Pensiunea Brandusa - o minune la poalele Fagarasului

TIPĂREȘTE

Am sa descriu strict pensiunea, altfel nu mai termin niciodata de povestit vacanta pe care mi-am facut-o cadou de ziua mea, o vacanta de vis intr-o "tara de poveste / cum alta-n lume nu mai este = Romania".

Prin urmare perioada 19 - 23 iulie 2014 (prima parte a vacantei) ne-am petrecut-o (mama, eu si masinuca) pe Valea Avrigului (cine mai spune ca-n tara asta drumurile DN, DJ sau A sunt proaste sau ca nu gaseste de lucru sa-si dea o palma peste gura - o palma sanatoasa!), la o pensiune gasita pe net si anume pensiunea Brandusa :). Ce misto, de ziua mea, ne-am cazat la o pensiune cu numele mamei :). A fost denumita "Brandusa" dupa covoarele de branduse care apar primavara pe cele 198 ha ale pensiunii.

Pensiunea se gaseste pe valea Avrigului. Din soseaua Sibiu-Brasov se intra in lateral dreapta in Avrig (noi am intrat chiar la primul indicator scris cu negru - unde se trece o cale ferata) se merge tot inainte pina in centru la statuie, imediat dreapta se coboara panta (acolo in dreapta e sediul bancilor Reiffeisen si CEC) si se urmeaza indicatoarele pensiunilor Natura si Ghiocelul (8 km). SUPERB. In dreapta peisajul Fagarasilor e ireal... sarim :))... Dupa pensiunea Ghiocelul apare un indicator visiniu spre stinga, trebuie urcata o panta care arata mai mult a drum de torent (va recomand sa claxonati daca urcati/coborati, intrucat daca mai apar 4 roti din contra-sens, nu incapeti), faceti voiniceste la dreapta, in fata apare pensiunea Natura (f. faina, 4 margarete, 190 lei/noapte) si apoi apare o poarta deschisa spre Fagaras: pensiunea Brandusa.

Are o curte imensa, loc de parcare pentru cel putin 15 masini, flori care marginesc peluza, 5 casute (80 lei/noapte, cu tv, cu plasa la geamuri si cu baie proprie) cu frasini intre ele, pensiunea propriu-zisa care la parter are restaurantul, la primul nivel sint 4 camere mari (95 lei/ noapte) cu baie proprie, iar mai sus cu un nivel sint (n-am fost sa vad) 2-3 camere cu priciuri ptr grupuri de copii. Proprietarul locuieste acolo, angajatii la fel, ospatarita (Daniela) care e ca "speedy gonzales" e o minune de fatuca: draguta, amabila, isteata si important - fiecare angajat al pensiunii / fermei stie ce are de facut.

In spatele casutelor e o livada de pomi, leagane atat ptr o persoana cit si pentru doua, o chestie de catarat ptr copii, are mese de lemn cu spatar cu umbrele la care pot sa stea mai mult de 4 persoane, o terasa acoperita care are barul, masa de biliard, un frigider cu inghetata; chiar la intrare sint 4 voliere cu porumbei, fazani si pauni.

Ferma, are un grajd in forma de floare cu 5 petale: oi, vaci, cai, si pasari, atentie: NU MIROASE A CAL, A BALEGA, A MIZERIE!!! E o curatenie cu "fainosag", intretinuta la milimetru. Stand de vorba cu proprietarul, mi-a povestit ca a avut niste turisti ai caror copii s-au apucat sa rupa florile; proprietarul a atras atentia parintilor, care au ripostat non-salanti "sint copii". Intrebati fiind daca si la ei acasa permit copiilor sa rupa florile pe motiv "ca-s copii", raspunsul a fost "nu, ca le trag o mama de bataie de nu se vad", "si atunci, la mine, de ce sa rupa?"

Mincarea a fost gustoasa, proaspata, vremea a fost fix pe dos de cum au prevazut-o canalele de tv sau accuw (portalul k, saracul, isi depasise nr de harti permise) care anuntasera 19-24 iulie furtuni, ploi si alte marafeturi, 24-30 iulie (pe traseul nostru Cluj - Avrig - valea Oltului - Rimnicu Vilcea - Tg-jiu si retur pe acelasi drum fara Avrig) o vreme calda, superba. Fix invers: am prins la 630 m altitudine linga Fagaras 35 de grade si furtuna lui "peste-ghem" la Tg-Jiu.

Cel mai important lucru facut pentru relaxarea proprie a fost sa calaresc (50 lei tura de 1 ora = 8 km sau mai putin, 150 lei = 2-3 ore si peste 200 lei de la 4 ore incolo). Caii sint curati, spalati, tesalati... mai precis iepe, ca pe ele am stat; instructorul (baiatul proprietarului) deosebit: amabil, glumet, atent atat cu turistii cat si cu caii. Jos palaria! Esti urcat de-a dreptul pe cal (sper sa stati mai bine decit mine cu elasticitatea incheieturilor coxale, altfel o sa rideti pina la lacrimi incercind sa va catarati pe animalul acela :))))). Dar asta voi povesti la impresiile de calatorie :).

O amabilitate greu de crezut, dar adevarata.

Va recomand sa mergeti acolo... mergeti cu incredere (facindu-va rezervarea telefonic - omul acela mai are si alte treburi nu doar sa stea lipit cu nasu' de internet) si mergeti fericiti in vacanta, drumurile sint excelente, peisajele mirifice, tara splendida si oamenii buni.

---

VIZUALIZĂRI: 3984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI