Kladovo - Oraşul de la graniţă

În ultima zi a minisejurului nostru în Serbia, părăsind Lepenski Vir şi casele din mezolitic, am parcurs ultimii 17 km până la Donji Milanovac. Pentru a ne asigura în vederea drumului pe care urma să îl parcurgem până la Bucureşti, am decis să facem o nouă alimentare cu carburant, la aceeaşi benzinărie NIS la care mai opriserăm.

Continuând de-a lungul Dunării, am lăsat în urmă Tekija - satul aflat vis-a-vis de Orşova, reconstruit pe o nouă vatră o dată cu apariţia barajului de la Porţile de Fier, apoi Novi Sip - o mică aşezare, ultima înainte de a vira stânga spre punctul de trecere a frontierei.

La intersecţie, indicatorul către Cetatea Diana ne trăgea înainte, spre Kladovo. Pe malul fluviului, pe un platou întins, am găsit rămăşiţele Cetăţii Diana, una dintre cele mai importante fortificaţii romane de la Dunăre, construită în timpul împăratului Traian. Dacă vă aflaţi în preajmă, dacă vă plac vestigiile istorice şi nu vă grăbiţi, acodaţi-i Cetăţii Diana o oră din viaţa voastră!

Cu toate că trecuse de mult vremea amiezei, iar pe noi ne aştepta un drum lung, pentru că ne aflam atât de aproape de Kladovo şi pentru că nu ştiam când ne vom mai întoarce aici, de la Cetatea Diana am hotărât să continuăm spre oraş. Kladusnica este sătucul care precede intrarea în Kladovo, oraşul aflat la numai 6 km de graniţa cu România.

Situat vis-a-vis de Drobeta-Turnu Severin, Kladovo nu este un oraş mare. Are mai puţin de 10 mii de locuitori, dintre care mulţi trăiesc şi muncesc în străinătate. Nu ne aşteptam să găsim un oraş aglomerat şi nici nu am găsit, dar peste tot domnea o linişte parcă nefirească pentru noi, obişnuiţi ai marilor aglomeraţii urbane. Atunci când, derutaţi, voiam o informaţie, întorceam capul în dreapta şi în stânga căutând pe cineva căruia să ne putem adresa.

Ştiam că împăratul Traian a ordonat să se construiască în zonă o serie de fortificaţii, precum şi un pod pe care armatele sale au pătruns în Dacia. Voiam să vedem ce a mai rămas din Podul lui Traian, măreaţa construcţie de acum două mii de ani, de 1130 m lungime, care traversa Dunărea de la Kladovo la Drobeta-Turnu Severin. În oraş nu sunt indicatoare în acest sens, dar dacă întrebaţi, oricine vă va îndruma spre şoseaua care urmează malul Dunării. Nu vă aşteptaţi ca localnicii să cunoască engleză, aşa încât, decât "Traian’s Bridge”, mai bine întrebaţi "Trajanov most? " La dreapta, cam la 4 km după ieşirea din oraş, în loc pustiu, veţi vedea indicatorul stânga şi un drum secundar care sfârşeşte în Dunăre. Înconjurat de ape stătute, piciorul podului de piatră şi cărămidă îşi aşteaptă şi astăzi vizitatorii. Lângă Podul lui Traian, în vremea romanilor, a existat şi o fortificaţie - Pontes - din care încă de mai păstrează câteva ziduri.

Ne întorceam în oraş comentând cât de interesantă este această zonă din punctul de vedere al patrimoniului arheologic. Dovezi din preistorie până în timpurile medievale - descoperite de-a lungul Dunării, în mai multe locaţii - aşteaptă să fie văzute în muzee sau sub cerul liber, acolo unde au fost construite.

În Evul Mediu, slavii au fondat aici un nou oraş - Novi Grad - care a fost distrus de unguri în 1502. Turcii statorniciţi aici, l-au reconstruit în jurul anului 1524 şi l-au numit "Fethi Islam". Citisem că la Kladovo încă mai pot fi văzute rămăşiţele cetăţii Fetislam, dar nu îndrăzneam să mai propun şi căutarea acestui obiectiv. Rătăcind prin oraş în căutarea direcţiei către Podul lui Traian, orele avansaseră destul de mult, iar noi aveam un drum lung de făcut până în seară.

Cu toate acestea, după ce ne-am încheiat programul în Kladovo, la ieşirea din oraş, pe dreapta, înconjurată de vegetaţie, am recunoscut Fetislam pe care o cunoşteam din imaginile de pe internet. Dacă tot ne-a ieşit în cale fără a o căuta în mod special, bineînţeles, am oprit pentru câteva fotografii. Poarta arcuită care trece prin zidul gros, nu este foarte înaltă. Trecerea vremii şi lipsa de îngrijire şi-a spus cuvântul asupra edificiului, dar dincolo de ea veţi descoperi un spaţiu imens, cu arbori şi multă verdeaţă. Pentru că ne grăbeam, nu am avansat prea mult. Din curtea interioară, pustie, am contemplat zidurile de piatră cu intrări tot arcuite, iar după câteva imagini surprinse Complexului Sportiv "Jezero" aflat vis-a-vis, am aruncat o ultimă privire oraşului şi am pornit întins spre graniţă.

Timpul petrecut în Kladovo a fost scurt, cu toate acestea suficient pentru a remarca liniştea şi curăţenia oraşului cu o biserică semeaţă şi un monument al eroilor, cu hoteluri, cafenele, precum şi cu o faleză de-a lungul Dunării care-ţi permite să vezi malul românesc şi oraşul Drobeta-Turnu Severin.

La Kladovo, la un supermarket, am cheltuit ultimii dinari. Nu aveam prea mulţi, dar pentru că experienţa turistică ne spunea că trebuie să alocăm un buget intrărilor la obiective, ne-am pregătit în acest sens şi pentru Serbia. Cum toate intrările la obiective au fost gratuite, iar celelalte cheltuieli infime, supermaketul ne-a ajutat să rezolvăm această problemă, dar ne-a oferit şi ocazia să vorbim româneşte. Aici, în zona de graniţă, în Banatul sârbesc (oraşul Kladovo are chiar şi o stradă care se numeşte Banatska), sunt mulţi sârbi cu origini româneşti sau care au învăţat româneşte.

N-aş vrea să închei fără a menţiona - pentru cei care nu ştiu - că oraşul Kladovo se poate mândri că l-a găzduit, temporar, pe Cuviosul Nicodim - unul dintre reprezentanţii de frunte ai ortodoxismului. De aici, în 1364, Cuviosul Nicodim a trecut Dunărea statornicindu-se pe valea Vodiţei, în ţinutul Severinului, unde a întemeiat Mănăstirea Vodiţa şi mai apoi s-a retras la Tismana.