SAMSARA Teahouse/Foodhouse - O experienta psihedelica

TIPĂREȘTE

Asadar, mai de voie, mai de nevoie, “ma suii pe Dealul Clujului” si ma cazai la Aparthotel Gutinului, undeva pe la vreo sambata noaptea, cat pe ce sa se faca duminica. Nu singura, impreuna cu “consilierul” personal (ce, numai domnul Boc sa aiba consilier, eu oi fi mai fleata?!) si cu jumatate din roadele dragostei noastre, jumatatea mai mare (daca pot sa spun asa). Bine, “mai de voie, de nevoie” e o licenta poetica, ca de fapt am asteptat excursia asta ca pe altceva, de ziceai ca urma sa ma duc in Maldive, intr-una din casutele acelea, cum am vazut eu pe un site, in mijlocul lagunei, cu podeaua de sticla, pe sub care se plimba pestisorii in sus si in jos… Hai, ca o luaram pe langa drum… Cert e ca imi doream mult, mult sa vizitez Clujul pe indelete si, de cand ma stiu (alta licenta poetica, de fapt de vreo 20-25 de ani, eu ma stiu de oleaca mai multi), m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea macar un copil care sa-si doreasca sa faca facultatea la Cluj, sa ma tot duc “cu treaba” pe acolo. Si Doamne-Doamne m-a ascultat, bun cum il stim (da’ si eu sunt buna cu el, in general) ! Ce s-o mai lungim, Istetica noastra, fara sa-i sugerez cele de mai sus (decat telepatic), a zburat din cuibul parintesc pe la vreo joi, inaintea lu’ mami si lu’tati, care mai aveau ceva treburi pe la servici, s-a inscris la facultate si ne-a asteptat cumintica sa venim…

Dupa un somn bun, care ne-asezat neuronii la loc, cat de cat, am pornim sa exploram orasul cu parfum bun de occident. Am vizitat Gradina Botanica (la final nici un neuron nu mai sulfa in front!), ne-am mai plimbat putin pe strazi, cascand pur si simplu gurile, am facut si ceva poze intru nemurire, … si, trecand pe langa Palatul Banffy, care gazduieste nu doar Muzeul de Arta din Cluj, ci si o mancatorie “de fite”, Istetica a exclamat, strafulgerata: “A! Stiu! Va duc intr-un loc tare! ”… “??! ”… “O ceainarie misto! Am fost asta iarna cu Maria, au toate neamurile de ceaiuri si atmosfera e super! ”… Tati se invoi, dar numai dupa ce facuram dreaapta “La Castel”, la mancatoria mentionata, unde ne-am mai crescut un pic nivelul glicemiei…

Dupa care, pe cai! La Samsara!

De fapt, sunt 2 Samsare, ambele la vreo 10 minute de mers de centru, pe strada Emil Racovita, Samsara Foodhouse la nr 5 si Samsara Teahouse la nr 27. Istetica propusese sa luam masa la Foodhouse (ea e vegetariana), dar tati nici n-a vrut sa auda (si in familia noastra suntem invatati sa facem unele compromisuri!). De fapt, care e treaba: ambele promoveaza stilul de viata sanatos, la foodhouse se serveste doar mancare vegetariana si row-vegana (am mancat in ultima zi acolo), in ambele nu se fumeaza (doar narghilea cu arome de fructe, la ceainarie, oricum, cand iesi afara nu-ti miros hainele a tutun, ci a mar sau pepene), se servesc tot felul de bauturi sanatoase (ceaiuri, fresh-uri de fructe, limonade), dar am vazut in meniu si ceva alcool, bere sau vin (cred ca sunt si ei la curent cu rezultatele unor studii clinice care au dovedit ca alcoolul, in cantitati mici, previne bolile vasculare mai dihai ca fructele si legumele).

Deci am depasit usor Samsara Foodhouse, unde deocamdata nu mai aveam treaba, ca ne rezolvase cumva “castelul” si ne-am continuat drumul pana la Teahouse. Am deschis o poasta frumos pictata cu flori si Frunze si am intrat in curtea unei case vechi, dichisite. Am urcat cateva trepte si deja ne intampina in prag una din gazde, o domnisoara subtire si zambitoare care ne-a invitat inauntru. In antreu ne-am lasat incaltarile intr-un dulapior si am pasit pe covorase intr-una din camera. Am aruncat o privire si prin celelalte incaperi si am constatat ca fiecare era decorata altfel, dar numitorul comun erau niste masute joase, in jurul carora erau tot felul de pernute colorate pe care te puteai aseza, de aia si trebuia sa te descalti la intrare. Destul de greu de deslusit detaliile, pentru ca peste tot plutea semiobscuritatea (de fapt, eram singurii vizitatori si, in tonul eco al asezamantului, cred ca faceau si ei economie de curent electric). Dupa 5-10 minute, ochii ni s-au mai obisnuit…

Din tavan “curgeau” niste bucati de panza pana la nivelul meselor, prinse toate in partea de sus, formand un fel de palnii, care te duceau cu gandul la decorurile din seraiurile turcesti. Masutele rotunde sau dreptunghiulare, cu pernele colorate in jurul lor, muzica ambientala de relaxare, peretii pictati in intregime cu motive florale si liane curgatoare, toate iti ameteau simturile intr-un fel foarte placut! Istetel si cu mami au comandat cate un ceai, iar tati o bere home-made “La Nenea Iancu”, sau asa ceva. Istetel si cu mami au savurat ceaiurile, au ascultat muzica, au admitat decorurile, tati asemenea, dar in plus a si atipit oleaca (vorba aia, fie omul cat de mic, dupa masa doarme-un pic). Dupa ce ne-am relaxat, ne-am mai relaxat inca putin (de acum neuronii stateau drepti ca betele), apoi l-am trezit pe tati, am facut pozele de rigoare si, dupa ce ne-am incaltat sa plecam, Istetel ne-a marturisit ca locatia prezinta de fapt si zona in aer liber, in gradina din spatele casei. “Pai bine, bre, ne lasasi sa orbecaim in bezna?! Hai sa facem macar cateva poze, ca alt ceai nu mai duc! ” Zis si facut. Una peste alta, ne-a placut, ne mai ducem…

Cu Samsara Foodhouse, lucrurile au stat cam asa: Dupa ce Istetel a dat ultimul examen, ca oricum se facuse de pranz, ne-am dus sa-i facem copilului o bucurie, si sa ne mai degresam si noi arterele, dupa atata slana si ceapa! Am stat pe terasa, ambianta aerisita cu mese si scaune metalice, delicate, mese cu blaturi din placi de faianta pictata cu flori si pauni. Umbrele verzi din loc in loc filtrau o lumina proaspata si vesela, facand insa destula umbra. Pe o latura a terasei, pe zid, se odihneau ghivece stilizate cu ierburi aromatice si cu rosii-cherry.

Am mancat papa bun, fata si-a luat o pizza raw-vegan, facuta doar din legume proaspete, pe un pat subtire din seminte (cred), eu am luat orez marocan, cu stafide, migdale si turmeric, iar tati ratatouille cu garnitura de arpacas. Toate ne-au placut, de fapt suntem destul de hranaci, nu prea facem mofturi. Am baut cate o limonada cu ghimbir/menta si ne-am comandat si cate un desert (numai noi, fetele, tati a gustat de la noi). Desi nu ma dau in vant dupa dulciuri, de astea as manca in fiecare zi! Ambele erau preparate row-vegan, tarta cu vanilie si fructe de padure si tarta cu portocale si catina! Delicios! Nota de plata n-a fost tocmai cea mai ieftina din acest sejur (115 RON, parca), dar mancarea proaspata si sanatoasa costa, asta e!

Oricum, ambele experiente merita repetate. Again, and again, and again.

---

VIZUALIZĂRI: 7170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI