Studios Maria – Potos. Probabil că totdeauna am avut noroc cu cazările din Grecia.

TIPĂREȘTE

Sunt la a cincea cazare de cel puțin trei zile din Grecia, la care mai adaug încă vreo șapte de numai o noapte, cu ocazia unui circuit prin zona continentală. În nici una din acestea nu am nimic de reproșat. Ba mai mult, în trei sejururi, relațiile cu proprietarii au fost perfecte, apropiindu-se de gradul de prietenie. Studios Maria este unul din aceste cazuri.

Încep cu o nelămurire. Nu am găsit nimic scris pe AFA despre Studios Maria. Sunt câteva impresii despre Hotel Maria, unele pro, altele contra, dar Studios Maria este altă unitate de cazare. Este drept că sunt lipite una de alta, este drept că au unele facilități în comun, este drept că sunt frați în cadrul unei aceleiași familii, guvernată de ”Mama Maria”, dar am senzația că este o oarecare diferență între ele. Sora este proprietară la Hotel Maria, iar fratele, Nikos, la Studios Maria. Și totuși, de ce nu au apărut review-uri despre Studios Maria? Că doar 80% din camere sunt ocupate de români? Hotelul are contract cu o agenție de turism de la noi, care organizează, una după alta, serii de câte 6 nopți cu transport cu autocarul. Cu aceiași agenție am fost și eu prima dată în Potos în urmă cu vreo 10 ani.

Am găsit hotelul pe site-ul tradițional de rezervări, fiind atras de nota foarte mare rezultată din comentariile clienților anteriori și poziție foarte apropiată de buricul târgului. După trecerea de marea biserică din centru se face spre stânga o alee care conduce direct la cele două unități de cazare. Studios Maria este a doua (40.6095417N; 24.6085972E). Construit în 2004, hotelul are încă un aspect de nou. De altfel, Nikos îmi povestea că activitatea lui la hotel începe de regulă la câteva zile după revelion, cu toate reparațiile necesare, astfel ca la începutul sezonului, totul să arate ca nou.

În capătul aleii este parcarea. Nu este betonată sau marcată și cu indicații privind căile de acces, are numai un strat de pietriș, pe alocuri cu ceva iarbă, dar este suficient de mare ca să fie suficientă pentru clienții ambelor Marii. Totul este să ai noroc să găsești un loc la umbra celor câțiva măslini din zonă.

La sosire suntem întâmpinați de ”Mama Maria”, femeie care nu își arată vârsta, în plină forță, și care se angajează imediat să ne ducă bagajele cale de două etaje, până la una din camerele repartizate. Bineînțeles că nu o las singură, dar apucă să îl ia pe cel mai greu. A fost primul contact cu această familie minunată care ne-a găzduit timp de 12 nopți. Spre seară l-am cunoscut și pe Nikos Chatzigeorgiu, fiul dumneaei, iar a doua zi și pe soția acestuia. Rareori am întâlnit o așa femeie jovială, mereu cu zâmbetul pe buze, dispusă oricând la o discuție, indiferent de temă, și râzând cu plăcere la orice glumă. Toți trei s-au comportat excepțional în calitatea lor de gazde. Toți trei au cunoștințe bune de limba engleză, Nikos fiind pe primul loc. El încearcă chiar să capete ceva cunoștințe și de limba română. Sfaturi privind locurile interesante, magazine recomandabile, care sunt plajele cele mai bune, și chiar păstrarea unora din lucrurile cumpărate în spațiile lor de depozitare (Nu are nici un rost să le cărați până la etaj! ), sunt numai câteva din aspectele care ne-au cucerit. Cel mai mul însă am apreciat că, după ce ne-a rezervat o masă la o seară cu muzică grecească la un restaurant la vreo un km distanță de hotel, după ce doamnele grupului au ajuns la concluzia că le este frig, și în concluzie să mă întorc la sediu pentru niște pulovere, întâlnindu-mă cu Nikos în hol, acesta s-a oferit să mă ducă înapoi la restaurant cu motoreta proprie. Nu am idee dacă intră în obișnuința gazdelor cu toți turiștii, dar la plecare, fiecare membru al grupului nostru a primit de la Nikos o mică amintire (brelocuri, mătănii) care să ne aducă aminte de sejurul petrecut acolo.

Camera single a fost la nivelul recepției. Nu știu să spun dacă era parter sau etajul 1. Accesul din alee la acest nivel se face pe o scară destul de impozantă, iar coborârea spre curtea interioară se face pe o altă scară, similară ca înălțime. Sub acest nivel, spre curtea interioară, mai sunt câteva camere.

Dacă considerăm că recepția este la parter, ceea ce în intenția de rezervare a fost o cameră triplă, dar care în final a devenit apartament, s-a aflat la etajul 2. Orientat spre curtea interioară, are un balcon imens, corespunzător la lățimea celor două camere, cu acces separat din fiecare cameră. Din aceste se vede și un colț de mare. Din nefericire, nu poate fi folosit decât dimineața, și apoi târziu după amiaza, în restul timpului fiind într-un soare mult prea puternic.

La intrarea în apartament este o primă cameră, imensă, apreciez la circa 25 – 28 mp, dotată cu un pat dublu. Tot aici există și chicineta, imediat in dreapta intrării, echipată cu toată vesela necesară, un aragaz electric și un frigider, ambele funcționale. Din dotare face parte și un fierbător electric de apă, cu o capacitate de peste 1 litru, pe care un timp l-am folosit pe post de vază de flori. Există de asemenea o masă și scaunele aferente și un șifonier. Tot aici există și un televizor montat pe perete, dar la care sunt disponibile un număr redus de programe, toate în limba greacă. Pe peretele intrării este montat aparatul de aer condiționat. Acesta funcționează perfect, dar are două mici dezavantaje. În primul rând, este unul singur pentru întreg apartamentul, și în a doua cameră nu are prea mare eficiență. Apoi, este orientat direct spre pat și deci, nu poate fi folosit noaptea.

Între cele două camere este un mic hol, din care se face și accesul la baie. A doua cameră, ceva mai mică decât prima, este echipată cu două paturi, unul dublu, pe mijlocul camerei, și unul de o persoană, lângă perete. Și aici există un șifonier și o măsuță cu oglindă. Ambele șifoniere generează un oarecare minus hotelului. Ambele par a fi destinate depozitării unor pături, eventual necesare în alte momente ale anului. În rest, au 3 sau 4 umerașe, și nici un fel de raft. Depozitarea lucrurilor noastre a rămas în valize.

Baia este punctul slab al apartamentului. Suprafața acesteia are o mărime acceptabilă, dar este echipată numai la nivel de duș. Acesta nu are cabină, ci numai o cădiță simplă, astfel că la orice folosire, întreaga baie se umple de apă. Noroc că sifonul de pardoseală funcționează foarte bine. Apa caldă există la orice oră din zi și din noapte. Bineînțeles că, în anumite momente, are nevoie de ceva timp să ajungă până la etajul 2. Există un număr rezonabil de consumabile, refăcut în caz de necesitate, precum și un uscător de păr.

Curățenia se face conștiincios, zilnic, atât cu mătura, cât și cu mopul. Odată la fiecare 3 zile se schimbă toate așternuturile și toate prosoapele.

Wi-Fi este funcțional, și nu prea. Există 3 servere, toate accesibile cu aceiași parolă, folosite probabil în comun cu Hotelul Maria. La etajul 2 se prindea mai bine „maria3”, în timp ce la parter era disponibil „maria2”. În zilele bune, acesta din urmă se prindea chiar și pe plajă. Dar, de multe ori, nici unul din servere nu putea fi folosit. Nikos dădea vina pe compania de telefoane care îi asigura acest serviciu numai cu 15 Mb/s. Se pare că în momentul în care ce conectau mai mulți clienți ale celor două hoteluri această rată de transfer nu mai făcea față.

În curtea interioară, comună cu Hotel Maria, este o piscină și o construcție acoperită, a cărui rost l-am identificat numai după câteva zile. Aceasta adăpostește un bar dar si un gen se „sală de mese”, în vecinătatea acesteia fiind și construcția unui grătar. În aceste condiții începe să aibă explicație afișul lipit pe interiorul ușii de la intrare, prezentat în fotografia anexată. Noi nu am folosit nici unul din aceste servicii, preferând marea și tavernele.

Cea mai apropiată plajă este la 200 – 250 m de hotel. Distanța mai mare este până la cea mai apropiată zonă de umbrele și șezlonguri, în dreptul bungalow-lui. Taxa de ședere aici este consumul unei băuturi pentru fiecare șezlong. O băutură răcoritoare este 2.50 euro, iar o halbă de bere, mare, 3.00 euro. În prima zi ni s-a spus că taxa presupune o băutură dimineața, și o alta după amiaza. Regula nu s-a mai aplicat zilele următoare, când Roxana, din București, cea care ne servea, a descoperit că și noi suntem tot de acolo. Totuși, nu poți să stai o zi întreagă la plajă numai cu o bere. Plaja în această zonă este destul de îngustă, cu ceva pietre atât pe uscat, cât și în apă. Niște papuci speciali nu sunt de neglijat. În plus, apa se adâncește destul de repede.

Plaja cea mai bună din zona Potos este San Antonio, cea despre care s-a mai scrie aici, undeva la sud de localitate. De la hotel, noi aveam circa 950 m de mers pe jos. Dimineața nu era o problemă, dar după o zi de plajă, pentru unii din membrii grupului, întoarcerea părea a fi mai complicată. Taxa de șezlong avea același conținut, dar prețurile erau ceva mai mari. În schimb, nisipul este fin, iar intrarea în apă este suficient de lină. Mai remarc că, pe drumul dintre șosea și plaja San Antonio, există o livadă de măslini cu niște trunchiuri impresionante, ce par a avea o vârstă considerabilă.

Tot de pe plajă, am avut ocazia de a vedea de câteva ori Muntele Athos. Dar cea mai bună imagine a acestuia am avut-o din Theologos.

Cele mai multe mese le-am servit, bineînțeles, la Taverna Irene, unde deja cunoscuta Otilia și oamenii coordonați de dumneaei ne-au servit totdeauna cu maximă promptitudine și cu produse de calitate. Totuși, cea mai bună dorada am primit-o la o tavernă cu vreo 4 poziții înainte de Irene, unde și acolo există o româncă la serviciu, iar cea mai bună caracatiță am mâncat-o într-o tavernă la nord de Paradise Beach, la intrarea în localitatea Kinira, pe o terasă cu o vedere superbă spre insula cu același nume. Pentru amatorii de cotlete de miel, sau capră la proțap, recomand Taverna Lambiris din Theologos.

Pentru a încheia la superlativ aprecierile privind cazarea la Studios Maria, trebuie să precizez că, deși eliberarea camerelor era precizată pentru cel târziu ora 12.00, Nikos a acceptat să rămânem în hotel până pe la 13.30, fără taxe suplimentare.

La plecare am primit îmbrățișările tuturor membrilor familiei, inclusiv a Mamei Maria, iar noi ne-am angajat că, la următoarea vizită în Thassos, ne vom caza tot la ei.

---

VIZUALIZĂRI: 5473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI