Postojnska Jama

TIPĂREȘTE

Postojnska Jama nu este o peșteră, este un fenomen. Carstic.

Am citit ce-au scris alții care au fost acolo, unii extrem de documentat, alții, mai la liber. Recunosc, din această categorie fac parte și eu, așa ca, vă rog să n-aveți cine știe ce așteptări de la acest review!

Cum poți să ajungi la Postojnska Jama? În felurite feluri : nervos, bucuros, cu autobuzul, cu mașina, dacă ești vreun mahăr - cu elicopterul. Partea bună a acestei peșteri este că, indiferent de felul tău de-a fi, vei pleca impresionat de ceea ce vezi.

Eu am ajuns la această locație cumva ușor : cu mașina, pe care o conduceam eu, fiind a mea. Cei care erau cu mine nu ar fi vrut să viziteze peștera, pe motiv că fuseseră și-n anul precedent. Normal că am ținut cont de părerea lor și am făcut exact cum au vrut ei, numai că invers! Nu, nu sunt cu filet pe stânga, dar m-am gândit că nu știu câtă răbdare are Doamne-Doamne cu mine să mă mai lase să vin pe-acolo, să văd, altădată, locul.

Complexul carstic Postojnska Jama este unul din cele mai bengoase din lume, din Europa fiind ăl mai mare : măsoară 20,570 m și este format pe râul Pivka. De ce și cum, asta numai Dumnezeu și geologii o pot spune, eu nefiind geolog, iar ca să mă cred Dumnezeu, nu, nu-s atât de diliu!

Peștera a fost descoperită, scrie-n cărți, prin secolul 17, de niște oameni care n-aveau altceva mai bun de făcut decât să studieze fenomenele carstice, fie la ei! La 1818 peștera era pregătită să fie vizitată, pe o lungime de 300 de m, de primul împărat al Austro-Ungariei, Francis I, când, a fost descoperită o nouă aripă de către Luca Cec, un localnic curios, cel ce avea să fie primul ghid în această peșteră. Tot de remarcat este faptul că, din 1872 în peșteră au fost montate linii de cale ferată pe care circulă un tren de mină, pe un traseu care, astăzi, măsoară 5 km și este circular.

Trebuie de știut că peștera a fost iluminată electric la 1884, cu lămpi de acetilenă

Pe durata celui de-al doilea război mondial, germanii au folosit peștera ca depozit de carburant pentru avioanele lor din zonă iar partizanii sloveni au reușit să distrugă acest depozit. Se spune că focul izbucnit a ars timp de șapte zile și că a distrus parte din sistemul carstic, cel din Peștera Neagră. Așa o fi, eu nu contrazic!

Peștera Postojnska este una cu un biosistem deosebit de variat : specii aparte de gândaci, greieri, păienjeni, creveți, miriapozi etc.

Cel mai renumit “locuitor” al peșterii este ”olmul” sau “peștele – om ” (Proteus anguinus). Ăsta de ziceam de el, peștele -om, este orb și respiră prin branhii externe. Poate sa trăiască, dacă e lăsat, până la 100 de ani si trăiește numai în apele carstice ale Carstului Dinaric, unde se hrăneste cu microorganisme, așa zice ghidul. Este ciudat, că are o piele asemănătoare cu cea a omului, de unde și numele, sunt sigur că v-ați prins! .

Orice vizită în peșteră începe cu cumpărarea biletului. Atenție, în funcție de anotimp sunt niște ore de vizitare de care se ține ca de altceva!

Am plătit 20 de euro pentru vizita în sine, ceea ce nu e chiar un capăt de țară.

Eu, de felul meu, sunt extrem de curios, toată viața am vrut să știu un'se duce foamea după ce mănânci și, cum vine Moș Crăciun dacă n-ai coș de fum, așa că am vrut să văd cum se intră în peșteră?

Simplu, cu trenul de mină, de prin 1964 acesta fiind electric. Un tur prin peșteră durează vreo 2 ore jumate și, vă asigur, slovenii sunt șmecheri, nu te poți rătăci prin peșteră ca să tragi de timp! Au turnat asfalt, au montat lumini, ce mai, e frumos!

Când te-ai urcat în tren, ți se fac fotografii, ca să dovedești ca ți-au lucit ochii prin peștera respectivă, fotografii pe care le poți lua la ieșire, dar, numai după ce cotizezi, ce credeați?

Ce poți să vezi în peșteră? Poi, prima chestie e Muntele Mare (Calvary), a cărui diferență de nivel, față de intrarea în peșteră este de cca 40 de m și s-a format urmare a unei surpări a tavanului galeriei. Nu mă-ntrebați de ce și cum, eu am terminat ”Dreptul”, nu ”Geologia”, dar, un munte care se formează prin surpare e ceva curios, cred eu.

În general, Postojnska Jama este recunoscută pentru stalagmitele, stalactitele și tot felul de chestii carstice, puse în valoare de iluminatul artificial. Pentru că nimeni nu-ți spune că n-ai voie, se fac poze, la greu. Așa am procedat și eu, dar, norocul molodoveanului, m-a lăsat blitz-ul și mi-au ieșit niște mortăciuni de poze, de nu vezi ni'ca! Mă rog, o să le postez și voi o să ghiciți ce-am vrutără eu să pozez, facem și un concurs, vreți? Cine câștigă, îmi plătește un sejur la Postojnska Jama cu all inclusive.

Postojska Jama are trei galerii, Peșterile fumoase, cunoscute și ca : Sala Albă, Sala Roșie și Sala Spaghetti, funcție de minereul de fier sau cine mai știe ce chimie trece prin pereții ăia. Mai sunt, de remarcat, Podul rusesc, care, ar fi fost săpat de prizonierii ruși din primul război mondial și, o mare stalactită, Diamantul.

Sala de Concerte este cea mai mare sală din Peștera Postojnska, are o înălțime de aproximativ 40 de metri și poate adăposti până la 10.000 de persoane. Aici există un ecou foarte puternic, care durează aproape 6 secunde, timp destul de lung, dacă ar fi să-ți ții răsuflarea. Sala acopera o suprafata de 3000 m².

Ce ar mai fi de zis? Se vând pachete, la intrarea în peșteră: se poate vizita și un castel, din apropiere, un vivarium sau expoziția de fluturi, care după cum are bani la el și ce vrea să vază. Eu n-am mai vrut să văz nimic, dar, voi, firi luminate, o să alegeți ceva din toate aceste oferte.

Mai declar, pe propria răspundere, mă și jur, să mă vedeți inginer! că n-am văzut, în peșteră, nici un pește-om, alb ori negru și nici vreo altă gânganie, dar asta poate și ca urmare a faptului că n-am o vedere noctambulă deosebit de dezvoltată. Dar, chiar și-așa, dacă aș putea, m-aș întoarce la Postojnska Jama, că mie mi-a plăcut!

---

VIZUALIZĂRI: 3930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI