este îngust dar asfaltat. Odată ajunşi aici am intrat pe un drum forestier, destul de îngust și denivelat, pe cea mai mare parte a acestuia cu greu încap două mașini una pe lângă cealaltă. Pe acest drum se parcurg aproximativ 3-4 km până se ajunge la Ocolul Silvic, de unde nu se mai poate merge cu mașina.

Pentru a-şi proteja maşinile, unii turişti parcurg această distanţă pe jos şi pot admira Cascada Văioaga, care este situată pe râul Beiului între intrarea în chei și ocolul menționat anterior. Totuși, în apropierea cascadei sunt două porțiuni mai late unde pot fi parcate câteva mașini.

La Ocolul Silvic este o cabană drăguţă unde turiştii se pot caza dacă îşi fac rezervare din timp. Lângă ocol se găsesc un loc de campare şi o păstrăvărie de unde mulți turiști cumpărau păstrăv proaspăt înainte de a pleca.

Drumul spre obiectivele menţionate mai sus continuă pe o potecă prin pădure, cam o oră de mers lejer până la Lacul Ochiul Beiului. Drumul prin pădure este foarte plăcut şi uşor de parcurs, pe multe porţiuni ai senzaţia că faci o plimbare prin parc.

Lacul Ochiul Beiului este unul de mici dimensiuni, dar foarte frumos. Apa de un albastru de turcoaz este limpede şi îti permite să admiri vegetaţia, peştişorii si broscuţele care trăiesc aici. Lacul are o formă de crater, o adăncime maximă de 3,6 m și despre el se spune că nu îngheață iarna, temperatura apei rămânând constantă între 4 și 8 grade Celsius.

De aici ne-am continuat drumul pe firul apei şi după cel mult mult o jumătate de oră de mers lejer am ajuns la Cascada Beuşnița. Chiar dacă în acea perioadă cascada avea un debit destul de mic din cauza secetei şi nu am putut-o admira în toată splendoarea ei, peisajele în zonă sunt mirifice.

Cu regret trebuie să mărturisesc că atunci când ne-am întors de la Cascada Beuşnița, apa lacului era tulbure întrucât doi reprezentanţi ai unei minorităţi conlocuitoare făcuseră baie în el. Nu trebuie să mai amintesc faptul că aceasta este zonă protejată și astfel de manifestări nu își au locul aici. Poate ar trebui să mai adaug și faptul că mergând prin pădure spre Cascada Beușnița am văzut destule peturi și hârtii aruncate. Nu mai adaug nimic despre acest subiect, vă las pe dumneavostră să trageți concluziile.

La întoarcere am vizitat tunelurile situate chiar la intrarea în rezervaţie, după care am plecat spre localitatea Bozovici, unde am înnoptat la Pensiunea Luiza (urmează impresii).

A doua zi de dimineaţă am pornit din Bozovici spre Şopotu Nou, vizând ajungerea la Lacul Dracului. După ce am parcat maşina într-o poieniţă, ne-am luat rucsacurile în spate şi am început drumeţia spre lac, având compania unei familii din Reşita cu care ne-am întâlnit în poieniţa în care parcaserăm maşina. Distanţa până la lac este destul de mare, dar nu de speriat. Am străbătut mai multe poieniţe, porţiuni împădurite, am mers pe malul Nerei, am trecut şi pe proprietăţile unor oameni, chiar ne-am întâlnit şi am vorbit cu unii dintre ei, dar nimeni nu a avut nimic de obiectat.

Aproape de Lacul Dracului a trebuit sa traversăm Nera desculţi. Apa ne ajungea în unele locuri până aproape de genunchi, dar marea problemă au constituit-o pietrele care ne-au cam chinuit tălpile.

Lacul Dracului este un lac carstic cu o suprafață de 700 mp și o adâncime maximă de 12 m. Inițial acesta a fost un lac subteran, dar după prăbușirea tavanului peșterii de la lac, a apărut la suprafață. Lacul are o culoare de un albastru care se schimbă în funcţie de lumină solară care pătrunde aici cu greutate. În acest loc am poposit vreme de o oră, pentru a admira peisajul, puţină odihnă şi servirea sandwich-urilor din dotare.

Traseul prin chei nu se poate parcurge într-o zi, este indicată cazarea sau camparea în zonă, oferta fiind foarte generoasă, turiştii putând opta pentu pensiuni în localităţile Sasca Montană, Sasca Romană, Potoc, Cărbunari, Bozovici, Anina, Şopotu Nou, ş.a.

Rezervaţia Cheile Nerei – Beuşniţa este un dintre cele mai frumoase destinaţii turistice din ţară, o alegere potrivită pentru un week-end activ şi relaxant.

---

VIZUALIZĂRI: 2328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI