Panoramă superbă... pentru cei fără fobii

TIPĂREȘTE

În decembrie 2013, s-a ivit oportunitatea de a participa alături de câțiva colegi, la un congres de 3 zile la Sibiu, cu cazare la Hotel Ramada. A urmat o documentare amănunțită (sau cel puțin eu așa credeam) asupra hotelului și la mijlocul lunii decembrie eram în autocar spre fosta (dar și actuala) capitală europeană.

Hotelul este foarte bine poziționat în centrul orașului, la mică distanță de principalele puncte de interes, accesul la el fiind destul de facil indiferent de punctul de intrare în oraș și aproape de stașie de taxi și mijloace de transport în comun.

Ajuns la hotel, alături de alte căteva zeci de colegi, ne-am așezat cuminți la recepție pentru repartizarea camerei, unde de grupul nostru se ocupau 2 recepționere. Cu un pic de noroc am primit camera mai repede decât mă așteptam (dar fără să fur rândul), așa că m-am îndreptat rapid spre camera situată la etajul 8, pentru a putea apoi să profit de cele câteva ore libere pentru a revedea Sibiul, mai ales că nu-l mai văzusem de aproximativ 15 ani. Ajuns la lift mă bucur că nu e înghesuială, de care citisem că beneficiaseră alți turiști anterior, de altfel alături de mine urcase doar un tânăr care se v-a opri la etajul 2, unde există o sală de fitness, și „savurez” priveliștea care o am în liftul de sticlă. Cuprins de o bănuială teribilă... aștept nerăbdător ca liftul să o ia din loc, dar acesta se încăpățânează să rămână pe loc. Un angajat al hotelului aflat în fața liftului și cum sesizează așteptarea mea, îmi atrage atenția că nu mi-am introdus cardul de intrare în camera, pentru ca liftul să selecteze automat etajul, dar eu sunt căzut pradă fobiilor așa că este nevoit să-mi atragă atenția încă o dată pentru a seface înțeles.

Mă adun și-l întreb cât pot eu de dulce dacă liftul este unul exterior sau nu. Răspunsul sec nu se lasă prea mult așteptat: „Amândouă lifturile sunt exterioare și oferă o panoramă superbă asupra orașului”, motiv pentru care îi mulțumesc frumos – printre dinți, îmi iau bagajul și ies din lift, rugându-l să mă conducă la scări. „Nu avem scări, adică avem, dar sunt pentru situații de urgență și sunt închise„! Ce pot să spun decât șoc și groază, dat fiind fobia mea de înălțimi, așa că o întind înapoi la parter și o rog pe una din recepționere să mă lumineze cum aș putea ajunge la etajul 8, varianta lift fiind exclusă. Am parte însă de un alt răspuns sec: „Nu există o alternativă la lift, dar priveliștea din lift e minunată”, da mă gândesc eu, dar pentru cei care o pot savura. Așa că mă urc din nou în lift, mă bucur că de această dată sunt singur, mă întorc cu spatele la exterior, închid ochii și aștept să se oprească liftul. Cred, că o dată ajuns, am ieșit mai mult prin uși, fără a mă mai uita în spate.

În cameră mă aștepta însă o nouă surpriză sub forma unui perete întreg de sticlă. Mai galben ca peretele și deși sunt doar un fumător ocazional, vreau să aprind o țigară, însă mă opresc la timp, camera fiind pentru nefumători, ies pe hol, dar afișele cu fumatul interzis nu prea îmi dau alternative. Nu rămâne decât să o iau de la capăt, mă urc în lift cu spatele la exterior, cuprins de amețeli, deoarece apuc să zăresc un pic din „priveliște”, apăs pe parter și închid iar ochii, dar spre ghinionul meu liftul face pauze la etajul 7,6 și 4 luând alți locatari, ceea ce îmi dă o nouă șansă pentru „savor”, jos zbor literalmente din lift și ajuns afară am nevoie de două țigări să îmi revin cât de cât. Mă întorc surâzător la recepție și mă interesez dacă pot schimba camera, din păcate răspunsul este din nou negativ, nu există nici o cameră executive liberă.

Descumpănit nu mai caut alternative, mă resemnez și mă întorc în cameră. Ce pot să mai spun, decât că am avut nevoie de o zi să mă apropiu la mai mult de 1 metru de peretele de sticlă din cameră și de 2 zile să pot urca cu liftul cu ochii deschiși și privind exteriorul. Cu jumătate de gură am ajuns chiar să spun la întoarcere că mi-a plăcut cu liftul...

Dar revenind la hotel, pot afirma că acesta își merită în proporție destul de mare cele 4 stele. Partea de recepție aș putea să o cataloghez de nota 10, în permanență 3 domnișoare/doamne erau gata să te ajute/cazeze/îndrume, nu pun la socoteală fobiile mele. Parcarea hotelului este contra cost, nu am văzut-o decât pe cea exterioară, dar am înțeles că este destul de mică.

Primele etaje, mai exact până la etajul 3 sunt ocupate, în afară de partea de lobby de săli de conferință, restaurantul Atrium, Jazzy Bar, Centrum Bar, precum și o modernă sală de finess/gym, la care deși aveam accesul inclus din lipsă de timp nu am ajuns. La parter lângă intrare exista un mic butique prețuri aș spune destul de decente.

Mi-a plăcut cum arăta Centru Bar-ul mai ales seara, dar din păcate l-am admirat doar din afară, doearece serile era rezervat de altă companie. Sâmbătă seara am asistant de altfel aici la un excelent show făcut de cei de la Jukebox. Dimineața după micul dejun preferam marea majoritate să ne retragem la Jazzy Bar la o cafea mai strong decât cea de la salonul pentru mic dejun.

Micul dejun a fost extrem de bogat și de variat, iar alimentele erau proaspete și de calitate, platourile golite pe trei sferturi erau rapid înlocuite de fiecare dată de altele pline. Pot să spun că, exceptând cafeau totul a fost și aici perfect, existau diverse sortimente de mezeluri, ouă sub toate formele, cârnăciori, unt, gemuri, iaurturi, biscuiți, fursecuri, diverse sortimente de cereale, roșii, castraveți, ardei, compoturi, ceai lapte, sucuri naturale la dozator (foarte bune, nu erau chimical-magic), nu insist prea mult pe această parte deoarece consider că după un an e posibil ca unele lucruri să se fi schimbat.

Am servit doar prânzul la hotel, dar recunosc că nu m-a dat pe spate, nici măcar desertul nu a ieșit în evidență prea tare, am avut opțiunea de a alege între 2 meniuri cu posibilitatea de a le combina, porțiile mari, suficiente, dar atât.

Cina nu am servit-o la hotel, restaurantul era și el ocupat de aceași companie care ocupase și Centrum Bar-ul seara.

Camera primită a fost de tip executive, cu pat dublu, în cameră exista un televizor LCD, pe care însă nu l-am prea butonat, poate o dată sau de două ori am mai urmărit șirile, seif, birou de lucru, minibar cu prețuri decente, pe măsuță alături de fierbător am găsit ceai, cafea, zahăr, și îndulcitor, înlocuite cele folosite zilnic cât am stat aici. Totodată în cameră exista semnal WI-FI cu viteză ok, ca de altfel cred că în tot hotelul, dar pe care l-am folosit destul de puțin, având internetul meu atât pe telefon cât și pe laptop.

Camera curată, de altfel s-a făcut curat și în a doua zi, dar am observat și eu patina de uzat care a apărut pe ici pe colo la mobilier, mochetă, perdele, minusuri observate și de alți membri AFA înaintea mea.

Baia extrem de curată, impecabilă cu uscător de păr, cadă de duș, cântar, și nelipsitul pachet/kit de igienă complet și cu produse de calitate, halte de baie, papuci.

Per total a fost o ședere plăcută, chiar dacă nu mi-am vindecat fobiile, în final recunosc că panorama din lift este superbă. Oricum vorba ceea „de ce ți-e frică nu scapi”, așa că bifez în ultima vreme aproape în fiecare an câte o experiență similară.

---

VIZUALIZĂRI: 1621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI