Snorkeling in Thassos

TIPĂREȘTE

Ne-am intors azi-noapte din Thassos.

Citisem multe pareri conform carora, daca ai fost in Lefkada, Corfu si Zakinthos, nu o sa fii prea incantat de Thassos.

Dar, cum a fost a doua vacanta din vara asta, dupa Zakinthos, insula Thassos a fost singura optiune care intrunea cerintele noastra: mers cu masina, distanta mica = cost redus al deplasarii si timp scurt pe drum, preturi mai mici decat in alte insule.

Asa ca am ales o cazare ieftina, la pensiunea Stefania din Skala Potamia (despre care am scris deja cateva randuri si o sa mai adaug in alt rewiev) si am plecat. Cu ceva emotii legate de ciclonul care se abatuse deasupra insulei cu 3-4 zile inainte de plecarea noastra.

„Tema „ acestei vacante a fost snorkeling-ul!

Asa ca, dupa ce am citit tot ce s-a scris pe AFA, am luat la rand plajele care se pretau la asa ceva.

In prima zi am ramas pe plaja de langa pensiunea noastra. Spre norocul nostru aceasta se afla chiar in capatul sudic al golfului, care se termina printr-un grup de stanci ce se prelungea in apa si care oferea adapost pestilor si un peisaj frumos. In ultima zi, inainte de plecare, am mai facut o tura, ca sa zic asa, dar nu ne-a mai placut la fel de mult... Asta nu pentru ca s-ar fi schimbat peisajul, ci pentru ca intre timp am vazut alte plaje.

Prima dintre ele a fost Paradisse Beach: superba, un peisaj subacvatic deosebit si multi, multi pesti. Drumul de acces foarte dificil, fusese erodat de viitura din saptamana trecuta. Noi avem un Logan, deci am trecut fara probleme. Prietenii nostri au lasat masina la jumatatea drumului, pentru ca a lor avea garda foarte joasa.

De la iesirea din Kinira pana aici sunt 3 km. Cred, dar nu sunt sigura, ca mai exista o varianta de coborare, am vazut masini parcate spre celalalt capat al plajei si pe sosea un indicator „ Paradisse Beace Caffe „ sau cam asa ceva.

Urmatoarea a fost Agios Ioannis. Noua aici ne-a placut foarte mult, am venit de doua ori.

Trebuie sa fii atent pentru a nu rata indicatorul spre Ag. Ionnis, care este destul de mic. Steagul portocaliu despre care am citit aici si care ar fi fost un bun reper s-a decolorat si s-a rupt din cauza vantului, ramanand doar un sfert din el. Sunt 9 km de la iesirea din Kinira pana la Ag Ioannis.

Accesul pe plaja se face pe un drum bun, destul de abrupt, cu mai multe curbe, dar care se parcurge fara probleme, cu ceva atentie. Din fericire exista cateva locuri mai largi, unde poti opri daca din sens opus vine o alta masina.

Peisajul subacvatic te lasa fara grai.

Stancile din apa sunt erodate in asa fel incat par facute din straturi suprapuse si printre ele sunt multe fisuri, adancituri, mici grote in care apa are o mie de culori, in functie de cum o strabat razele soarelui. Si sunt pline de arici de mare, unii foarte mari – brrr!

Pestii- ce sa mai spun: mici, mari, foarte mari, izolati sau in bancuri imense, la adancime sau chiar la suprafata apei. Cei de la suprafata erau mici, dar straluceau in lumina soarelui precum beculetele din bradul de Craciun! Aici am vazut pentru prima data o caracatita (in apa, ca in farfuria mea e nelipsita in Grecia)

Intrarea in apa este cu bolovani mari, dar din loc in loc erau amenajate poteci din saci umpluti cu pietris, care faceau accesul mai facil.

In apa era o densitate mare de pasionati de snorkeling, multi dintre ei romani, la un momentdat dat am zis ca trebuie sa instituim reguli de circulatie si de prioritate!! Apropos, care este substantivul care denumeste oamenii pasionati de snorkeling??

Pe plaja exista o „Kantina”, adica o rulota in care se prepara gustari rapide, la preturi rezonabile (doua frigarui, e drept cam mititele, cu 2-3 felii de rosie si ceapa – 2,6 euro). Noua ne-a placut si muzica ce se auzea la boxe, un rock de buna calitate, la o intensitate placuta, ce nu deranja urechile si permitea si conversatia cu cei din jur.

A venit apoi randul plajei Tripiti. Si aici am venit de doua ori, pentru ca ne-a placut mult de tot. Din soseaua principala se poate cobori aici pe doua drumuri.

Pentru cei vare vor sa faca snorkeling este bine sa intre pe drumul care indica „spre taverna Pirofani”. Este a doua semnalizare spre Tripiti cum vii dinspre Skalla Potamia spre Potos (sau prima daca vii dinspre Potos). Ca reper sigur, acest drum incepe imediat dupa Hotelul Blue Dream Palace Tripiti.

Acest drum se termina chiar in zona unde se face snorkeling. Daca vii pe celalat drum, traversezi toata plaja pana in zona de snorkeling. Aici am vazut urmele viiturilor despre care am vorbit, chiar am comparat pozele mele cu cele facute de fiul meu in urma cu nici trei saptamani. Nici vorba de santurile sapate de apa!

Peisajul subacvatic este miraculos, pestii parca sunt dresati sa stea in preajma turistilor, asa sunt de multi!

Stancile ofera tot felul de reliefuri, sotul meu si cu mine ne jucam de-a v-ati ascunselea printre stancile din apa.

In aceasta zona plaja se termina cu un deal sub care se afla o grota, prin care se iese in mare. La iesirea din grota, in dreapta, se afla o mica plaja, adapostita sub stanci. (se ajunge doar prin apa) Am iesit si noi putin pe ea, Tocmai atunci trecea prin zona un vaporas si toti pasagerii ne faceau cu mana si chiuiau spre noi. Cred ca se intrebau ce cauta doi nebuni singuri, acolo!

Ca amuzament, la un moment dat am intrat in apa de pe plaja, in mod normal, dar ne-am intors prin grota.

Se uitau vecinii mirati, cum am aparut uzi, cu labe si ochelari, de pe uscat!!

Si aici era nevoie de reguli de circulatie! Aici am vazut eu pentru prima data un innotator cu echipament de pescuit subacvatic si m-am speriat cand am vazut prin apa mai intai harponul, nu stiam ce e si de unde a aparut!

O alta plaja cercetata de noi a fost cea din Pefkari, in dreptul hotelului Studios Pefkari. Aici nu am stat prea mult, vreo doua ore, cat sa facem doua ture si sa ne uscam putin.

Si aici a fost frumos, in apa exista bolovani uriasi, printre care alearga pestii. Mi-a placut locul unde am pus prosoapele, printre lespezile de piatra era o mica portiune de nisip.

Plaja propriu-zisa era cu nisip, dar noi nu am mai luat sezlonguri, pentru ca stiam ca nu vom sta prea mult.

Ultima din plajele vazute de noi a fost Metalia. Pe AFA am citit ca nu sunt indicatoare. Noi am gasit unul cam decolorat, pe care nu l-am ratat pentru ca in acel moment a trebuit sa reducem viteza foarte mult, altfel nu il vedeam.

Accesul spre aceasta plaja se face pe un drum la dreapta care se afla la fix 700 metri de la bisrerica cea mare si alba de la iesirea din Limenaria, mergand catre Skala Potamia.

Daca vii dinspre Potos, dupa resortul Alexandra Beach (are indicator mare, nu se poata rata) exista o reclama mare, pe dreapta, cu „ Bolero „- nu mai stiu ce era, cred ca o pensiune/hotel, iar la 300 metri se face spre stanga drumul de coborare spre Metalia. Drumul este bun, larg, usor de parcurs, cu loc larg de parcare, umbrit.

In apa se afla lespezi mari de piatra, foarte alunecoase si arici de mare chiar la adancime mica a apei. Deci musai papuci de baie.

Si aici peisajul subacvatic este superb, pesti multi, de toate marimile si culorile.

Stancile au forme ciudate, formeaza adevarate labirinturi prin care te strecori, eu una cu teama de a nu atinge cu mainile sau genunchii aricii! Si aici ne ascundeam unul de altul, printre stanci!

Recitind, vad ca am scris prea mult. Am vrut sa mai scurtez, dar nu m-am indurat sa tai nimic!

In concluzie, ne-a placut foarte mult Ag. Ioannis, Tripiti si Metalia.

Asta pentru snorkeling.

In rest ne-a placut totul, deci din punctul nostru de vedere Thassos a fost minunat chiar si dupa viziraea celor 3 insule amintite la inceput. Asa ca sigur vom reveni, tot in septembrie, cand soarele nu arde asa de tare si apa este foarte calda.

---

VIZUALIZĂRI: 5735 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI