Frumusetea perfecta a simplitatii: Skala Maries

TIPĂREȘTE

Stiu foarte clar cand m-am indragostit iremediabil de Grecia. Era prin 2004, participam la un congres la Atena (orasul mi se parea prea agitat pentru gustul meu, dar imi placeau locuintele albe, cu terase spatioase, umbrite de imense copertine rabatabile) si “am rupt” jumatate de zi pentru a vizita Hydra, impreuna cu cativa colegi; unul din ei auzise, pasa-mi-te, de aceasta insula-bijuterie si eram curiosi s-o vedem. Ne-am imbarcat in Pireu pe un vas rapid, care in vreo 2 ore ne-a lasat in portul desprins parca dintr-o carte cu povesti! Case albe imbracand dealurile, pravalindu-se una peste alta pana la mare, apa de un turcoaz cum nu credeam sa existe, magarusii urcand alene stradutele inguste… Cercevelele albastre ale ferestrelor, impodobite cu perdele de dantela alba crosetata… Mult timp am stat cu gura cascata, tot minunandu-ma de ce vedeam in stanga si in dreapta; inima mea a fost atinsa pentru totdeauna!

De atunci, am incercat sa revin in Grecia cat de des am putut. Daca a trecut o vara fara s-o vad, am suferit ca o indragostita care nu-si poate intalni iubitul. Asa ca de la o vreme am hotarat: niciun an fara macar o picatura de Grecie! Am avut norocul sa “gust” Zakinthos, Lefkada, Santorini. Anul acesta a fost Thassos. Nu ma intrebati de ce; poate pentru ca trebuia bifat, multi din cunoscutii mei care-l vizitasera fusesera mai mult decat incantati. “A, du-te, e foarte frumos, e o Grecie verde! ”, mi-a spus o prietena si stiam la ce se refera, insulele grecesti sunt, in buna parte aride si arse de soare. OK, Thassos sa fie, dar sa fie pe vest, v-am mai spus despre damblaua mea cu apusul de soare. Ia si studiaza, soro, si constata matale ca gasca de obicei prefera estul insulei, ca ar fi mai asa si pe dincolo… Da’ eu nu: “Batman, Batman”, vest am zis, vest sa fie! Am luat o harta a insulei si am constatat ca majoritatea localitatilor care se pretau cautarii mele incepeau cu “Skala”: Skala Rachoniou, Skala Prinos, Skala Sotiros, Skala Kallirachis, Skala Maries. Mai erau 2 Skale si pe est, trebuia sa am grija sa le elimin: Skala Panagias si Skala Potamias. Am cautat apoi cazare, am citit, am ras-citit, am vizionat fotografii si videoclipuri si am gasit “dormitoria” ideala, Aglaia Pension, Skala Maries.

“Skala” inseamna ”plaja” scari. Skala Maries (sau Skala Marion, cum gasiti pe unele harti), s-ar traduce “Plaja localitatii Maries”. Aceasta din urma este un sat situat la vreo 12-13 km mai la deal, am trecut tangential pe langa el cand am fost sa vedem Lacul Maries si cascada. De fapt, cam asta e idea in Thassos (si nu numai): inainte-vreme, oamenii traiau cat mai la inaltime (la propriu), cat mai feriti de ochii posibililor atacatori, coborand la mare numai cand era musai, de exemplu ca sa pescuiasca sau sa-si construiasca vreo barcuta cu care sa exploreze putin imprejurimile… Abia in ultimile zeci de ani, cand lucrurile s-au mai linistit si homo-sapiens a inceput sa devina oleaca mai pacifist, s-a coborit pe plaja si, din una in alta, s-a trezit cu romanasu’ batandu-i in poarta sa-l primeasca si pe el vreo saptamana-doua, sa se prajeasca putin la soarele batranei Elade…

Dupa acest mini-curs de pseudoistorie romantata, haideti sa revenim la … excursia noastra. Acum, cand impresiile s-au decantat bine-bine de tot, imi dau seama ca nu puteam sa fac o alegere mai buna. Skala Maries e un mic sat de pescari, autentic grecesc si nespus de romantic in simplitatea sa. Se afla pe coasta de vest a Insulei de Smarald, intre Limenas (capitala) si Limenaria (cel de-al doilea oras al Thassos-ului), la vreo 40 km de primul si 7 km de celalalt. Dupa ce cotiti la dreapta din soseaua care inconjoara insula ca o centura, mergeti cateva sute de metri pe un drumulet cu multe curbe si destul de ingust cat sa aveti emotii daca vine alta masina din sens opus, lasati mica biserica a satului pe partea stanga si ajungeti la un indicator care va indruma in 2 directii: dreapta, in jos, spre mare, adica spre centru, iar in stanga se face drumul catre satul-mama, Maries. Deci deocamdata o luati in jos, caci doriti sa vizitati acest loc minunat, la cascada si la lac mergem altadata. Drumusorul mai face vreo 2 curbe si va conduce la mica plaja din golful satului. Ati ajuns, in zona aceasta se petrece toata actiunea. Parcati (usor de zis, greu de facut, dar nu imposibil); cel mai bine mai mergeti putin in dreapta, pe langa apa, si la capatul acestei bifurcatii e o parcare destul de mare; daca aveti cazare in Skala Maries, ca noi, o luati in stanga, tot pe langa apa, pe un drumusor si mai mic decat primul (nu credeati ca exista, dar viata bate filmul!), aveti grija ca e cu sens unic, doar va duceti pe acolo, dar la caparul falezei din stanga drumusorul o ia in sus si se bifurca la randul sau, o parte se intoarce in sat, prin spatele unui rand de cladiri, printre care si Aglaia Pension, iar alta parte urmeaza linia tarmului, avand in dreapta marea, iar in stanga ceva pensiuni mai noi.

Zona centrului localitatii, mai ales privita de la inaltimea terasei Pensiunii Aglaia, reprezinta un tablou care se apropie de perfectiune. Forma golfului, intr-un U foarte lung, apa cu nuante incredibile de turcoaz, abia infiorata de briza usoara… De jur imprejur taverne, de la care se aude in surdina muzica greceasca si razbat aromele culinare ale marii… In spate, casele cu 1,2 sau 3 niveluri, varuite in alb, cu acoperisuri caramizii, asezate in trepte, formand un desen cu patrate si dreptunghiuri de forme neregulate; si mai in spate, dealurile acoperite de vegetatie.

Plajele din Skala Maries

O sa va minunati, dar satucul asta de pescari detine 3 plaje.

Plaja golfului, numita si Limanaki, se intinde cat lungimea golfului, adica vreo 70-80 de metri si pe 6-7 metri in latime. Are 2 zone de sezlonguri, in stanga si in dreapta, pe care poti sta gratuit contra unei mici consumatii de la tavernele care le gestioneaza. Pe mijloc e zona de prosoape, cam un sfert din suprafata plajei. Nisipul e destul de fin, dar mai contine si ceva pietricele, deasemenea sunt ceva pietre si in primii 3-4 metri de la intrarea in apa, cel mai bine e sa treceti inot peste aceasta zona sau sa folositi papuci de mare. Intrarea in apa destul de lina, e potrivita si copiilor, dar exista si variante mai bune pentru acestia. Daca sunteti cazati in zona si nu aveti chef sa mergeti prea departe de “casa”, aceasta plaja e absolut in regula. Intr-un clasament personal, i-as acorda nota 8, nota la care vecinatatea tavernelor si a cafenelelor ce inconjoara golful, precum si a micului “magazin satesc” contribuie cu cel putin 2 puncte. Asadar, la pranz puteti sa va lasati calabalacul pe sezlongurile inchiriate sau pe prosopul intins pe plaja si sa va miscati dodonetzele cativa metri mai incolo, alegand una din cele 6 “mancatorii”, care mai de care intrecandu-va sa va incante papilele gustative! Intre mese, daca aveti chef de o inghetata sau ceva de rontait, sau un fruct zemos si hidrarant, sau ati uitat acasa crema de protectie solara, dati o fuga pana la magazin, unde va puteti face si ceva provizii pentru micul dejun; gasiti si suveniruri de luat acasa, dar daca vi s-au rupt papucii de plaja, ghinion! ; trebuie sa va duceti in localitati precum Limenas sau Limenaria.

Plaja Platana se afla in alt golf, in partea de nord a localitatii, in portul pescaresc. Pe jos se ajunge din sat, pe un drum care urca din centru si apoi o ia in stanga, pe langa biserica, dupa care coboara destul de abrupt pe plaja. Cu masina se ajunge de pe soseaua de centura a insulei, imediat inainte de intrarea in sat. Destul de mare, strajuita de o cladire care ofera chestii de baut si cred ca si ceva sendvisuri, cu muzica din aia bubuitoare, gen club; n-am trecut decat in vizita. Zona de sezlonguri destul de bine reprezentata si pe lungime, dar si pe latime, zona de plaja libera si mai mare, imaginea barcilor pescaresti in partea dinspre sat, turla bisericii profilandu-se semet in spatele vegetatiei luxuriante… Nisipul foarte placut, fara pietre, n-am intrat in apa, parea ca intrarea e destul de lina. Nota 9 fara muzica si cu privirea indreptata spre sat, nota 7 cu muzica si privind in partea opusa.

Plaja Atspas este in al treilea golf, in partea de sud a satului, spre Limenaria. Se ajunge din sat, amintiti-va de faleza din stanga care urca, se imparte in doua, stanga inapoi in sat, dreapta pe langa mare, adica pe langa golful spectaculos care are in capat plaja Atspas, la care se coboara din sosea. Plaja - mai mult lata decat lunga, nisip fin-finut, sezlonguri cat incape (“patronate” de un barulet cocotat deasupra plajei, la sosea; ofera si mancaruri mai putin elaborate, gen sendvisuri, pizza si salata greceasca), zona de prosoape slab reprezentata, dar te mai poti descurca. Muzica ambientala super-zen, intrare in apa foarte lina, de te plictisesti mergand, “plaja de bebelusi”, vorba Isteticai. Si, intradevar, e plin de copii, de toate varstele. Nota personala: 9 (am asimilat glascioarele fragede cu sunetele scoase de pescarusi).

Nu exista niciun hotel in Skala Maries, doar pensiuni, in cladiri mai vechi sau mai noi. Nu exista nicio posibilitate de distractie gen club sau discoteca, doar liniste si relaxare.

“Mancatoriile” serioase sunt concentrate in jurul golfului central. Sunt vreo 6, dintre care imi vin in minte: Cavo D’Oro, Angelos, Corrali Fish Tavern, Alfas. La toate am mancat bun si ieftin, dar la cea din urma cel mai des, caci era singurul loc in care puteam plati cu cardul, desi operatiunea necesita timp si rabdare. Sunt si vreo 2 cafenele, pe care nu le-am testat.

Zona de promenada e reprezentata de faleza ce margineste golful central si o poti strabate in plimbare agale in 10-15 minute. Faleza din dreapta e strajuita de taverne, iar cea din stanga de locatii de cazare, printre care si a noastra. Pe partea dinspre mare, aceasta zona e decorata, din loc in loc, cu drapele (al Greciei, al UE, dar si al pricipalelor tari-prietene, printre care si Romania).

Prima zi in Thassos, fiind si obositi de pe drum, noi am rezervat-o pentru Skala Maries. Dimineata ne-am petrecut-o pe plaja din buricul targului, am mancat de pranz la 2 metri mai incolo de sezlong, la o terasa ce se extinsese pe nisip, dupa pranz ne-am continuat siesta la umbra, tot pe plaja, iar cand soarele s-a mai domolit putin, am pornit sa cunoastem mai indeaproape locsorul. A fost o plimbare tihnita, printre case albe tacute, printre maslini, rodii si smochini uriasi, cu marea in stanga, in dreapta, in fata si in spate, incarcadu-ne de lumina blanda a soarelui mediteranean, adulmecand parfumurile insulei, savurand frumusetea perfecta a simplitatii… O imagine numai buna sa ne tina de cald in noptile reci de iarna si in zilele furtunoase ale vietii!

---

VIZUALIZĂRI: 19070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI