Cetatea Golubac – măreţie şi decădere

TIPĂREȘTE

În drumul nostru spre satul Vinci (în sârbă Vinţi), situat la 8 km de Golubac, unde am petrecut un un weekend la Vila Dunavski Raj (impresii aici), am vizitat oraşul şi Cetatea Golubac (în sârbă Golubăţ).

Despre Golubac

Golubac este un orăşel port situat în nord-estul Serbiei, pe malul Dunării. Oraşul este mic, are mai puţin de 10000 de locuitori, dar este liniştit, curat şi drăguţ.

Acesta se bucură de prezenţa multor turişti, probabil cetatea este principalul factor de atracţie în zonă. Totuşi, oraşul are un farmec aparte, trebuie remarcat faptul că are o faleză nouă şi foarte frumoasă, iar la ieşirea din oraş spre Veliko Grădişte este amenajată o plajă pe malul Dunării.

Posibilităţile de cazare în oraş nu sunt foarte numeroase, există un singur hotel de trei stele în apropierea falezei, în schimb, în satul turistic Vinci sunt mai multe locuri de cazare.

Pentru servirea mesei sunt multiple posibilităţi, la terasele şi restaurantele situate atât pe faleza Dunării, cât şi în alte părţi ale oraşului. Întrucât aveam masa asigurată la vila Dunavski Raj, noi am servit doar câte o plăcintă cu brânză la o patiserie situată în apropiere de centrul oraşului. Plăcinta a fost delicioasă, preţul plătit foarte mic (asta explică de ce erau foarte mulţi clienţi), 84 de dinari, în condiţiile în care 1 euro se tranzacţionează cu 116 dinari chiar la o casă de schimb valutar situată în apropiere de patiserie.

Drumul până la cetate

La cetate se ajunge relativ uşor, de la PF I, se virează dreapta şi se ţine malul Dunării, se parcurge Parcul Naţional Derdap, se trece prin oraşul Doni Milanovac (în sârbă Doni Milanovăţ), iar cu 4 km înainte de a intra în Golubac se ajunge la cetate, drumul trecând chiar prin aceasta.

Drumul este destul de bun, deşi peticit pe multe porţiuni se circulă bine, nu este aglomerat şi nu am întalnit echipaje de poliţie. Din loc în loc sunt amenajate locuri de parcare de unde se pot admira peisajele care încântă privirea.

Deşi drumul este puţin mai îngust decât unul obişnuit pe două benzi, se poate circula lejer cu 80 km/h (viteza legală în afara localităţii în Serbia) şi chiar cu mai mult, dar pentru cei care sunt pentru prima dată aici nu este recomandabil, deoarece în felul acesta pot admira peisajele care li se înfăţişează în cale.

Despre cetate

Cetatea Golubac este situata la 4 Km în aval de orăşelul Golubac şi aproximativ 115 km de Porţile de Fier I şi este inclusă în Parcul Naţional Derdap.

Numele cetăţii vine de la porumbeii voiajori, ea fiind construită pe ruinele castrului roman Columbaria. Datorită poziţionării sale strategice, cetatea a servit de-a lungul timpului atât ca cetate de apărare, cât şi ca port, vamă sau centru comercial.

Cetatea este o fortăreaţă construită probabil în secolul al XIV-lea, data exactă a construcţiei acesteia fiind incertă, la fel stând situaţia şi cu naţionalitatea celor care au construit-o, aceştia putând fi bugari, sârbi sau unguri. Structura cetăţii a suferit transformări de-a lungul timpului, în sensul că au fost construite turnuri noi.

Trebuie menţionat şi faptul că de-a lungul existenţei sale cetatea a “schimbat mai multi stăpâni”, ea fiind stăpânită de sârbi, unguri, bulgari, turci, austrieci, şi vlahi. Mai multe informaţii despre istoria cetăţii pot fi obţinute de pe Wikipedia .

Cetatea este construită la baza unui munte, o parte dintre ziduri fiind sculptate în acesta, iar o altă parte este acoperită parţial de apele Dunării, din cauza construirii barajului de la Porţile de Fier I. Cetatea nu poate fi vizitată în integalitate, pe de-o parte nu sunt scări sau poteci care să faciliteze accesul pe panta abruptă spre partea construită pe stânci, iar pe de altă parte, dintre porţiunile aflate în apă, doar spre turnul octogonal se poate merge.

În prezent cetatea numără zece turnuri, dintre care nouă au înălţimi de 20-25 de metri, cel care este situat în apă fiind mai scund. Turnurile sunt unite între ele de ziduri groase de 2-3 metri.

Deşi în anul 1979 Cetatea Golubac a fost declarată monument al culturii de importanţă excepţională, lipsa de interes a autorităţilor se poate observa de la primul contact cu cetatea, pe lângă zidurile erodate mulţi ani de apele Dunării, sunt altele pe care vegetaţia se dezvoltă în voie. Abia în anul 2014 au fost accesate fonduri europene pentru reabilitarea cetăţii în cadrul unui proiect internaţional denumit “Route Cultural - Cetăţi pe Dunăre”.

Accesul în cetate se face direct din comunicaţia care leagă oraşele Doni Milanovac şi Golubac, acesta fiind şi motivul care face ca acest obiectiv turistic să fie vizitat de foarte multe persoane. Trebuie să menţionez că nu există indicatoare către cetate, nu se plăteşte taxă de vizitare şi bineînţeles, nu există ghizi.

În acea zi însorită de vară, în parcarea de lângă cetate erau multe maşini, din care încă două înmatriculate în România, cu numere de Ialomiţa. Nu am reuşit să-i identific pe cei care veniseră cu aceste maşini întrucat în cetate în acel moment erau cel puţin 30 de turişti, fiecare era interesat de a explora cetatea, de a face fotografii.

În proximitatea cetăţii nu sunt terase, restaurante sau chioşcuri, unde să se poata servi masa sau de unde să se poată achiziţiona băuturi racoritoare, suveniruri, etc.

Cetatea Golubac, o particică din istoria Serbiei, mai păstează şi astăzi aerul semeţ al vremurilor de glorie, aşteptând parcă o intervenţie care ar trebui să o readucă la măreţia de altă dată.

---

VIZUALIZĂRI: 10068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI