Muzee din Washington DC (I): daruri din partea luminată a Americii

TIPĂREȘTE

Muzeele Smithsonian sunt un dar pe care America cea luminată (mai precis acea parte vizionară a culturii americane - progresistă, dedicată libertății și respectului față de om, și care prioritizează învățătura și știința drept căi ale elevării ființei umane) îl face tuturor. Darul nu este adresat doar turiștilor care vizitează fizic sau virtual acest parc uriaș al muzeelor, ci întregii umanități, prin spiritul de deschidere și prin conceptul cultural avansat pe care îl promovează (și pe care nu l-am întâlnit decât în sens restrâns în țările europene). Pe scurt, mărimea acestor muzee, spațiul lor generos și valoarea inestimabilă a exponatelor ar face, probabil, imposibilă acoperirea întreținerii din costul biletelor. Nu știu dacă aceasta este o explicație parțială a gratuității, cert este că la Smithsonian Museums (inclusiv la National Zoo – un alt loc cu care guvernul american cheltuiește o sumă importantă pentru întreținere) turiștii de pretutindeni au acces direct într-o serie de temple ale științei și culturii, unul mai interesant și mai palpitant ca altul.

National Mall (spațiul deschis dintre muzee) se întinde între străzile 1th și 14th, este așadar de o mărime apreciabilă – imposibil de vizitat într-o zi, minim șapte zile ar fi necesare (minim o zi pentru fiecare muzeu). Turul cunoscut cu autobuzul turistic, chiar dacă este foarte instructiv și oferă posibilitatea acoperirii mai multor obiective din oraș, este în același timp o capcană pentru că prezintă tentația de a trece rapid printr-un muzeu sau altul – dar turistul nu se alege, în acest fel, decât cu o vagă adiere din America luminată.

Ca locuri de popas în expediția turistului în National Mall, există rulotele care vând diverse sandvișuri, sucuri sau chipsuri la intrarea muzeelor, dar nu sunt de o calitate prea bună. Există cafenele relativ aglomerate în interiorul muzeelor sau (mai bine) un McDonalds destul de mare în interiorul Air and Space Museum.

Dar să le luăm pe rând pe cele pe care le-am vizitat eu (nu le-am vizitat pe toate).

National Gallery of Art. Galeria Națională de pictură este un muzeu mai clasic decât celelalte, însă bogăția colecției de exponate depășește multe muzee din capitalele europene. Există mai multe aripi ale acestei clădiri și zone separate de acces (intrările din Smithsonian Museums, datorită fluxului de turiști, au sistem de control și securitate la intrare). Partea cu pictură modernă am preferat-o mai puțin, la fel și aripa cu pictură impresionistă (intrare prin partea de est). Un aspect care frapează vizitatorul care știe câte ceva despre pictură este calitatea slabă a conservării picturilor impresioniste (din câte am citit, existau obiecții chiar de când s-a lansat impresionismul, li se reproșa membrilor ei că sunt neglijenți cu modul în care folosesc culoarea și că picturile lor se degradează cu ușurință). Eu așteptam cu nerăbdare să văd Monet, Cezanne și Van Gogh, însă unele dintre ele sunt mai frumoase în reproduceri decât live (chiar și de la distanța cuvenită :)). Dimpotrivă, tablourile clasice, începând cu renascentismul și barocul olandez, ca și tablourile din romantismul francez sau englez, s-au conservat admirabil. Vizita în acest muzeu are loc cu multe semne de exclamare în minte, pe măsură ce vizitatorul trece de la o pictură la alta. Colecția de pictură renascentistă este încântătoare prin naivitatea și vioiciunea gamei coloristice din tablouri, în timp ce zona de pictură franceză rococo din secolul XVIII, prin aspectul spumos al formelor și culorilor și prin frivolitatea subiectelor, oferă privitorului senzația că savurează o cutie de bomboane fondante...

Mergând mai departe, în sălile grandioase ale picturii baroce, unde se găsesc, între altele, tablouri uriașe de Rembrandt și Rubens, efectul este hipnotic: mărimea tablourilor, cantitatea de lumină captată de peneluri geniale, dinamismul culorilor care curg ca un fluviu strălucitor, ca și expresiile sugestive ale personajelor inspiră un singur adjectiv: “divin”... Tablourile neoclasicilor (David și Ingres) impresionează prin sobrietatea lor, în timp ce bogăția detaliilor și scenele casnice din barocul olandez îl transportă pe privitor în viața medievală (în plan coloristic, cel mai mult mi-a rămas în minte albastrul din picturile lui Vermeer). Din loc în loc, anumite trăsături ieșite din comun (cum ar fi vizionarismul întunecat al lui El Greco sau profunzimea psihologică a personajelor lui Goya) dublează punctuația din șirul de semne de exclamare care însoțește șirul de capodopere. În fine, în zona picturii romantice, peisajele - cu precădere cele ale pictorilor englezi - sunt pur și simplu idilice. De la National Gallery of Art privitorul pleacă nu atât obosit (nici aglomerația nu este atât de mare) cât gânditor și mai bogat interior.

Smithsonian National Air and Space Museum. Un alt loc măreț și prietenos în același timp, atrăgător mai ales pentru copii și bărbați care au avut vreodată elicoptere și avioane de jucărie... aici este locul de joacă potrivit, pentru mari și mici deopotrivă. Ingeniozitatea cu care s-au compus secțiunile muzeului, ca și structura și arhitectura interioară (care permite vizitatorului să privească exponatele din unghiuri complexe) fac ca vizita să se prelungească prin joaca descoperirii continue. Chiar dacă, într-un fel, vizita este mai puțin solicitantă decât la alte muzee (care cer în prealabil un background cultural sau științific minim), ineditul exponatelor și tema acestui muzeu "cosmic" cresc temperatura interioară: tot culegând detalii concrete din istoria cuceririi spațiului, vizitatorul devine parte a aventurii în necunoscut. Vederea machetei unei simpatice sonde care a ajuns până la capătul sistemului solar devine motiv de emoție și nostalgie: undeva, în univers, o micuță planetă albastră... Emoția se conjugă cu admirația față de cuceritorii spațiului aerian și cosmic: oare cum o fi să treci Atlanticul singură-singurică, precum Amelia Earhart... sau cum se simte un cosmonaut în acea carlingă înghesuită de rachetă, hmmm...

În minutele de răgaz, există zone de recreere și magazine cu suveniruri interesante pentru copii: mini-costume “de cosmonauți”, tricouri de “cuceritori ai spațiului”, jocuri de reconstruit sistemul solar/rachete din puzzle sau lego, etc.

Smithsonian Museum of Natural History merită un review separat, în continuarea acestuia.

National Zoo (sau, mai lung, Smithsonian National Zoological Park) se găsește într-un alt loc decât pomenitele muzee de mai sus, pe Connecticut Avenue, puțin mai sus de zona Adams Morgan. Așa cum îi spune numele, nu este o simplă grădină zoologică din cele care se pot vedea în Europa, ci un loc în care animalele stau într-un „hotel de cinci stele”care reproduce habitatul lor de acasă. Întinderea parcului și bogăția vegetației sunt impresionante, ca și confortul și “intimitatea” oferite animalelor. Vizitatorii, deși importanți, se simt în planul doi și doar oaspeți ocazionali ai junglei și savanei. O consecință importantă a acestui concept de grădină zoologică este că animalele pot să stea complet ascunse în anumite secțiuni (cum se întâmpla, când am fost noi, cu felinele mari – era foarte cald, 40 C, probabil că adăstau undeva la umbră). Pe de altă parte, este imposibil, din varietatea animalelor prezente, să nu fie nici unul în zona vizibilă – însă vizitatorul trebuie să meargă la National Zoo odihnit, gata să acopere per pedes o suprafață destul de mare, și cu disponibilitatea de a vedea doar acele animale care aleg să se lase văzute.

National Gallery of Art se găsește la intersecția 10th Street cu Constituion Avenue, programul poate fi găsit aici: nga.gov/content/ngaweb/visit.html.

Air and Space Museum se găsește pe partea cealaltă a National Mall, 6th Street cu Independence Avenue, vezi aici: airandspace.si.edu/visit/mall.

Informații utile despre National Zoo și un tur virtual cu camere live, aici: nationalzoo.si.edu/Animals/WebCams.

---

VIZUALIZĂRI: 4072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI