Meliã Grand Hermitage - o nouă experiență de 5* made in Bulgaria

TIPĂREȘTE

Drumul

Cam 4 ore de mers lejer; de fapt, la dus am pornit la ora 10 și ceva din fața blocului și am ajuns în parcarea lor fix la ora 15:00 (ora oficială de check-in). Opriri - la o stație de combustibil pentru alimentare cu gaz, apoi la Ruse pentru viniete și ca$h din ATM. A! evident, am uitat să vă spun: după ce am achitat transportul cu autocarul, plus tariful AI cu early booking de mai sus, m-am răzgândit și am mers cu mașina. :) Asta a mai costat 200 de lei în plus... :(

Șoseaua până la Șumen a fost recent modernizată, oferindui-se o bandă suplimentară pentru depășiri pe porțiunile în pantă. Extrem de utilă. Plus că nici autostrada parcă nu a mai fost la fel de grav denivelată față de acum doi ani când am trecut pe ea ultima oară. Ca să nu mai spun că a fost prelungită cu vreo șapte km, până la sensul giratoriu care era înainte de Șumen. Cam aiurea ieșirea, pe sensul de revenire - aceasta se face prin viraj la stânga, nu prin bretea spre dreapta plus pasaj... atenție dacă reveniți seara / noaptea! Respectați semnalizarea rutieră!

La întoarcere am făcut vreo șase ore, cu oprire la MOL pe autostradă și la Kaufland Ruse, să avem ce mânca la sosirea acasă, plus ceva dulciuri celor dragi.

Ce oferă agenția?

Ce am găsit?

50 m de plajă?!? You must be f'cking kidding, right? :)) (probabil se referă la altitudine) :)

Primirea: am ajuns în spațiul de primire a oaspeților din fața hotelului și am întrebat un „general” de acolo cum procedăm? Ne-a rugat să parcăm mașina și s-o lăsăm cu avariile pornite până la check-in. Am făcut cum ne-a spus; am luat fetele și bagajele și am mers drept la recepție. Am pus voucher-ele pe tejghea și o fată drăguță ne-a făcut formalitățile în câteva clipe, inclusiv pus brățările (albastru închis, anul acesta, pt. cei de la MGH cu AI; pt. conformitate: galben pt. B&B și negre pt. clienții LEVEL). Plus înmânarea unui set de cartele de acces (câte două pe cameră), o foaie cu tot programul AI (în engleză - sau altă limbă la alegere, între rusă, germană, bulgară...) și alte câteva recomandări. Plus talonul pentru parcare (140 leva sau 70 €) și cardul de la bariera de acces la garajul subteran. Până să terminăm, un bell-boy ne-a pus tot calabalâcul pe un trolley și ne-a însoțit până la camere (care erau chiar vis-a-vis una de alta, exact cum o rugasem pe recepționeră), a ajutat la împărțirea lor pe „găști” iar la final m-a asigurat că nu e nevoie să mai cobor ca să parchez mașina, o poate face el, dacă-i dau cheia și cardul de acces în garaj. I le-am dat (plus cinci leva binemeritate) și omul și-a făcut treaba. Iar eu am recuperat „accesoriile” de la recepție, ceva mai târziu.

Camerele: ambele la etajul 4; cea „park-view” a fost twin (două paturi separate), iar cea „sea-view”, matrimonială, cu un pat dublu mare (de puteam dormi în orice poziție în el, de-a lungu' sau de-a latu'). În rest, cam identice - un scaun tapițat foarte comod, două fotolii, o „turcoaică” (scaun rotund pentru pus picioarele pe el), un recamier la marginea patului, noptiere, birou... Pe jos, mochetă (curată), iar în baie, gresie. Mai era și câte un TV LCD mărișor, vizibil fără efort din pat. Ca o ciudățenie: la copii în cameră se prindea și Prima TV - la noi, doar Nașul și Taraf din canalele în română. Așa că n-am prea auzit româna; am urmărit mai mult Eurosport (era snooker!), BTV, B1 (bulgărești, mai aflam știrile de pe la ei) și NatGeo.

Prin baie poți face puțin ciclism, e destul de încăpătoare! Are ȘI cabină de duș, ȘI cadă. Plus două chiuvete, vas de toaletă și bideu. Plus telefon, foehn, un calorifer electric, produse de toaletă completate zilnic (la fel și prosoapele - câte 4 pentru fiecare persoană).

Pe hol se află un mare dulap, cu rafturi, umerașe, sertărașe, suficient de încăpător pentru catrafusele noastre, și într-unul din corpuri avea minibarul (cu lista de prețuri anexată), seiful (gratuit), o cană-fierbător și două pahare. Ah! și o scrumieră, din fericire total inutilă pentru noi.

Și ultimul pe listă - balconul. Cu o masă și două fotolii de plastic (tip mobilier de grădină) curate și confortabile. Plus un suport pentru uscat rufe (gen costume de baie, prosoape etc.)

Facilități pe care le-am folosit:

Piscina interioară - mare, călduță (cică de vreo 30 de grade, dar cred că mai lipseau vreo două-trei când am intrat eu), cu o zonă de jacuzzi (dar care nu făcea bule și nici n-am văzut-o făcând vreodată cât am stat noi acolo).

Piscina exterioară - imensă, cu zonă de copii (mici) cu un minitobogan, stropitoare, iar în cealaltă parte, o altă zonă delimitată pentru cei ceva mai mari, având circa 1 m adâncime. Într-o parte a piscinei erau două dușuri cervicale, iar în cealaltă - un alt jacuzzi care făcea doar pe o singură duză ceva clăbucei... Apa cam rece (dimineața pe la 21 de grade, spre seară mai creștea până pe la 24), dar bună de o baie scurtă. Sau pentru lecțiile de aqua-gym sau meciurile zilnice de polo pe apă (la care n-am mai luat parte, după ce acum trei ani la Gergana genunchiul meu și-a amintit brusc la un astfel de meci că acum vreo patru'j' de ani l-am „aranjat” la schi)...

Prosoape pentru piscină se oferă unul pe zi de persoană, contra unui card care trebuie solicitat (gratuit) de la recepție. (Atenție! în caz de pierdere a cardului sau a prosopului, suma datorată e de 30 leva).

Toboganul „de aquapark” - destul de lung și bine realizat - o atracție destul de căutată de mari și mici deopotrivă; păcat că mergea doar patru ore pe zi. Am coborât de câteva ori pe el, din păcate doar eu - fetele n-au avut curaj (le era teamă de apa rece din piscina de la „sosire”).

Sala de fitness - cu ceva aparate (bandă de alergat, bicicletă, aparate de ridicat/tras/împins) bune, moderne, îngrijite. Aveau și prosoape pentru uz local, apă plată la dozator... OK pentru dat ceva calorii jos din AI. Dar nu destule...

Facilități pe care NU le-am folosit, dar care există: Sports Bar (de fapt o minisală de jocuri gen ping-pong, biliard, air-hockey, flipper etc.) Am fi vrut într-o zi să facem un ping-pong, dar nu erau accesorii decât pentru una dintre mese (pentru a doua lipsea... mingea!). Și culmea! nici nu era vreun responsabil de zonă pe-acolo să ne dea vreun sfat sau info.

Saună, SPA, masaj etc. Chiar multe. Și toate pe bani. prețul minim era pe la 40 de leva (cam 100 de lei). La prețurile lor, nu e prea scump; dar pentru un slujbaș român la stat... nu e chiar la fel.

Nu mai spun nimic despre Kids & co - nu mai avem pitici care să fie primiți acolo.

Și nici despre sălile de conferințe de la nivelul „C”, unde nu am fi avut ce căuta, decât dacă am fi fost invitați la vreuna dintre întâlnirile ce se organizau aproape zilnic acolo. Sau la nunta din ziua în care am ajuns la ei. :)

Mai au și cabinet medical, altul stomatologic, dar și ceva magazine (cosmetice, haine, presă&mărunțișuri), salon de coafură&frizerie.

Și acum, la final - cireașa ofilită de pe „tortul de marțipan”:

Masa și băuturile: ei, aici ar fi mai multe (chiar foarte multe!) de spus.

Încerc să sintetizez:

- micul dejun. Era masa cu cel mai mare număr de „participanți” (pentru că aveau totuși relativ mulți clienți care aveau doar brățara galbenă de B&B, care se adăugau doar atunci celor de la AI). Se servea doar între 7:30 și 10 a. m. la restaurantul mare Hermitage. Produse multe și variate; multe feluri de brânzeturi - inclusiv brânză cu mucegai și camembert, mezeluri - dar nu prea pe placul meu, din păcate, legume și fructe câte vrei, produse de panificație și patiserie proaspete, calde chiar, zilnic. Ceva salate gata preparate. Ouă (omletă, fierte, ochiuri făcute pe loc), cârnați prăjiți, bacon prăjit, ceva care semănau cu cremwurstii, dar foarte scurți, fasole iahnie (asta era sigur pentru englezi), ceva paste... Unt, cutiuțe cu gem și miere, vreo trei feluri de compot. Și cu siguranță am mai uitat câte ceva. În plus, era câte ceva schimbat în meniu zilnic, astfel încât părea că meniul nu se repetă în totalitate.

Una peste alta - relativ OK. Dar foarte mult haos, în special când venea „puhoiul” de clienți și dispăreau ba tacâmurile, ba mesele pregătite, ba vesela pentru autoservire, ba cafeaua din automate... Apropo de cafea: numai chimică (Nesscafe), oribilă dpmdv - am fost nevoit să renunț la a mai o bea după vreo trei tentative.

Alte băuturi disponibile: sucuri de fructe cu și fără acid (plus cola și apă tonică), bere, vin alb și roșu (bune, după mine). Ceaiuri diverse, lapte, iaurt (plus diferite cereale pentru ele).

- prânzul. Aici ar fi cred, cel mai mult de comentat. Dacă nu ar fi și cina... Dar aia, la timpul ei. Așadar, despre mâncare: salate gata făcute (chiar și de fructe de mare), plus diferite ingrediente, fie proaspete, fie murate din care să-ți poți prepara ceva la alegere. Și ceva dressing-uri și uleiuri și oțeturi pe toate gusturile.

Două feluri de supă (ciorbă) zilnic, din care niciunul nu mi s-a părut apetisant, din păcate.

Ca fel principal, erau extraordinar de multe mâncăruri gătite, cu nume pompoase (aș îndrăzni să ghicesc doar că erau din bucătăria orientală) însă cu aspect cel puțin îndoielnic. Am avut curaj de câteva ori și am luat mici cantități din unele din astea - gustul era bun. Dar cu prezentarea oferită, nu prea aveau căutare. Majoritatea se îndreptau spre cartofii copți sau prăjiți cu tot felul de chestii pane (aripioare, nuggets de pui, pește, cașcaval, cordon bleu) sau chiftele, cârnați (nașpa rău!), ceafă de porc, pește, ficat de vită - toate la grătar. Am mai văzut cu rol de garnituri orez, bame (excelente! dar cu aspect din păcate tot jalnic), legume fierte (morcovi, porumb, conopidă, broccoli), paste...

Pfff... nu mă prea ajută memoria. Și nici nu prea aveam chef de făcut poze p-acolo, deși veți vedea că există și ceva excepții.

Deserturi - N-șpe feluri de prăjiturele, cu și fără cremă, cu foietaj sau doar creme la pahare, chiar și tort de vreo două trei ori. Înghețate la discreție, de la Algida (trei arome).

Despre băuturi, am scris și ceva mai sus. Vinul alb a fost mereu preferatul meu, dintre toate.

- cina. Aici cred eu că au dat-o-n bară cel mai grav. Deși era mereu un nene care făcea pe loc paste (carbonara sau cu sos de roșii), acestea erau departe de orice. Sosurile cam de doi bani, pastele mult dincolo de al' dente... Nici nenea de la grătar nu prea avea succes, deși pe lângă ceea ce prepara pe loc, mai avea și ceva deja pregătit la rotisor (purcel de lapte, miel, pui etc.). Culmea că astea chiar arătau bine. Și nu prea pot spune asta despre alte feluri de pe acolo.

Au avut pe parcursul șederii noastre la ei două seri „tematice”: una asiatică (mai degrabă orientală și extrem de puțin asiatic pur) și una autohtonă, bulgărească. Ce pot să spun decât că m-au dezamăgit crunt, ambele?!? În special cea bulgărească, în care abia așteptăm să gustăm o „snejanka” (varianta lor de țațiki), iar eu visam la ceva ciușki biurek sau sirene po șopski... (ori altele, gen musaka, sarmale etc.)

Sarmale am prins, dar erau „de post”, servite reci, ca antreu (totuși gustoase, nu m-am putut abține să nu gust una). Snejanka am mai găsit doar castronul cu polonicul lungit în el. Nu mai aveau de completat, deși mai era o oră până la terminarea programului de cină (parcă 18:30 - 21). Am luat totuși singura supă care m-a atras - o porție de tarator. Și asta ar trebui să spună ceva, pentru că eu NU mănânc seara zeamă! deci e clar că acolo lipsea ceva, ca să mă pot sătura „normal”... Aveau într-o tavă un produs etichetat drept „sirene po șopski”, dar io aș zice că era mai degrabă un fel de sufleu de brânză eșuat lamentabil. În niciun caz produsul original cu acel nume!

Aceeași problemă cu debarasarea - foarte slabă (seara bulgărească a fost efectiv teribilă din punctul ăsta de vedere - am văzut o masă care a stat cu vesela folosită pe ea de dinainte să ne așezăm noi să mâncăm, până dincolo de ora 21, când noi am plecat de acolo profund dezamăgiți) și cu vesela/ tacâmurile lipsă.

- Tapas Bar „La Terraza” care servea gustări de pe la 10 sau 11 a. m. până la 18 p. m. Ăsta era relativ bine, aveau mereu produse pe masa rece și pe cea caldă, bine prezentate, pe specific „latino”. Gustoase (am avut curiozitatea să gust câte ceva pe la ei, în câteva rânduri - în prima zi când am ajuns și se terminase programul de prânz (12 - 14) la restaurantul principal, apoi în altele vreo două dăți, una când m-a cam luat foamea puțin după masa de dimineață unde nu prea am găsit suficient „furaj” ca să mă țină până la prânz, și alta când chiar nu am găsit mai nimic la prânz care să mă sature, așa că peste vreo oră jumate eram cu o bucată de pizza, o supă de roșii mexicană și o înghețată în față, la ei.

- barurile. Astea erau ceva mai multe: La Scena (mai frecventat seara, în timpul activităților de „entertainment”, Cafe Roma (în holul principal, nivelul L - Lobby) deschis non-stop, dar cu AI doar până la 22:30 și Sunshine Cafe lângă piscina exterioară. Toate oferă un asortiment bogat de băuturi bune, internaționale ȘI locale. Din păcate, în AI sunt incluse doar vreo zece cocktailuri alcoolice - nimic altceva. Am testat vreo trei - potabile, cu excepția celui botezat „Karuzo”. Evident, din componente locale. Barmanii - OK, se mișcau bine, și chiar i-am văzut reușind și cocktailuri frumoase. :)

Mai era și „Oriental corner”, tot pe lângă piscină, dar ăsta nu avea nimic AI. Așadar intră la categoria „există, dar nu l-am folosit”. Tot acolo ar intra și restaurantul LEVEL (unde oricum n-aveam noi acces) și cel botezat Al Dente (într-o zonă separată din restaurantul mare, Hermitage). Aici am fi beneficiat de o reducere de 25% din consumație (cu excepția băuturilor) dar cum n-am văzut chiar niciodată pe nimeni acolo, și cum mă temeam că aș fi primit mâncare de la cel de alături, doar că însoțită de un bon fiscal, nu m-a făcut defel curios să-l testez.

Entertainment:

Aveau o echipă care ziua cam strălucea prin lipsă de atractivitate Și chiar de activitate, după umila mea părere. Adică, zău! aveau un program de toată jena... Sper ca măcar cei ce lucrau cu piticii să fi fost ceva mai buni. Mai era programul de seară - mini-disco (pentru pici) și spectacolul zilei, pe scena lor. Au fost și seara bulgărească, și o seară cu muzică latino (cântată live) dar și una cu un show gen cabaret; apoi o alta cu un fel de concurs la care au participat trei perechi alese (nu știu cum, că am ajuns imediat după ce urcaseră toți pe scenă) din audiență. Vineri seara trebuia să fie ceva comic, dar l-am ratat, ieșind pe la magazinele de suveniruri (cam degeaba). :(

Nu m-au prea făcut să spun vreodată „uau! ”

Ultime remarci și un fel de concluzie, la final:

Așa cum se spune peste tot, hotelul NU are plajă proprie, dar sunt destule locuri unde poți sta la soare pe nisip - fie cu 8 leva pe șezlong / umbrelă, fie pe „echipamentul” propriu, gratis.

La fel e treaba cu parcarea - e 10 € sau 20 leva pe zi, în parcare subterană păzită. La vreo trei sute de metri mai la vale e parcarea de la Admiral, tot păzită, dar la soare, și costă 12 leva pe zi. Am preferat-o pe prima. Măcar am găsit mașina „rece” la plecare. (Apropo: întâi se face check-out-ul, apoi se poate ieși cu mașina din parcare. Cardul de acces se lasă la tipul de la security).

Internet gratis cu funcționare bună peste tot.

Personal eficient și bine educați (sigur au toți traininguri făcute înainte de sezon), mereu zâmbitori și salutând clienții chiar dacă unii dintre ei doar în limba maternă. Mai puțin grupa din cantină (că altfel nu prea merită să-i spui)...

Dacă l-aș recomanda? Da. Dar sub rezerva achitării din timp (cu un early booking cât mai substanțial și neapărat FĂRĂ AI. Nu își merită prețul! Să-mi fie cu iertare, dar de 50 de leva pe zi aș fi mâncat prânzul și cina în stațiune la orice restaurant și mai mi-ar fi rămas ceva bani... Plus că aș fi putut să aleg exact ce vreau, nu ce pot mânca din ce e pe masă...

Pe anul viitor, cine știe unde...

PșiS: dacă l-aș compara cu Arabela din lanțul Grifid, unde am fost acum vreo patru ani, aș spune că în majoritatea privințelor e sub acela, deși Arabela are doar patru stele... și un preț ceva mai mic, evident.

---

VIZUALIZĂRI: 6395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI