O experienţă inedită

TIPĂREȘTE

Nu mai ştiu cum am ales Ryma. Probabil a contat că era una dintre cazările la care nu se încasa niciun fel de depozit şi nici comision în caz de anulare. Deloc, nimic. Pur şi simplu, dacă nu mai ajungeai, aia era. Aşa şi eu, mi-am zis, dacă ajung să am unde trage, dacă nu, nu-mi bat capul. Din poze, părea a fi un hostel decent, central, cu mobilier drăguţ şi staff prietenos (conform review-urilor). Am rezervat două paturi într-o cameră de opt.

La faţa locului, unde am ajuns totuşi, pe la orele după-amiezii, ne-a luat vreo jumătate de oră să-l localizăm, întâi. Ne-am plimbat în sus şi-n jos pe strada Gemina. Numărul 13 părea să nu existe, n-auzise nimeni de el sau de vreun hostel pe acea stradă liniştită cu blocuri. În cele din urmă am făcut ceea ce era indicat din capul locului: am sunat la recepţie şi-am cerut ajutor. În două clipe, o voce binevoitoare ne-a îndrumat către zidul cetăţii şi o alveolă a lui, pe lângă care trecusem de câteva ori. Ryma e o gaură în zidul gros de cetate. Mai exact, două găuri. Într-o scobitură este amenajat spaţiul pentru hostel, adică o cameră supraetajată, plus două băi, plus o mini cameră cu pat dublu. Într-o altă spărtură/intrare este barul tip vagon, care corespunde intr-o curte interioară liniştită. Cele două spaţii sunt alăturate, fără a comunica unul cu altul. Totul este izolat de stradă printr-un mic părculeţ-terasă.

Să revenim la cameră. Bolta de piatră din zid era împărţită în două spaţii printr-un planşeu de lemn. De la intrare, fie urcai, fie coborai. Am ales zona de sus, care presupun că era identică cu cea de jos. Avea 4 paturi confortabile, dotate cu dulăpioare şi lăzi, cu veioză şi priză chiar pe perete, la căpătâi şi cu mult spaţiu între ele, astfel încât să ai o oarecare intimitate. Aşternuturile erau de bună calitate, albe, curate. În fundul camerei erau două uşiţe. Una dădea într-o baie, una într-o mică încăpere cu un pat dublu. Băii nu i-am găsit alt cusur decât că nu avea geam/aerisire. Altfel, era impecabil de curată, cu duş (apa caldă mai în salturi, dar ok), wc, chiuvetă, oglindă, săpun lichid, hârtie igienică. Am dormit singuri în tot spaţiul de sus, iar jos mai era o familie care ocupa două paturi. Totul ar fi fost perfect, dacă n-am fi avut ghinionul ca exact în seara cazării noastre să aibă loc o petrecere în bar. Cu toată grosimea seculară a zidurilor, ritmul muzicii s-a auzit până spre dimineaţă. Să zicem că a compensat însă, atmosfera relaxată de la cafeaua matinală, luată în curtea interioară, un adevărat moment chill out.

Aş mai menţiona amabilitatea personalului pentru că la noi e un lucru preţios şi cam rar. Pe lângă primirea prietenoasă şi fără mofturi din partea unei angajate şi a patronului, am mai avut parte de recomandări sincere şi utile privind un loc de luat masa în oraş. Seara târziu, deşi erau ocupaţi cu petrecerea în toi, au răspuns amabili sâcâielilor noastre referitoare la diverse nimicuri – cum se încuie uşa, de unde se stinge lumina, când se termină petrecerea, etc.

Dacă la sosire am fost uimiţi şi circumspecţi visavis de ineditul locului, am reuşit la plecare să fim încântaţi de experienţa trăită. Recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 2153 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI