Acasă la Villeroy&Boch, într-o veche mănăstire benedictină

TIPĂREȘTE

CENTRUL DE DESCOPERIRI DE LA METTLACH

Un arhitect german a afirmat odată că ,,Dumnezeu este în detalii’’ și am putea afirma că un vin bun, aromat, parfumat, devine chiar excepțional, dacă îl savurezi într-un pahar cu multe steluțe internaționale, purtănd eticheta faimoasei companii germane, Villeroy&Boch…eu am avut norocul de a admira creațiile de lux ale acesteia, chiar la ea acasă, în Mettlach, un mic orăsel din Saarland, aproape de triunghiul celor trei tări, Franta, Luxemburg, Germania și nu oriunde, într-o veche mănăstire benedictină din secolul 18, absolut impozantă.

Cred că m-au pișcat furnicile în picioare să cutez să ajung acasă la compania mamă, si să intru în magazinele de uzină, unde prețurile coboară cu peste 30%, invitănd portofelele să se deschidă ademenitor, la căntecul de sirenă de pe rafturi…decorațiuni moderne pentru masă ,,ceramică, veselă de lux, porțelanuri, etc.

Compania Villeroy &Boch -Originile istorice ale produselor ceramice încep la Mettlach

Am intrat într-o veche mănăstire benedictină din sec 18, o clădire veche, barocă, monumentală, nu eram sigură dacă acolo, era și Muzeul de ceramică al firmei, despre care citisem o reclamă întămplătoare, într-un birou de turism în Saarburg. (vezi aici).

Incepănd din 1842 această clădire este resedința actuală a grupului international Villeroy &Boch, inițal am geșit drumul si am ocolit clădirea de 120 m lungime, nimerind într-o zonă cenusie cu niște fabrici dezafectate și părăsite.

Am parcat apoi gratuit chiar în fata edificiului măret, am intrat printr-o poartă de epocă, într-o curte interioara uriasă, să descoperim o parte din colectiile familiei Villeroy& Boch, îmi făcusem puțin lectiile dimineața pe internet.

Am urcat niște scări și am păsit cu mirare și încăntare pe un covor de plăci ceramice de Mettlach, chiar la intrarea în muzeu.

Am aflat că pantofii mei cu tocuri loveau delicat, urme de istorie, pe un detaliu dintr-un mozaic roman, care împodobea odată o vilă în orăselul Merzig, ce a fost distrusă prin sec. 20…

Un țăran a descoperit această piesă rară, în timpul unor lucrări de excavație, a salvat din fericire fragmentul, care a fost apoi restaurat, pentru a-și regăsi strălucirea, aici în Casa Villeroy &Boch.

Inceputurile companiei datează din anul 1748 cănd Francois Boch, un industrias dintr-un sat loren, poreclit si ,,bombardierul regelui ‘’pentru că fabrica tunuri de război, renuntă la meseria prea putin pacifistă si începe să producă farfurii ceramice, într-un atelier, la început manual, treptat la scară industrială.

Produsele lui ceramice, erau mai ieftine, se adresau oamenilor obisnuiti, în comparație cu cele produse în China sau Japonia; în curănd calitatea produselor sale și preturile accesibile, cuceresc piața în regiunile din jur, pănă la Luxemburg.

În 1766 Boch primește din partea împărătesei Austriei, Maria Theresa un brevet, pentru a construi o nouă fabrică la Septfontaines în Luxemburg, purtănd blazonul casei regale. La sfărsitul secolului 18 fabrica avea 300 de muncitori, însă în 1794 ea este distrusă de trupele Revoluției franceze.

Fiul lui Boch, Pierre –Joseph, care era si un artist talentat, se reîntoarce și reconstruiește fabrica…interesul pentru ceramica Boch creste treptat, ei revolutionează prin tehnici moderne productia ceramică si caută un sediu nou, langă o sursă de apă.

În 1809 Jean Francois Boch cumpără o mănăstire în Mettlach, abandonată si construiește o fabrică de artă, pe malurile răului Saar. Calugarii or fi plăns, familia Boch se va bucura și nu va mai pleca de aici.

Astfel în această fostă mănăstire barocă se va scrie istoria companiei, devenită celebră în toată lumea.

In localitatea Wallerfangen, la cătiva km de fabrica de la Mettlach rivalul său, Nicolas Villeroy, producea și el tot ceramică, fiind de asemenea un jucător apreciat pe piata sec. 19.

In 1836 cei doi industriasi încheie o aliantă în afaceri, prin căsătoria copiilor lor. Eugene Boch, fiul lui Jean se căsătorește cu Octavia Villeroy, fiica lui Nicholas si se deschide astfel, o nouă filă de istorie, plină de realizări.

Compania isi va diversifica aria de produse în domeniul veselei de masă si în domeniul ceramicii arhitecturale, prin Eugene Boch.

In timpul celor două războaie mondiale compania a avut momente de avănt si decădere, fiind nevoită să închidă o parte din fabrici.

Astăzi Villeroy Boch este o companie de top care vinde idei pentru un stil de viată elegant în casele oamenilor.

Călătorie inedită cu vaci într-un tren regal, decorat cu ceramică de Mettlach

Personaje celebre au căzut sub vraja ceramicii de Mettlach, dacă răsfoim arhiva familiei îl vom întălni în 1899 pe țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, în călătoria lui elegantă, cu trenul de lux, unde plăcile ceramice vor împodobi podeaua și pereții unui vagon de tren, pe post de grajd, pentru comfortul unor văcute de lapte.

Vizitănd Germania, el nu concepe să meargă acolo fără a avea la bord, o cană de lapte proaspăt și măria sa porunceste slujitorilor ca două vaci să urce în trenul regal. Cred că grajdul regal, ce o fi fost decorat cu plăci albe si albastre de Mettlach, au contribut substanțial la productia de lapte, o fi curs mai mult lăptic din ugerele distinselor vaci cu blazon, stimulate de așa décor elegant, cu paiele puse direct pe mozaic

Clienți celebri ai companiei Villeroy &Boch... Titanicul, Prințesa Diana și Papii.

In 1912, în voiajul său spre eternitatea apelor, Titanicul și-a răsfătat pasagerii de la clasa lux cu podele decorate cu mozaicuri romane, proiectate de Eugene Boch la mijlocul sec. 19. Fragmente din aceste piese au fost recuperate de pe fundul oceanului și aduse la suprafată.

La 19 ani PRINȚESA DIANA, viitoare prințesă de Wales, primește cu ocazia căsătoriei ei cu printul Charles, o colecție de portelanuri în galben și verde pentru micul dejun, purtănd antetul celebrei firme.

Nici fețele bisericesti nu au fost uitate, ele au căzut irezistibil sub vraja colecțiilor Villeroy &Boch…este vorba de produse special create pentru mesele papilor, eu îl amintesc doar pe papa Ioan Paul al II-lea, care în 1980 a vizitat chiar orașul Mettlach.

Bine ati venit la centrul de descoperiri de la Mettlach

Adresa:Alte Abtei. Saaruferstrasbe, Mettlach

Bilet de intrare :3.50 euro

Vechea mănăstire benedictină este astăzi sediul central al centrului de descoperiri de la Mettlach, acesta include următoarele sectiuni…

1) Keravision /Cameră de filmare-punctul forte al centrului de ,,aventuri’

2) Centrul de descoperiri pentru aranjarea mesei, cu interpretări captivante asupra stilului de viată contemporan.

3) Keramikmuseum /Muzeul de ceramică și Muzeul cafenelei, printre cele mai frumoase din lume.

4) Centrul de informații pentru bunăstare, decorarea băilor și bucătăriei, ce prezintă idei de decor pentru acasă

5) Academia cu săli de conferinte. (vazută de mine doar pe exterior)

Keravision si centrul de descoperiri pentru aranjarea mesei

Am luat parte cu uimire și încăntare la un spectacol vizual dedicat produselor din istoria lungă de 260 de ani a societătii, prin intermediul unui film documentar, prezentat de actorul Peter Ustinov, deținător al unui premiu Oscar, ce relatează povestea interesantă a companiei, sorbind o cească de ceai, dintr-un produs al firmei ,,numit ,,Vechiul Luxemburg’’.

Această expoziție inedită ne plimbă din epoca barocă, pănă la stilul rococo și apoi ne ghidează spre anii de expansiune industrială, trecănd prin etapele curentului Art Nouveau si Belle Epoque.

Nu voi exemplifica decăt o secțiune, intitulată ,,Perioada de expansiune industrială, unde am surprins cu aparatul un aranjament la masă, intitulat ,,Basmul Bizar –Alice in Wonderland’’.

Am admirat o masă unde erau așezate si combinate farfurii de diferite forme și culori, cu tacămuri, pahare și veselă, pentru a crea o operă de artă, dintr-un simplu aranjament la masă.

Tabloul se numește ,,Nebunia de la five o’ clock’’... este o masă veselă, pentru cină, așezată sub un copac, o vedem pe Alice că se apropie de celebrele personaje din poveste și ia loc pe scaun. Există și un panou ilustrativ care explică în trei limbi, simbolul aranjamentului la masă.

Am zăbovit și în fața unui alt punct interesant, numit ,,Sera de iarnă, un mit al sec. 19. ’’... unde un spațiu deschis este ridicat artistic la rang de mit.

Am intrat apoi într-o cafenea a familiei Villeroy&Boch, o băcănie, o sufragerie, o bucătărie si chiar într-un pavilion de grădină. Imaginatia mea a luat-o razna, m-am așezat la fiecare masă, sorbind detaliile ,,tehnice ‚’’ ale aranjamentelor la masă.

Bun gust, eleganță, un stil ambiental rafinat, îndrăznet, exponatele se adresează high-life-lui, ele combină calitatea cu designul la cote ridicate.

Pleci de aici cu idei pe care le-ai dori să le introduci în universul de acasă, toată expozitia mi s-a părut pretioasă și expresivă.

Centrul de descoperiri pentru aranjarea mesei prezintă interpretări captivante ale stilului de viată contemporan, asa cum nu le-am văzut niciodată.

Wow...Masa de nuntă a lui Eugene Boch și a Octaviei Boch

Punctul de atracție maximă îl reprezintă masa cu invitații la nunta Octaviei Villeroy cu Eugene Boch, acum 170 de ani, nunta lor a străns legăturile între două familii rivale pe piata ceramicii europene. Alianta lor va fi fericită, cuplul va avea 7 copii si ei se vor implica activ in viata comunitătii locale. Ei vor avea grijă de bolnavii din Mettlach, vor construi un spital pentru muncitorii fabricii, vor ridica o cresă si o cantină pentru angajati.

In 1892, la nunta lui de aur, Eugene Boch va fi înnobilat de împăratul german pentru meritele sale.

Evident ne-am jucat cu cele 12 figuri de ghips alb, uriașe, realizate de un artist din Munchen, Nicolai Tregor, întrebăndu-ne cine erau cucoanele din familia Boch, nu reținusem din expozitia cu tablourui ale familiei, toate chipurile... cel mai mult mi-au placut bătrănele ,,zgripțuroaice. ’

O colectie privată a ajuns un muzeu ceramic pentru toată lumea

Muzeul de ceramică de la Mettlach are la bază colecția privată a lui Eugene van Boch din secolul 19, el a luat naștere doar în anul 2002.

Tatăl său, Jean Francois Boch, merge în Anglia si cumpără mai multe lucrări ceramice, care vor servi drept sursă de inspirație pentru disignerii săi ce lucrau în fabricile de faianță. Eugene îsi extinde colecția cu alte achizitii, și pune bazele unei școli de pictură si design.

În 1873 el cocheteaza cu ideea unui muzeu și donează colecția sa companiei Villeroy& Boch. In timpul celor două războaie mondiale, publicul are acces doar la o parte din colecție, restul obiectelor fiind depozitate în altă resedintă a familiei, la Mettlach.

Astăzi muzeul are în catalog peste 30000 de obiecte, din care noi am vazut doar o mică parte.

Am admirat în vitrinele de sticlă exponate selectate, de la piese mai simple de ceramică din sec 18, pănă la creații moderne... forme, culori, decoruri impresionante, ce reflectă spiritul epocilor în care au fost realizate, începănd cu barocul, trecănd prin rococo si ajungănd pănă în epoca modernă, avem deci un tablou complet al vieții zilnice.

Muzeul deține si o colectie de porțelan executate pentru papa Benedict VI, precum și alte vase superbe, realizate pentru regi sau împărați.

Vasele, farfuriile expuse poartă stampila Mettlach, inscriptionată pe obiecte, ele sunt decorate cu motive florale, simboluri, reprezentări mitologice, scene populare, povești biblice sau chiar motive din Art Nouveau.

Mi-au plăcut mult celebrele căni de bere, cu capac, denumite ,,steins’’, pe care apare ștampila ,,Mettlach’’, ele sunt decorate în diverse tehnici și sunt fabuloase, pentru ochiul turistului modern, am înteles că sunt foarte căutate de colecționari.

Cea mai apreciată colecție de porțelanuri din 1768, este seria numită ,,Vechiul Luxemburg ,,o producție de serie a lui Jean Francois Boch, realizată în stilul rococo, ușor de recunoscut după o floare albastră.

Mi-au plăcut si seriile mai moderne de porțelanuri în culori albastru, verde sau portocaliu, mi-a fost imposibil să retin vreun titlu de exponat.

Există niște panouri în trei limbi, care ne ghidează în această călătorie prin cei 260 de ani de istorie a ceramicii de Mettlach.

Astfel, între 1748-1842, produsele erau fabricate pentru a deschide punga oricărui cumpărător, ele erau realizate în culori tari, erau monocrome, imprimate în albastru sau negru.

Între 1842 și 1876, apare o nouă generație de ceramisti, după fuziunea celor două companii, Villeroy & Boch, tot atunci se pun și bazele unei fabrici de sticlărie la Wadgassen, iar la Dresda apare încă o fabrică a companiei.

In acest interval încep să fie produse celebrele farfurii de Mettlach inspirate din mozaicurile romane, ele vor fi treptat exportate în toată lumea, și vor împodobi clădiri publice, biserici, palate. In 1860 apar piesele policrome, iar faianța era decorată cu scene romantice, peisaje, sfinti, bătălii napoleoniene, scene umoristice. Se produc servicii de masă, de ceai, cafea, obiecte de decor.

Intre 1870 si 1892 Victo Boch angajeaza faianțari din Olanda pentru a realiza obiecte ceramice de tip Delft, pe care le-am observat în vitrinele muzeului.

Între 1878-1908, compania devine liderul mondial al pietei de ceramică și începe să producă instalatii sanitare sub sloganul ,,Igienă pentru toți’’.

Arta si industria se vor întrepătrunde armonios și elegant, băile, plăcile ceramice si vesela de masă vor împrumuta idei din stilul Art Nouveau.

In perioada 1908-1932, sub influența Artei Deco Franceze, apar produse moderne, rafinate, în culori vii, gusturile încep să se schimbe.

Crizele economice, războaiele si istoria turbulentă a Saarlandului, au forțat producătorii să se readapteze cerintelor publicului.

Van Gogh, prietenul lui Eugene Boch

La Muzeul de ceramică sunt expuse pe lăngă colectiile de ceramică și o colectie de picturi neo-impresioniste, sub semnătura Annei Boch și a lui Eugene Boch, care erau prieteni cu artiștii secolului :Vincent Van Gogh, Cezanne și Toulouse Lautrec.

Am admirat peisaje, grădini si portrete, întrebăndu-mă cine era Ana Boch... evident, cineva din ilustra familie de industriasi... ea este sora lui Eugene Boch, apartinănd celei de a patra generații a familiei Boch. Amăndoi erau și artisti, cochetau cu pictura si sprijineau artiștii de avangardă ai epocii.

Eugene Boch l-a întălnit prima oară pe Van Gogh la Arles, în sudul Frantei, în 1888, în curănd ei au devenit buni amici.

Van Gogh va picta portretul prietenului său pe care îl va numi Poetul , numindu-l pe Boch, un om al marilor vise, ce muncește în timp ce privighetoarea căntă ‚’’. In călătoriile sale pictorul olandez avea obiceiul să poarte la el poza prietenului său.

Se povestește că la moartea sa, Eugene Boch și-a fixat ochii, înainte să plece în cealaltă lume, pe portretul lui Van Gogh, tabloul va ajunge prin donație la Paris fiind astăzi expus în muzeul impresionist Orsay. Tabloul pe care eu l-am văzut la Mettlach, intitulat ,,Poetul ‚’, este desigur o reproducere.

Pe o usă laterală intrăm într-o cafenea de poveste, pentru relaxare, decorul este din 1892, despre aceasta capodoperă, voi scrie poate un review separat, deoarece muzeul -cafenea este apreciat ca fiind unul din cele mai frumoase din lume.

Nu am intrat evident în Academie, ultima secțiune a complexului, am plecat să vizităm centrul de outlet Villeroy& Boch, aflat însă în oraș, pentru a avea o idee despre noul val de produse contemporane.

Vizita noastră a fost independentă, dar la cerere se poate rezerva și un tur ghidat.

---

VIZUALIZĂRI: 3141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI