Insulele Naxos si Santorini - eleganta si frumusete la superlativ (partea a 5-a)

TIPĂREȘTE

Acesta e ultimul episod al jurnalului meu de concediu in Insulele Ciclade si parca ma cuprinde o usoara parere de rau, pentru ca pe masura ce va povesteam voua, am retrait si eu, pas cu pas, cele mai frumoase momente ale vacantei.

Ultima zi pe Santorini s-a desfasurat sub semnul tristetii, dar o tristete din aceea apasatoare, care nu te lasa sa te concentrezi, sa mananci, sa te bucuri de putinul timp care a mai ramas pana la plecarea feribotului.

Unii oameni se intorc din vacanta bucurosi, multumiti ca s-au simtit bine, ca totul a decurs fara probleme, ca mancarea si vremea au fost bune. Pentru mine insa despartirea de aceste doua insulite ce mi s-au cuibarit adand in suflet a fost crunta.

Mi s-a mai intamplat asta o singura data, tot in Grecia, cu Zakynthos care mi-a lasat aceeasi senzatie de gol in stomac la plecare. Si asta nu doar din cauza frumusetilor naturale, pentru sunt atatea tari frumoase in lumea asta. E vorba si de locuitori, care au darul de a te trata ca si cand ai fi parte din familie, cu o privire prietenoasa, un zambesc si un „thank you” cu accent haios, de fiecare data cand cumperi chiar si o apa plata de 30 de centi.

Pentru ca sunt veseli si veselia lor e contagioasa, te incarca cu energie pozitiva si te fac sa te simti iubit si apreciat. Ma intreb daca vreodata voi trai asta intr-un concediu petrecut in Romania. Inclin insa sa cred ca niciodata. De asta am hotarat, acum cativa ani, sa nu ne mai consumam timpul, banii si neuronii vizitandu-ne tara (care de altfel, ar avea destule locuri frumoase), nu din lipsa de patriotism, ci pur si simplu pentru ca nu vrem sa ne intoarcem dintr-o vacanta menita sa ne relaxeze, plini de nervi si frustrari.

Pentru ca noi, ca natie, nu am inteles ce inseamna sa faci turism de calitate, sa ne respectam unii pe altii mai ales cand ni se cer bani grei pe servicii mediocre, cand vezi atat indolenta, autosuficienta, cocalarime, manelism si proasta crestere pe strazi, in trafic, in restaurante si peste tot in jur.

Asa ca nu stiu cum e marea noastra, nu stiu cum arata Mamaia sau Costinesti decat de la televizor, dar as putea baga mana in foc ca nu seamana cu Santorini, desi unii ar spune altceva. La fel, nu ma intereseaza sa stau intr-un resort de lux, intr-un mediu total artificial, care nu are legatura cu tara respectiva, sa ma imbuib cu tot felul de mancaruri dimineata, la pranz si seara si sa nu am habar despre ce se petrece dincolo de zidurile hotelului.

Mie imi place sa simt atmosfera locului, sa cunosc modul de viata al localnicilor, sa gust din mancarurile lor traditionale, gatite in localuri simple, de familie, fara pretentii insa cu multa daruire, sa ma simt libera sa cutreier orice straduta, la orice ora, sa inteleg realitatea din jurul meu, nu o iluzie construita de cine stie ce dezvoltator. Daca imi impartasiti mentalitatea, cu siguranta ati vizitat deja, macar o data, Grecia si v-a ramas bine cuibarita in suflet.

Pentru mine a fost al doilea concediu consecutiv in aceasta tara, dar primul pe care l-am planificat cu atat de mult timp in urma, inca din februarie. Am avut si emotii, mai ales pentru Santorini, pentru ca review-urile voastre mi-au dat de inteles ca e o insula controversata ce a reusit sa imparta comunitatea in doua tabere: cei care au fost total dezamagiti si nu recomanda mai mult de o excursie de cateva ore pe insula, iar asta daca s-ar fi adeverit ar fi fost catastrofal pentru noi, care i-am acordat 5 zile mari si late, si tabara celor care s-au declarat total incantati si indragostiti de ea. De parca ar fi vorba de doua insule distincte, atat de diferite sunt viziunile.

Naxos imi imaginam cam cu ce se mananca, stiam ca nu e o insula foarte turistica, ce are de oferit peisaje deosebite, o atmosfera greceasca autentica, plaje aurii nesfarsite si, bineinteles, arhitectura specifica a cicladelor.

Pana in ultimele saptamani inainte de concediu, am avut tentatia sa schimb durata rezervarii si sa inclin balanta catre Naxos. Ma bucur ca nu am facut-o, pentru ca Santorini are atat de multe de oferit incat nu ne-ar fi ajuns nici 7-8 zile sa putem vedea tot ce ne-am fi dorit. De fapt, nici in Naxos nu ne-au ajuns zilele si am impresia ca daca am mai fi avut inca pe-atat, tot putin ar fi fost si tot la fel de grea ni s-ar fi parut despartirea.

Iar despre Santorini... desi limba romana e foarte bogata in epitete, toate la un loc nu ar ajunge pentru a-i descrie frumusetea.

Insa trebuie sa insist asupra unui aspect: in Santorini e important, mai mult decat in orice alta insula greceasca, sa alegeti o locatie intr-unul din satele de pe caldera. Iar daca sunteti genul mai retras, care nu suporta agitatia prea mare, scoateti-o si pe Fira din lista si concentrati-va pe celelalte trei.

Acolo este Santorini-ul din poze, acolo e atmosfera autentica pe care probabil o cautati. Decat sa stati o saptamana cazati in Perissa sau Kamari si sa vizitati cateva ore Oia si Imerovigli mai bine faceti altceva: alegeti o insula in apropiere, Naxos, Paros, Ios, nu conteaza care, toate au plaje exceptionale, stati acolo, va relaxati, platiti mai putin si pe feribot (pentru ca toate sunt mai aproape) si pe cazare, si va luati o excursie de o zi in Santorini.

Din Naxos excursia costa in jur de 50 de euro si aveti 6 ore si jumatate, la pas, doar pentru Oia si Fira, timp mai mult decat ati aloca probabil satelor de pe caldera daca ati fi cazati in Perissa. Pentru ca asa e in concediu, desi iti propui de-acasa sa vezi cat mai multe, cand esti acolo timpul parca zboara, ai chef sa lenevesti mai mult, pierzi mult timp la taverne si, din comoditate, ajungi sa-ti petreci toata ziua la plaja, chiar daca nu e ea cine stie ce.

Daca sunteti insa hotarati sa stati mai multe zile in Santorini, mergeti pana la capat si stati pe caldera, vizitati Oia si surprindeti-i frumusetea la orele diminetii, cand e doar a voastra.

Cel mai bine este, daca si timpul o permite, sa faceti o combinatie intre doua insule, cum am facut noi, pentru ca e pacat sa te rezumi la una, daca tot ai batut atata drum pana acolo. Alegeti mai intai o insula cu multe plaje, cum e Naxos, ca atunci cand ajungeti in Santorini sa nu va mai intereseze atat de mult calitatea plajelor si sa va axati mai mult pe ceea ce are aceasta insula intr-adevar frumos de oferit.

Noi am plecat la drum cu mintea si inima deschisa, nu am fost siguri ce vom gasi, cat e marketing, cat e realitate si cat e frumosetea din ochiul privitorului. Insa din momentul in care am intrat cu vaporul in caldera mi-am dat seama ca Santorini, pe langa o curiozitate geologica, e o insula cu adevarat magica si ca frumusetea nu consta doar in arhitectura spectaculoasa, ci in mentalitatea locuitorilor, in modul lor de a vedea viata.

Inevitabil, cand vezi privelistea amenintatoare a vulcanului in mijlocul a ceea ce era odata insula propriu-zisa, nu poti sa nu te intrebi ce i-a facut pe locuitori sa insiste sa ramana acolo, ce forta ascunsa le-a anulat orice instinct de conservare in asa masura incat sa repopuleze, sistematic, dupa fiecare catastrofa aceasta insula atat de neprimitoare pana la urma, arida, fara sursa de apa potabila, fara posibilitatea de a practica agricultura si cresterea animalelor, lovita mereu de cutremure si cel mai important, mereu cu prezenta amenintatoare a vulcanului.

Oare au decis sa sfideze natura din curaj, din mandrie nationala sau dintr-un sentiment de datorie fata de stramosii lor care, tot intr-un gest de sfidare nebuneasca fata de opresiunea otomana si-au vopsit casele si bisericile intr-un urias steag national, ca o declaratie de netagaduit a apartenentei la religia crestina si la originile lor?

Asta e curiozitatea mea cea mai mare legata de Santorini, mi-ar fi placut sa aflu punctul de vedere al locuitorilor, ce ii motiveaza sa continue in investirea de resurse materiale si mai ales emotionale in ceva sortit, la un moment dat, pieirii. Si nu ma refer la hotelierii care au venit pe Santorini in urma cu cativa ani in cautare de afaceri prospere si care in orice moment pot pleca mai departe fara regrete. Ma refer la localnicii ai caror bunici si stabunici au pus umarul, cel putin o data, la reconstruirea de la zero a insulei, intr-o maniera arhitecturala deosebita si cu o viziune demna de artisti profesionisti.

Ei au inteles ca nu pot controla natura, dar o pot infrumuseta, asezand pe relieful dur si negru, cele mai delicate orase albe, ale caror curbe netede indulcesc si tempereaza muchiile ascutite ale rocilor vulcanice. La fel de fascinant e modul in care au ingramadit micile casute, unele peste altele, intr-un amfiteatru pe a carui scena protagonist este insusi vulcanul, parca pentru a-l avea, permanent, sub observatie.

Fara indoiala, va exista o noua eruptie care va acoperi, din nou, sub cenusa totul. Si inca o data, oamenii se vor intoarce si o vor lua de la zero, cu aceleasi sperante de viitor si spirit de sacrificiu, pentru ca Santorini e mai mult decat un monument de frumusete, e un monument al triumfului omului asupra naturii, o lectie de viata pentru cine are puterea s-o inteleaga si sa vada dincolo de coperta.

Am vrut initial sa vorbesc despre costuri, dar nu o voi face din doua motive: pentru ca ar fi prea complicat de stabilit, dat fiind ca vacanta noastra a fost de fapt un tur al Greciei in 16 zile, din care doar 9 fac obiectul discutiei noastre, si apoi, nici macar nu mai conteaza suma. E oricum suficienta pentru cel putin doua concedii frumusele intr-o insula mai la nord, sau pentru un concediul la un hotel allinclusiv din Turcia, sau pentru un avans la o masina.

Daca totusi simtiti ca merita, luati-o pe cont propriu, documentati-va bine si mergeti si vizitati Cicladele cu inima deschisa, fara regrete si veti avea parte de experienta vietii voastre.

---

VIZUALIZĂRI: 2773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI