Muntele Fuji - o proba de vointa

TIPĂREȘTE

O sa incep reviewul prin a spune ca n-aveam de gand sa urcam pe Fuji. Stiam ca e dificil asa ca am renuntat din start sa-l adaugam la lista de obiective pentru Japonia, nici noi nefiind cei mai mari iubitori de urcat pe munti.

Dar cateodata se schimba planurile...

Stiam ca o sa ne viziteze un prieten in Japonia, si scopul lui declarat era sa urce pe Fuji.

Asadar am decis sa-i facem hatarul si sa-l insotim in aceasta aventura, mai ales ca era singura lui sansa (si a nostra) de a urca pe Fuji in decursul unui an.

Ca niste oameni prevazatori ce suntem, am inceput prin a ne documenta pe siteul oficial (vezi aici) si pe japan-guide despre cum sa ajungem la una din statiile 5, care ar fi cel mai accesibil traseu pentru niste oameni de birou ca noi, daca o sa fie prielnice conditiile pentru urcare pe data dorita de noi, transport etc etc

Dupa aceasta etapa am ajuns la concluzia ca vrem sa urcam de la Subaru Fuji 5th Station pe traseul Yoshida care este de departe cel mai popular si se spune si cel mai usor. Mai multe detalii aici.

Aici voi face o paranteza si voi spune ca din cauza altitudinii peste 3000 de metri, daca nu va ocupati cu urcatul pe munti de aceasta inaltime in mod curent, este recomandat ca urcarea sa se faca in 2 zile si 2 etape: prima zi mers cu autobuzul pana la una din statiile 5 (sunt 10 statii de la baza si pana in varf), deci cam pe la 2300 de metri daca nu ma insel (de verificat).

De aici urcarea se face in 2 etape, in prima zi cam 7 ore se urca pana la 3400 de metri si acolo se ia cazare la una din cabanele de la statiile 8.

Acest lucru se face deoarece corpul are ceva probleme cu lipsa de oxigen de peste 3000 de metri, asadar e recomandata o aclimatizare la 3400.

Dupa ce se doarme la 3400, a doua zi trezirea se da la 1 si se urca restul de la 3400 la 3776 pana in varf, astfel incat rasaritul sa fie in varful Fuji.

Asadar cu 2 zile inainte de weekendul cu pricina, ultimul din august, am cautat si gasit pe site cabana Edoya (sunt 2 de fapt), de pe traseul Yoshida.

Am pus mana pe telefon, am sunat si mi-a raspuns cineva care parea sa rupa ceva engleza. Din pacate cand am ajuns la cuvinte mai complicate interlocutorul meu s-a cam pierdut. Asa ca am apelat la un coleg ca si translator. Din prima insa a aparut o problema: cel de la Edoya a spus ca ne face rezervare doar daca o sa incepem urcarea de la statia 5 cel tarziu sambata la ora 12. Normal ca stiam deja planul de transport Nagoya - Tokyo - Kawaguchiko - Statia 5 si chiar daca plecam la ora 5 din Nagoya, nu aveam cum sa ajungem mai devreme de 12:30 la statia 5 (in caz fericit asta: P).

Dar vazand ca la alte cabane nu gasim sa facem rezervare, pana la urma i-am spus colegului sa-i zica ca o sa incepem urcarea inainte de 12 cu siguranta (in gandul meu speram ca nu controleaza cineva acest lucru la statia 5:( ) Asadar in stil romanesc am mai rezolvat o treaba, am facut rezervare si la Edoya.

Bun, a trecut si saptamana si a venit ziua de vineri seara: P, am facut niste sandvisuri, am luat o plasa plina de dulciuri, ceva fructe, o umbrela, o pelerina ieftina, ne-am imbracat cat de cat ca ptr munte: asta ptr mine insemnand adidasi de alergat, pantaloni trening, vreo 3 tricouri, 2 hanorace, sapca, fes si cam atat.

Sambata la ora 5:30 era in statie si luam primul tren spre Nagoya si de acolo Shinkansen-ul de 6:20 care la 08:13 ajunge in Tokyo Station.

Aici o sa fac alta paranteza si o sa spun ca pentru a ajunge sa urci pe Fuji din Tokyo ar fi 2 variante, ambele pleaca din statia Shinjuku (statie gigant din Tokyo).

Prima varianta mai ieftina, este sa iei un highway bus de la statia de Highway Bus din Shinjuku, si cu un cost de 5400 de yeni daca nu ma insel, poti sa ajungi pana la statia 5 si inapoi.

Din pacate, ne-am trimis prietenul care a fost in Tokyo joi si vineri sa ia bilete la autobuz, dar acestea erau epuizate pentru ora la care doream noi, asa ca am renuntat la acesta varianta.

A doua varianta este sa ajungi cu trenul pana in statia Kawaguchiko, si de acolo sa ajungi cu autobuzul pana la statia 5.

Aceasta a fost si varianta aleasa de noi, ea avand insa un singur inconvenient: necesita o sincronizare foarte buna a noastra veniti cu shinkansen, si a prietenului nostru care venea din Tokyo, pentru ca noi ajungeam la 08:13 in Tokyo Station, la 08:30 aveam metrou spre statia Shinjuku care ajungea la 08:45 in Shinjuku si de acolo aproximativ la 09:02 aveam trenul care sa ne duca spre Kawaguchiko.

Din pacate comunicarea este foarte proasta in Japonia, adica mai pe scurt efectiv nu prea ai cum sa folosesti telefonia mobila in roaming din cauza costurilor exorbitante. Dar exista o alternativa si aceasta se cheama router de wifi mobil, care preia internet 3G si face o retea wifi pentru diferite dispozitive.

Prietenul nostru avea asa ceva si astfel am comunicat prin viber, skype etc.

Bun asadar comunicam noi in timp ce eram pe shinkansen fara nici o problema, totul in regula, numai ca atunci cand ajungem in Tokyo Station prietenul meu pur si simplu dispare de pe internet!!!

Noi am urmat planul si am mers la statia de metrou unde am luat metroul spre Shinjuku, nici pana in acest moment nici un semn de la prietenul nostru.

Ajungem in Shinjuku, vizibil ingrijorati, si cam pe la 8:50 se restabileste comunicatia cu prietenul nostru, care ne spune ca s-a ratacit prin Tokyo Station si de-abia acum asteapta metroul ca sa vina si el in Shinjuku.

I-am spus ca e ok, asta e, o sa pierdem trenul de la 9:02 pentru ca nu mai are cum sa ajunga mai repede de atat, dar i-am dat indicatii unde ne putem intalni, ca trenul spre Kawaguchiko pleaca de la linia vizavi de linia unde ajunge metroul si noi suntem exact langa scarile care urca spre iesire.

Deja eram resemnati si ne gandeam la o varianta de rezerva, cand il sun pe prieten si imi spune ca mai are un pic si ajunge. Cred ca era in jur de 09:00.

Coboram pe scari ca sa ne poata vedea, si il vedem exact cand iese din tren si da sa urce pe scari!!! In momentul asta am strigat la el, ne-am dus repede jos si am urcat in tren, la 30 de secunde s-au inchis usile si am plecat!!!

Asta cred ca a fost cea mai norocoasa schimbare de tren pe care am prins-o vreodata!!!

In fine ne bucuram ca ne vedem, si dupa 2 ore poate ajungem intr-o statie de unde iesim de pe JR lines si luam o linie locala care merge spre Kawaguchiko, se cheama Fujikyu Railway sau ceva de genul. Trenuletul e destul de simpatic, cu diferite ipostaze ale Mount Fuji.

Buuunnn, long story short, la 11:30 ajungem in Kawaguchiko... aici din pacate norocul nu ne surade deoarece urmatorul autobuz care merge la 5th Station este de-abia la 12:20. In fine luam bilete, si mergem la magazinul de langa statie, unde ne luam cate un French Dog??? adica un hotdog intr-o bagheta frantuzeasca, mai bem o cafea, admiram constructia foarte frumoasa din lemn masiv... si ne gandim la cat o sa ajungem oare si noi pe Fuji...

Vine si autobuzul, foarte multa lume asa ca se sta in picioare, drumul urca destul de abrupt si de pe la jumatate intram intr-o ceata destul de groasa, dar nu circula decat autobuze asa ca e destul de safe pana la statia 5.

Pana aici n-am prea vazut nimic din Fuji din cauza cetii.

Ajungem la statia 5 pe la 13:20, aici foarte multa lume, urmam si noi fluviul de oameni si ne indreptam spre drumul de urcare, nu inainte de a cumpara un ecuson de membru (voluntar - obligat) al societatii Fuji Mountain sau ceva de genul - 1000 yen.

Asadar o luam usor usor pe drum si timp de vreo ora, drumul merge pe curba de nivel, adica relativ plat, fara nimic spectaculos sau legat de urcarea unui munte.

Dupa vreo ora insa treaba devine destul de complicata, in sensul ca drumul se transforma intr-o carare in serpentine care urca destul de pieptis, dar dificultatea nu sta in urcarea acesteia, ci in multimea incredibila de oameni care urca, majoritatea in varsta, si care cauzeaza pur si simplu cozi imense la urcare, pentru ca nu ai pe unde sa-i depasesti pe cei mai lenti, si pur si simplu trebuie sa stai "la fundul lor" pana fac si ei un pas.

Cam asa ne-am chinuit urmatoare 2 ore, am mai depasit ba pe stanga ba pe dreapta dar totusi progresul foarte slab.

Pe la 5 a inceput sa se intunece usor usor, si din pacate si puterile au inceput sa ne cam lase, in sensul ca inima a inceput sa pompeze din ce in ce mai din greu, si dupa fiecare 100 de metri de urcare imi simteam pulsul in tot corpul.

Asadar ne-am tarat asa incet incet pana a inceput sa se inopteze de-a binelea si sa se faca si mai rece afara, gandindu-ma cu ingrijorare ca daca D-ne fereste nu ne-au facut astia rezervare sau se enerveaza si o anuleaza, am cam pus-o de mamaliga in bezna pe Fuji la 3400 de metri... dar ma gandeam ca totusi avem cu noi un om al muntelui care o sa ne scoata din rahat cumva daca o sa fie de rau.

In jur de ora 6.30 era deja cu moralul la pamant, pentru ca de-abia ne taram pe stanci la deal, si picioarele deja dadeau semne ca nu prea mai au nici un chef sa ai asculete pentru mult timp...

In sfarsit pe la 7 am ajuns in jur de cota 3300 si la un grup de cabane, deja speranta ne-a crescut vizibil, dar ca in filmele alea de groaza, de fiecare data cand intrebam la intrare daca asta e Edoya, ni se spunea ca nu, Edoya e un pic mai sus, si tot am urcat si tot am intrebat, pana ce la urma, cand deja eram destuuuul de disperati ni s-a raspuns ca da, Edoya!!!

Asa ca ne-am tarat inauntru, si normal ca urmatoarea intrebare a fost, I have a reservaton for 3 persoan, Bogdan. Si cand tipul ne-a confirmat deja ni s-a parut ca am ajuns in Rai: P

Ne-am trantit fericiti pe o banca, bucurosi ca s-a terminat calvarul, am platit cate 9300 de persoana pentru cina - cazare - mic dejun si ne-am tras un pic sufletul.

O noua paranteza aici: chiar si pe Fuji, organizarea si curatenia sunt exemplare, chiar si pentru nevoile fiziologice sunt amenajate WC-uri la fiecare cabana in schimbul unei sume destul de modice. De altfel la fiecare cabana puteti cumpara dulciuri, manca, bea un ceai cald sau mai stiu eu ce, pentru preturi care de-abia sunt de 2 ori preturile de la nivelul marii, un lucru admirabil as zice.

Si a doua paranteza, cum arata o cabana de pe Fuji: practic o casuta din lemn nu prea mare, cu un hol de primire, o camera mai marisoara cu tatami, si restul spatiului este ocupat de paturi pe 3 niveluri. Ma rog, paturi este mult spus, practic sunt etaje facute din scanduri, amenajate cu tatami, carlige la perete si saci de dormit si o perna.

La intrare te descalti frumos, ti se da o sacosa in care iti pui papucii, si apoi te duci in "dormitor" unde ti se arata sacul de dormit si carligul tau.

Cand am ajuns noi deja era deeeeestul de plin, o adevarata priveliste sa vezi zeci de capuri de japonezi si japoneze, langa cap un Iphone si toti dormeau!!!

Ne-am luat in primire sacii si pernele, ne-am lasat papucii pe carlige si ne-am intors pentru a lua cina.

Aceasta a fost binevenita, o supa sau ceai, o piftea in sos de curry si niste orez.

Am primit si o caserola cu micul dejun pentru a doua zi si am fost intrebati la ce ora avem de gand sa plecam. Deoarece ne simteam mai mult decat terminati, am dat ca si ora de plecare ora 5.

Buuuun deci dupa ce am mancat, ne-am bagat frumos in patut si la 08:30 s-a dat stingerea.

Personal nu am dormit mai deloc, nu mi-a placut ideea de a dormi in pat cu 50 de japonezi: P, plus ca in sac era incredibil de cald, capul ma cam durea de la altitudine si a inceput si o ploaie torentiala care daca ne prindea pe afara cred ca era vai si amar de capul nostru.

In fine, dupa o noapte cam de groaza, in care am atipit cred ca vreo ora, la unii dintre noi ni s-a facut rau, mai stat de veghe etc., pe la ora 1 deja au inceput sa sune alarmele si lumea sa inceapa sa misune.

Eu normal ca nu dormeam si as fi vrut si eu sa plec, dar din respect pentru restul care dormeau destul de adanc, m-am mai prajit la foc mic pana pe la 4.

La 4 am reusit sa ne trezim si noi cu chiu cu vai, si am iesit chiori de somn si batuti de soarta ca sa vedem si noi rasaritul, zgribuliti de frig de pe balconul cabanei.

Apoi dupa ce am luat si micul dejun, am hotarat ca 2 dintre noi care se simt mai ok sa continue ascensiunea spre varf, iar restul care se simt mai rau sa ramana la cabana si sa ne astepte pentru coborare.

Asadar am luat-o usor usor spre varf, in prima jumatate de ora muschii nu prea vroiau sa asculte dar usor usor s-au dat la cale, si incet incet, cu pauze lungi si dese: P, pe serpentinele din ce in ce mai abrupte, depasind cate un grup de octogenari si fiind depasiti cand faceam pauza, am ajuns si noi in Vaaaaarf!!!

Ce sa spun, facut poze, vazut craterul care e doar o gaura imensa, mai pierdut vremea pe acolo o bucata si apoi dupa vreo ora am luat drumul inapoi spre cabana.

Partea frumoasa este ca la coborare drumul nu este acelasi ca si la urcare, este un drum cam de 3-4 metri in serpentine mult mai largi, amenajat cu nisip vulcanic foarte afanat, care amortizeaza foarte bine picioarele la coborare.

Dar chiar si asa, din cauza adidasilor total nerecomandati, dupa 1 ora de coborare muschii de la picioare au inceput sa faca probleme...

In fine, long story short, ajuns la cabana, recuperat si restul echipei, si usor usor, dupa inca vreo 3 ore am ajuns din nou la statia 5.

Ar mai fi multe de spus, dar poate mai bine sa pun niste poze, ca deja m-am lungit enorm.

---

VIZUALIZĂRI: 6360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI