Surprize in zona Cheile Nerei

TIPĂREȘTE

Revin cu impresii din a doua parte a concediului. Dupa rasfatul de la Clisura Dunarii am continuat cu vreo 3 zile cu cortul prin Cheile Nerei, cel putin asa era planul.

Am plecat dimineata din Eselnita, am mers spre Baile Herculane si apoi spre Oravita, destinatia finala era Podul Bei. Pe traseu ne-am oprit la Cascada Bigar, am fost surprinsa sa vad ca e chiar la strada. E o cascada frumoasa, dar vazand pozele pe net inainte, ma asteptam la mai mult, nu stiu exact de ce nu m-a impresionat asa mult (o fi fost ploaia sau aglomeratia din zona de vina?!).

Ne-am continuat drumul spre Podul Bei, dupa Oravita am intrat pe niste drumuri judetene destul de inguste si intr-o zona foarte putin populata, o pustietate frumoasa. Exact cand nu mai stia GPS-ul pe unde sa ne duca am gasit niste indicatoare micute spre Lacul Ochiul Beiului si am mers in continuare pe drumul ingust printr-o zona impadurita. Am ajuns la Podul Bei, erau parcate cateva masini, sunt indicatoare spre trasee si o pubela de gunoi, nu am gasit pe nimeni de la Parcul National.

Am continuat cu masina pe un drum forestier ingust si cu gropi (si balti dupa ploile din ultimele saptamani), spre Lacul Ochiul Bei. Stiam ca e un camping la pastravarie iar de acolo inca vreo ora pe jos pana la lac. Dupa vreo 20 de minute cu masina am ajuns la capatul drumului (era ora 15.00, plecasem din Eselnita pe la 9.00). Acolo am gasit o zona de campare destul de incapatoare dar deja aglomerata. Singura "amenjare" sunt toaletele, de-alea "eco". Am vrut sa mancam, ne asteptam la o pastravarie cu restaurant, ghinion, era doar o rulota intr-o curte cu cateva mese in fata. Aveau pastrav, mici si diverse bauturi, cred ca mai erau si clatite. Pastravul foarte bun, prajit cu malai si mujdei de usturoi, micii erau si ei ok. Preturi ok, toata lumea manca acolo, se asteapta un pic pana e gata pestele. La cativa metri mai in spate am vazut si intrarea la pastravarie unde scria clar sa nu intre decat cei care vor sa cumpere pastrav (18 lei kg parca). Tot acolo, peste apa era ceva ce semana a pensiune, am intrebat si e o cabana a ocolului silvic la care se poate sta daca se face rezervare dinainte la ocol.

Dupa masa am plecat pe traseu spre Lacul Ochiul Beiului. E un drum usor de facut prin padure pe langa o apa f limpede Beusnita (chiar daca plouase mult in ultima vreme). Dupa vreo 45 de min am ajuns la lac, e exact ca-n poze, o culoare frumoasa turcoaz as zice eu. Pacat ca unii uita sa-si ia gunoaiele inapoi si le lasa pe acolo in gramezi.

Dupa poze am continuat traseul spre Cascada Beusnita. La inceput se urca un pic dar traseul merita, sunt multe cascade mai mici, am avut noroc ca debitul apei era mare dupa ploi asa ca aveam ce vedea. Dupa vreo 30 de min am ajuns la cascada, asta chiar m-a impresionat, inalta, lata, niste grote in spatele caderii de apa, frumos, deosebit, iti vine sa te bagi direct sub ea.

Ne-am intors la masina, ne-am imbarcat si am ajuns iar la Podul Bei. Aici am parcat, ne-am luat rucsacii si am plecat la pas spre Cantonul Damian (cu masina nu se poate ajunge), am ajuns dupa o ora. Cantonul e parasit de mult timp, vegetatia si-a revendicat spatiul. Langa canton e o poiana destul de mare, pe malul Nerei, unde se poate campa, asa am facut si noi, chiar inainte sa se intunece. E o vatra pt foc, o masa si vreo 2 banci. Sursa de apa nu e aproape, noi am luat de pe traseu inainte sa ajungem cu vreo 15-20 min, mai e un izvor la vreo 20 de min pe traseul care continua spre chei. Nera era tulbure, cu debitul mare si adanca chiar la mal.

Din pacate noaptea a plouat mult, a continuat si dimineata pana pe la 10 asa ca nu am avut cum sa ridicam tabara si sa ne continuam drumul prin chei spre Lacul Dracului. Am mers totusi pe traseu cam o ora, fara bagaj, pana am ajuns in zona la carlige unde traseul trece pe celalalt mal al Nerei. Aici ne-am bucurat ca plouase noaptea trecuta si nu am ridicat tabara sa venim cu bagajul, fiindca nu aveam cum sa trecem Nera, era f adanca si lata, nu e nici un pod, nici o funie de care sa te tii, nimic. Probabil ca in verile secetoase apa e mica si treci usor prin ea.

Am facut cale intoarsa, am strans cortul, ne-am intors la masina si am hotarat sa mergem in Sasca Montana sa ne cazam. Cand am ajuns ne-am dat seama ca nu prea aveam de unde alege, notasem de acasa vreo 2 nr de telefon de la pensiuni dar nu mai aveau locuri. Localitatea e mica, am gasit 2 turisti, i-am intrebat unde stau, ne-au zis ca undeva la casa de oaspeti montana, am ajuns acolo si am vorbit cu unul care parea sa fie patronul, ne-a zis ca mai are doar o camera (noua ne trebuiau 2), da' incearca sa ne gaseasca, in fine tot incerca sa se gandeasca si sa dea telefoane, dar intr-un mod care ne sugera clar ca vrea sa plusam la bani ca sa ne ajute. Pana la urma l-am lasat si am plecat, cu putin noroc am gasit 2 camere semidecomandate si cu o singura baie la Pensiunea Dora. Ne convenea, pretul bun, curat, avea bucatarie pt turistii care se autogospodaresc si o curte cu multe flori.

Dupa ce ne-am instalat am plecat pe traseul La tuneluri. Incepe dupa Sasca Romana pe un podet peste Nera. Dureaza cam 1 h pana la Podul Beiului (ne-am intors de unde am venit), prima parte nu e asa interesanta (dar am gasit mure si corcoduse), a doua e spectaculoasa, cu multe tuneluri sapate in stanca. Intre Sasca Montana si Podul Beiului nu exista drum pt masini.

Ne-am intors la pensiune, ne-am aranjat si deja era seara si foamea mare. Nu mai vroiam conserve asa ca am decis sa mergem La vechea Moara, o pensiune restaurant pe care o vazusem cand cautam cazare. Am plecat pe jos (desi am zis ca satul e mic si ajungem repede, n-a fost chiar asa), cand am ajuns nici n-am apucat sa trec bine podetul din fata restaurantului ca mi-a sarit in fata un domn care mi-a zis ca nu sunt locuri, tot restaurantul e rezervat pt pensiune. Sa-mi pice fata, muream de foame si nu vazusem nici macar un magazin mixt pe drumul pana acolo. L-am intrebat pe nenea daca se mai poate manca undeva prin satul ala si a zis ca mai sus e Pensiunea Rocker's sa incercam acolo.

Am ajuns la Rocker's, am intrat in curte am gasit repede terasa, am intrebat daca se poate lua masa acolo si ni s-a zis ca da. Pensiunea e mare, cu curte, e mai "fitoasa" decat restul din zona. Din pacate la capitolul masa e jalnica, sau cel putin asa a fost pt noi care nu eram cazati acolo. Era pe la ora 20.00, cand am intrebat de meniu chelnerita ne-a zis ca ne zice ea ce are, ok cam ciudat dar ne era foame. Aveau 2 feluri de supa iar la felul 2 mai au doar 2 pastravi si carnati. Cand am intrebat daca la pastrav au cartofi natur, ea m-a intrebat "da' nu vreti cu mamaliga? ", am mai intrebat de ceva piept de pui, a zis ca tre sa decongeleze si dureaza. In fine pana la urma am comandat o ciorba de vacuta, 2 pastravi si 2 carnati, pt 4 persoane, eu am vrut si limonada. Cand se intoarce cu bauturile ne aseaza masa si surpriza, suportul de farfurie era si meniu. Am vazut preturile, un pic cam mari da' cand oferta e asa slaba in zona se intelege. Dezamagirea a inceput cu limonada, era o spalatura a recipientului in care faci limonada, o porcarie, limpede ca apa. Cum naiba poti sa gresesti o limonada?probabil ca nu mai aveau lamaie si au strans niste resturi ca altfel nu-mi explic, am baut jumate de sete, e prima data cand nu termin limonada. Ciorba am inteles ca era prea fiarta sau fiarta si iar incalzita prin fiebere si tot asa, eu n-am vazut decat bucatile de carne pline de grasime. Carnatii aveau un gust ciudat, probabil de la modul de pastrare. Pestele era ok, nu la fel de bun ca cel de la rulota (si mai ales nu la fel de ieftin), dar macar am putut sa-l termin. La sfarsit cand a venit si nota a fost lovitura finala. N-am mai stat sa comentam, dar pe meniu ciorba era o suma iar pe nota era mai mult (poate fiindca era ultima portie). In fine per total o seara foarte nereusita, dar urmatoarea seara avea sa fie o rasplata neasteptata despre care voi scrie in alt review.

A doua zi de dimineata am plecat de la pensiune, am mers cu masina pana la capatul satului si de acolo pe jos pe traseul spre Cascada Susara, cam o ora. Traseu usor, prin padure pe langa apa limpede, frumos si spectaculos. Cascada e faina, nu asa spectaculoasa ca Beusnita, din punctul meu de vedere. Ne-am intors la masina si am plecat iar la drum lung spre Hateg.

Pana la urma am reusit sa atingem majoritatea obiectivelor propuse, mai ramane Lacul Dracului pt. alta data, poate venim din cealalta parte a cheilor sau si mai bine cu barca de rafting, nu se stie niciodata.

---

VIZUALIZĂRI: 4518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI