La Cetatea Râşnov

TIPĂREȘTE

Duminică 20 iulie 2014, după două zile de ameninţări cu ploi, chiar de ziua lui, Sfântul Ilie a curăţat cerul de nori şi a făcut ca soarele să zâmbească din nou oraşului şi aşezărilor din jur. Din teama de a nu fi surprinşi de vremea rea, ascultând şi glasul îngerului păzitor, am amânat vizita la cetate pentru această zi, ultima din minisejurul nostru petrecut la Râşnov.

Bifaserăm toate obiectivele din plan, iar în dimineaţa zilei de duminică, după ce ne-am luat micul dejun la OMV, am predat camera şi ne-am îndreptat spre cetate cu gândul de a rămâne acolo atât cât va fi nevoie pentru o vizită tihnită.

Cu o zi înainte fuseserăm la Peştera Valea Cetăţii, aşa încât cunoşteam deja drumul spre cetate, ba chiar văzuserăm şi parcarea în care trebuia să lăsăm maşina. Parcarea mare, amenajată, amplasată chiar lângă şosea, era gratuită. Nu ştiu dacă este aşa întotdeauna deoarece am văzut un afiş încropit cam la repezeală, pe care scria doar "Free".

Când am ajuns noi acolo, trenuleţul turistic îşi începuse deja programul. Cu 4 lei/persoană (bilet valabil dus - întors), pe un drum în urcuş, după 5 minute şi după nenumărate zgâlţâituri, cei care nu au timp sau rezistenţă fizică pentru o plimbare pietonală, prin pădure, sunt debarcaţi pe platforma de sub zidurile cetăţii. Tobe şi ritmuri medievale, un cal frumos, de rasă, pregătit pentru amatorii de echitaţie (25 lei o tură)..., suficient deocamdată pentru a ne introduce într-o altă lume, cu totul diferită de cea a zilelor noastre.

Intrarea în cetate se face prin Turnul Bathory, în sezonul cald (mai - octombrie) în fiecare zi între orele 09.00 - 19.00, iar în sezonul rece (noiembrie - aprilie) în fiecare zi între orele 09.00 - 17.00. Taxa de intrare - 10 lei/persoană. Copiii şi elevii (sub 18 ani) - 5 lei/persoană, iar grupurile şcolare - 3 lei/persoană. Există şi o taxă de filmat-fotografiat de 5 lei, se pare, ignorată pentru neprofesionişti. La Cetatea Râşnov toată lumea fotografiază şi se fotografiază (inclusiv din dosul panourilor, înlocuind chipul viteazului cavaler în armură cu propriul chip).

Mai trebuie să adaug faptul că nu există (sau nu exista atunci când am fost noi) un ghid specializat, ci numai audioghid. Acesta se poate procura după intrarea în cetate contra unei taxe de 10 lei pentru primul aparat şi încă 8 lei dacă îl doreşti şi pe al doilea. Utilizarea audioghidului este la îndemâna oricui, pe parcursul traseului turistic, în interior, existând panouri numerotate care indică locul în care te afli. Tot în interiorul cetăţii se pot procura fise (2 lei) pentru binoclul aflat pe cel mai înalt punct al cetăţii, lângă steag. Pentru cei care se încumetă să urce până acolo (traseul nu este prea dificil), este încă o modalitate de a admira de la înălţime oraşul, aşezările şi crestele muntoase din jur.

Pentru că mă documentez de fiecare dată atunci când merg într-un loc încărcat de trecut şi pentru că Cetatea Râşnov n-a fost o excepţie în acest sens, încerc - în cât mai puţine cuvinte - să spun câte ceva din istoricul cetăţii. Dacă îl cunoaşteţi sau dacă vă displac informaţiile de acest gen, vă rog, ignoraţi pasajul următor!

Scurt istoric

Specialiştii susţin că începuturile fortăreţei de pe această culme împădurită ar fi prin 1211-1225, în timpul stăpânirii teutone în Ţara Bârsei. Mai întâi din lemn, apoi reconstruită din piatră, cetatea a apărut ca o necesitate de apărare şi refugiu din calea invadatorilor.

Prima menţiune documentară, în 1335, face referire la o puternică cetate fortificată care a rezistat invaziei tătarilor salvând vieţile localnicilor refugiaţi dincolo de zidurile sale. În sec. XV, în timpul expansiunii otomane, Cetatea Râşnov a înfruntat cu succes şi câteva asedii turceşti. Obligaţi de împrejurări să rămână între ziduri perioade mai lungi, localnicii au transformat cetatea într-un adevărat târg fortificat.

În secolele următoare, necesitatea de apărare şi refugiu dispărând, interesul localnicilor de a întreţine târgul fortificat a scăzut. Cutremurul din 1802 a distrus o parte din turnuri şi a dus la transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. Aşa am găsit-o şi eu când am vizitat-o prima oară, prin anii '70.

Astăzi, dincolo de zidurile impunătoare, refăcute şi întărite, vizitatorii păşesc într-un autentic târg medieval, cu case, cu străzi şi chiar cu o fântână.

Traseu în incinta cetăţii

În turnul de la intrare, Turnul Bathory, accesul este liber, dar dacă vreţi să urcaţi, până la primul nivel aveţi de înfruntat o scară exterioară, de lemn, cu 20 de trepte. Dacă aceasta mai este cum mai este, scara interioară - tot de lemn - este foarte abruptă şi cu nişte trepte atât de înguste încât talpa trebuie aşezată invers. Deşi este nouă, din lemn trainic, pare făcută special pentru a-ţi rupe gâtul. Pe scara interioară, cu 41 de trepte dificile, se urcă două etaje. Coborârea este o provocare şi mai mare. În faţa mea, un copil de vreo 10 ani, era chiar panicat. Încurajat de mama sa care mergea în faţă, copilul a coborât treaptă cu treaptă stând pe şezut şi ţinându-se cu mâinile de treptele de sus. Câtă grijă am avut să nu-i calc degeţelele! Totuşi, trebuie să spun că urcuşul până la cel mai înalt nivel al turnului merită cu prisosinţă. Spre prima curte, spre zidurile cu turnuri sau în depărtare, spre munţii înalţi, în toate cele patru zări, priveliştea este minunată.

Pe lângă capela de jos din care acum se mai văd doar urmele fundaţiei, drumeagul în serpentină duce la intrarea principală în curtea interioară a cetăţii. Aceasta este precedată de Barbacana mare, o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu mai multe guri de tragere care străpung zidurile groase. Aici, lângă Turnul Armelor, toată lumea se opreşte privind impresionată zidurile robuste, renovate, cele două herse ce par gata şi acum să fie coborâte în caz de pericol, precum şi drumul de strajă la care câteva banale panglici interzic accesul turiştilor.

În interior, urmând calea de-a lungul zidului, până la Turnul triunghiular, deja se văd - pe partea dreaptă - casele medievale înghesuite una în cealaltă, construite din piatră şi cărămidă.

Spre Barbacana mică drumul este în uşoară coborâre, cu trepte de piatră, mărginit pe o parte de casele transformate în prăvălii şi pe cealaltă parte de o frumoasă grădină cu trandafiri. Se ştie că trandafirul este emblemă a Râşnovului încă din Evul Mediu, denumirea germană a aşezării - Rosenau - însemnând Valea Trandafirilor.

Barbacana mică şi Turnul gărzii cu vechile puncte de observaţie sunt în prezent excelente locuri de unde se poate admira şi fotografia panorama de vest, cu oraşul Râşnov în vale, cu crestele Bucegilor în stânga şi ale Pietrei Craiului în dreapta. Tot aici se găseşte şi un punct de informare turistică. Recomand celor care ajung la Cetatea Râşnov să nu rateze punctele de belvedere de aici pentru că imaginile sunt cu adevărat deosebite.

De la Barbacana mică, urmând traseul circular, pe lângă ziduri, drumul este în urcuş. Fântâna este un loc în care veţi poposi cu siguranţă, nu pentru apă (acum nu mai este funcţională), ci pentru importanţa ei istorică. În timpul asediilor prelungite, când rezervele de apă erau pe sfârşite, localnicii se furişau noaptea şi aduceau apă de la un izvor din munte. Pentru că lipsa apei în cetatea asediată era un inconvenient major, cu mari eforturi, între 1623-1640, a fost săpată în stâncă fântâna pe care o vedem şi astăzi. Alături, panoul ataşat informează că adâncimea ei este de 140 m. O legendă, bună pentru condimentarea oricărei prezentări turistice, spune că fântâna ar fi fost săpată de doi prizonieri turci cărora li s-ar fi promis eliberarea după terminarea lucrării. Un ghid onest nu va uita să adauge că de fapt munca titanică a săpării în stâncă a fost făcută de localnici.

Dacă aţi ajuns până la fântână, după ce i-aţi dat roată şi aţi privit în adâncul ei, continuaţi la deal, printre ruine, până la cel mai înalt punct al cetăţii, un alt minunat loc de belvedere. Aici a fost cândva o bisericuţă şi o mică şcoală. Aveţi de urcat câteva trepte de piatră, cam denivelate, dar cu grijă şi ajutaţi de balustradă, veţi ajunge lângă steag şi binoclul cu care se pot scruta zările până departe. Turnul gotic şi Turnul pentagonal, precum şi zidul exterior care închide incinta la Turnul Bathory, se văd şi se fotografiază foarte bine de aici.

Ce mai puteţi face la cetate?

În primul rând shoping. Casele medievale din curtea interioară, cândva adăposturi şi depozite de provizii în timpul asediilor, astăzi sunt mici magazine cu suveniruri, etalând şi în afară tot felul de nimicuri, dar şi bijuterii din pietre semipreţioase, obiecte de artizanat şi material documentar privind istoria cetăţii.

Muzeul în care se pot vedea arme şi armuri, tot felul de unelte şi mobilier de uz gospodăresc, obiecte de vestimentaţie, fotocopii ale unor documente de epocă, o mască de tortură, precum şi un jug folosit la transportarea în siguranţă a prizonierilor, poate constitui un punct de atracţie.

Aruncarea de topoare (1 leu/aruncarea, 5 lei/7 aruncări) este pentru mulţi dintre vizitatori o adevărată distracţie.

La Cetatea Râşnov, orice turn, orice colţ de zid sau orice ruină poate fi un bun fundal pentru fotografii de familie. Pentru amatorii de fotografii mai năstruşnice există şi panouri în care chipul cavalerului medieval poate fi înlocuit cu propriul chip. De asemenea, nu ştiu în ce condiţii, se pot face fotografii alături de cavaleri în carne şi oase, înveşmântaţi cu straie medievale, purtând o lance sau un scut.

Mai trebuie să amintesc faptul că pe platforma de la intrare, acolo unde se sfârşeşte traseul minicarului, pe lângă tarabele cu suveniruri, există o terasă unde se poate servi câte ceva.

Nu pot încheia fără a recomanda celor care iubesc trecutul istoric, în special celor care au copii şcolari, să viziteze Cetatea Râşnov. Chiar dacă de-a lungul timpului înfăţişarea ei a suferit multiple transformări, cetatea ţărănească Râşnov păstrează încă elemente arhitecturale ce pot reconstitui istoria unei fortificaţii care a rezistat cu succes atâtor asedii.

---

VIZUALIZĂRI: 4634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI