ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.11.2009
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucureşti-Oradea
ÎNSCRIS: 25.08.09
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
JAN-2009
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
PLAJA şi MAREA:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Japonia vazuta prin ochii filozofului

TIPĂREȘTE

Rubrica: COPY / PASTE

Dragii mei, asa cum sus-numitu' titlu spune voi incerca sa implementez ceea ce ar trebui sa scriem vis-a-vis de CEEA CE VEDEM, de ceea ce ochii noshtri ar trebui sa transmita hartiei si celorlaltzi!! O povestire care tzine de o zona total diferita de a noastra, dintr-o emisfera de multe ori neintzeleasa prin prisma diferitului dus la extrem in ochii nostri... europeni!! Acest lucru l-a facut un om, sau mai bine zis l-a scris un mare... carturar contemporan, pe care il vom uita usor... asa facem noi cu cei ce traiesc in acelasi timp cu noi si pe care nu am avut placerea sa il pot intalni in carne si oase... maestrul Andrei Pleşu!!! Sunt convins ca sunt foarte multzi care au rasfoit acest text... ideea e... exact, ati ghicit... pentru cei ce NU!!!

Textul nu va primi NICIUN... PMA! Asa este corect si nici nu vad lucrurile altfel!! Eu, PERSONAL, NU MERIT SI NICI NU VREAU VREUN PMA!! Intentzia este cu totul alta, de a arata ca putetzi evoca propriile voastre impresii despre un anume loc de pe Terra, CU CUVINTELE VOASTRE... nu e nevoie de cunostiintze beletristice... si John Grisham este avocat de profesie si habar nu avea ca scrie ceva ce se poate vinde!! De aceasta nu este de vina nici webmeshterului, nici a webm99 sau 77 si pana la urma nici a mea... singura “vina”, o poarta maestrul Plesu!!

Enjoy!!

P.S: Voi ce cititzi, veti primi oricum PMA-ul, binemeritat... daca va exprimatzi intr-un ECOU, p-ici-pe-colo!!

ANDREI PLEŞU IN JAPONIA

"Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta.

Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia.

N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe.

Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai

neasimilabil, mai "strain".

Te poti simti strain in Indonezia, parcurgind drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" intr-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.

Te poti simti strain in bucataria chineza, in coloritul, moravurile si inocenta americane, sau in expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cat de cat familiar.

In Japonia insa alteritatea e radicala.

Te misti in spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.

Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...

N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.

Trebuie sa incep prin a recunoaste ca baile sunt, in mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cateva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul in alerta si produc, in faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.

Fata de ceea ce poti pati in Japonia, toate acestea sunt insa bagatele, mofturi.

Am avut parte, de pilda, intr-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, in perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, in cele mai amenintatoare unghiuri.

Obiectul m-a confiscat definitiv, deindata ce am intrat in baie. L-am cercetat indelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricand sa apara, ca un imperativ categoric.

Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, insotite de inscriptii in japoneza.

Am reflectat cateva clipe, am evaluat riscurile si, in cele din urma m-am aruncat in necunoscut.

In fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal.

Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul insusi - dupa legi fatale.

Intr-o clipita, intreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina.

Eram inconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.

Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele incaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.

Proportiile odaii, eclerajul, inclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarite, filtrate de incontrolabile perdele de apa.

Am simtit, impietrit ca ma indrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii in cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stangace apasare pe butonul gresit, intr-un originar closet galactic.

Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a incetat.

Am stat un timp nemiscat, ca sa nu starnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfarsit, in dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care iti lumina papucii ori de cate ori lasai picioarele sa-ti atarne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sunt de o paradiziaca simplitate. Nu in Japonia.

In programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.

Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.

L-am pierdut, scurt, intr-una dintre toaletele aliniate langa receptie. Omul incerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, incalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, il tinea blocat.

Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decat dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternand balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...

La randul meu, am incasat prima trauma cand, intrind in camera care imi era rezervata, n-am vazut decat un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier.

In mintea mea ingusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te intanzi putin, iti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s. a. m. d.

Aici nimic.

Am privit nelinistit spre batrana insotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de inteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, insa, s-a grabit sa o reintroduca in lacasul ei "de zi".

Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma intind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc inca.

Nu, mi-a pantomimat, in replica, cu o blanda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne intindem... Ziua stam pe jos, cu picioarele incrucisate si umblam de-a busilea.

Spre seara, m-am hotarat sa cer de mancare in camera. Alesesem, mai curand la intamplare, ceva in care identificasem cuvantul "vitel". A aparut o fosta gheisa, destul de obosita si m-a invitat in baie, adica intr-o camaruta ingusta, cu o copaie de lemn patrata.

"Nu - zic - nu baie! Mancare! Vitel, care va sa zica! Papa! "

"Ba, din contra - imi semnalizeaza, cu un suras buddhist, preopinenta - mai intai baie! Papa la urma! "

Dupa cateva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru in scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, ranjind, cu un manunchi de nuiele aromate in mana...

Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se intristeaza, gheisa e de neinduplecat.

Incropim, pina la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus? "), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta inseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa in care clocotesc legume, mirodenii si branza de soia. Se ia, cu doua betigase, cate o felie de carne si se agita in fiertura din oala, pana dispare tenta de crud.

Gheisa ma asista draconic.

Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea in zeama, fara s-o scap dintre betigase.

Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pana vad ca s-a fiert.

Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad in imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cate ori incerc sa trisez, ma priveste sever si imi sopteste militareste:

"Shabu-shabu! "

Trag concluzia ca "shabu-shabu" inseamna, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o! ", "stinga-dreapta! ", "hais-cea! ". Cina se incheie melancolic, in insatisfactia partilor si cu perspectiva neimbietoare a unei rogojini medievale.

A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru incheieturile lui, o incercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia in lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.

Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram invitati sa participam impreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfirsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, in pozitie de rugaciune.

Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist in Zen, a inteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manance din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca intre comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful roman a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele ii confiscau intreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului.

(Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de carpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert)... Trebuia, fireste, facut ceva!

Trebuia schimbata pozitia, pastrand, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus.

Gabriel s-a hotarat, prin urmare, sa-si adune picioarele in asa fel, incat sa-si poata sprijini sezutul pe calciie. Dupa chinuitorul "lotus" dinainte, noua postura parea mantuirea insasi. Dar numai pentru cateva minute. Calcaiele nu sunt nici ele antrenate sa suporte intreaga pagoda a corpului. In plus, o apasare disproportionata suprasolicita, in aceasta pozitie, degetele indoite ale picioarelor... Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, intr-o incercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu in genunchi, cu trunchiul drept, dominand - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, in ochii celor de fata, ceva patetic.

Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamand, cazut in genunchi dupa o rascoala ratata.

Dar cat poti rezista in genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei?

Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit intr-un cot, ca fecioara pe pajiste...

Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste!

"Un scaun! Un regat pentru un scaun! " - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decat abandonul. "Vai, ce gradina frumoasa aveti! " - a gemut Gabriel iluminat si, ridicandu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasandu-si amfitrionii cu lingura la gura, intre doua imbucaturi.

Am facut o experienta asemanatoare cativa ani mai tirziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.

Prevenit, am incercat sa rezist pana la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale.

Nu stiu nici pana azi ce mi s-a spus in timpul dejunului.

Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa incat corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul intreg sa intre in ordine. Esential in acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program, sa lipseasca.

Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.

In cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si incercand sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da insa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea romaneasca: stai stramb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! In definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri intregi incremeniti in proiect, nu sunt in regula... Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu! "


[fb]
---
Trimis de Alex_Macedo in 26.11.09 16:19:04
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 5492 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

28 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alex_Macedo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE? [doar simbolic; articolul NU are PMA std]
[1 PMA]
PUNCTAJ CRT: 0 PMA (std) PLUS 1306 PMA (din 12 voturi)
NOTĂ: Acest articol nu beneficiază de punctajul standard acordat automat.

ECOURI la acest articol

28 ecouri scrise, până acum

Admin [26.11.09 16:53:51] »

retras PMA acordate automat, conform solicitarii postatorului si, nu in ultimul rand, conform Regulamentului

Pami* [26.11.09 18:04:29] »

eu nu te punctez, pentru ca chiar daca mi-a placut reviewul - nu este scris de tine - cu toate ca cred ca mi-ar fi facut mai mare !!! placere sa citesc impresiile tale de calatorie prin Japonia. Apropo Japonia - am un prieten din scoala, tot din Arad care traieste deja de 15 ani pe taramurile Japoniei ( ca prof. de limba engleza ! ) ca sa vezi pe unde pot ajunge si romanasii si cat de apreciati sunt ei pe alte meleaguri ! Pun niste poze ce cred ca s-ar potrivi si care mi le-a trimis el candva, mai demult ! Tipice Japoniei !

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
Alex_Macedo [26.11.09 18:22:44] »

Bravo, Pami... sa ma votezi ar duce spre o involutie in loc de mult dorita evolutie!!... trairile sunt ale domnului Pleşu!!! Nici nu pot posta o poveste in care nu sunt inclus... nu ma duce ipocrizia la atat!! si... Pami... IDEEA NU ESTE DE NOTARE CI, DE... PERCEPŢIE!!!

P. S... vezi ca ma supar daca nu pui niste poze genuine, de care ai amintit!!... glumesc... dar, tot-odata cred ca ne-ar face tuturor placere!!!

mili1983 [26.11.09 19:21:53] »

Extraordinar!!!! Efectiv mi s-a facut pielea de gaina. As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca am stat cu o pagina deschisa la dexonline.ro. Sunt multe cuvinte pe care cu greu le-am citit...ce sa mai vorbim de folosirea lor in text (si cred ca nu sunt singura)

Imi place foarte foarte mult cum scrie....aduce cu stilul lui Alex...sau invers

Asa da review....imbinarea perfecta a utilului cu placutul.

Felicitari Alex ca ne-ai dat ocazia sa ne delectam cu un astfel de text.

Bravo Maestre Plesu!!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
Pami* [27.11.09 09:51:58] »

na Alex ce zici de poze ? Vezi ca multi dintre noi suntem talentati - nu numai la scris ;-)

Alex_Macedo [27.11.09 10:27:12] »

Bravo Pami!!!

Mersi ptr. participatiune!!... pozele sunt intodeauna, un plus!!!

Pe... oricand!!

ileanaxperta* [27.11.09 10:56:44] »

BRAVO!!! FELICITARI!!! cu majuscule atat pt. pos- tarea lui Alex, cat si pt. pozele lui Pami, care unele dintre ele m-au distrat la MAX!!!

Week-end super reusit voua si tuturor! Numai bine.

Alex_Macedo [27.11.09 12:44:56] »

Multumim Ileana !!!

Si noi....vorbesc in numele tuturor,iti dorim la fel

S-auzim de bine!!!

Diaura* [27.12.09 12:43:07] »

Ok. am citit un text savuros al Dlui Plesu. Am vazut ceva poze postate de Pami... si tu Alex_Macedo... ? Vrau sa cred ca ai fost acolo si ca doar nu ai talent de povestitor... asa ca hai sa incercam cu intrebari si raspunsuri;

- cum ai ajuns in japonia (scop si mijloace de transport) ?

- unde ai fost - oras, sau statiune, hotel?

- cum aratau camera si baia hotelului tau... ce ciudatenii te-au intampinat?

- ce ai facut in timpul liber... ceva ai vizitat, la un spectacol, magazin, atelier, parc ai fost?

- si mai ales poze (refuz sa cred ca nu ai facut cateva sute de poze intr-un loc atat de indeit)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
Diaura* [27.12.09 12:46:01] »

Stai ca acum am mai verificat...............vrei sa spui ca ai fost in Japonia o zi ? ? ? ? ?

Cine da atatia bani pe biletul de avion + taxe pentru o zi? ? ? ? ?

Diaura* [27.12.09 12:48:07] »

Pami - spune-mi te rog, ai idee ce semnifica acele tatuaje? ... e clar ca nu sunt intamplatoare si ca acei tineri au ceva in comun si acest lucru il transmit prin tatuaj.

Admin [27.12.09 16:16:17] »

Diaura: eu NU am sesizat ca alex_macedo sa fi afirmat undeva ca a fost in Japonia. A postat doar un text care spera, probabil, sa fie util oamenilor care doresc sa citeasca ceva despre aceasta destinatie. A solicitat expres retragerea lui din concurs, asa ca sincer nu vad rostul acestei discutii.

Diaura* [27.12.09 17:14:42] »

webmaster, daca e un sejur de o zi,in ianuarie 2009, un cuplu fara copii, unde distracta si relaxarea au fost 100% si pe ansamblu multumirea idem , nu rezulta ca a fost acolo? ( asa e completat sus in stanga ).

Si apoi scopul acestor review-uri nu este ca fiecare sa povesteasca pe unde a calatorit? Am citit ca dl. nu doreste puncte, dar atunci se naste intrebarea ; daca nu a fost acolo ( asa cum spui ) .......de ce a scris? ( sau de ce ai acceptat )?

Admin [27.12.09 17:28:12] »

Diaura: daca gandesti un pic, vei descoperi - sper - si singura de ce sunt trecute acele date in fisa tehnica.

In rest, nu consider ca am sa-ti raspund ceva. Eventual doar atat: asemenea texte sunt - dupa cum vezi - acceptate pe acest site, pentru ca le considre potential utile vizitatorilor tai. Daca ai o alta viziune, te invit sa le sari. Nu e mai simplu?

mirelopodu* [08.01.10 21:13:46] »

Dupa ce citeşti un asemenea text, îţi dai seama că devine imperativ necesar să te laşi de scris, căci s-ar părea că nu e de tine ( mă refer strict la persoana mea ) şi orice comentariu referitor la puncte şi la alte subiecte legate de regulamente şi alte asemenea, devin complet neimportante şi inutile. De fapt, cred cu tărie că cam aşa (cacofonie intenţionată- pentru cei ce ar dori să se repeadă cu criticile ) ar trebui să procedăm, exact ca alexmacedo: să nu avem în vedere nici o clipă un anume scop când scriem, decât acela de a-i îmbogăţi pe alţii cu experienţa noastră într-un mod cât mai original posibil. Restul ...... e un simplu zgomot de fond şi atât.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
mirelopodu* [08.01.10 21:16:37] »

Parcă mai ai o speranţă când vezi că încă mai sunt şi astfel de oameni ca alexmacedo!!!!!! Păcat că sunt pe cale de dispariţie.

Cristian_h* [13.01.10 21:27:57] »

sper sa nu fiu eu cel care face un "seppuku" acestor impresii cu aceasta melodie... sper sa fie doar un "arigato "... mai stiu un cuvant... sayonara...

http://www.trilulilu.ro/bebemeditatie/98950dd9a9731d

webmasterXY* [13.01.10 22:43:01] »

Atasat coloana sonora aleasa de Cristian si pentru acest review!

dananecula CONS. ONORIFIC AFA / JAPONIA [28.01.10 21:40:18] »

Alex esti fenomenal. Felicitari pentru toate, , indienele'' tale.

Incerc sa-ti multumesc pe aceasta cale ptr. aprecierile de la Grota Miresei.

Oricum tu esti, , THE BEST'' in topul review-urilor! Ne faci serile mai senine, ne aduci zambetele pe fete si... nu in ultimul rand ne faci sa radem in hohote si sa ne curga lacrimile siroaie si sa ni se strice rimelul inainte de culcare))

MUltumim ca existi pe acest site al plimbaretilor calatoristi-impresioniti si imapatimiti de review-uri!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
sbacau [20.02.10 14:19:15] »

alex, abia acum inteleg de unde iti vin ideile...ai stilul asemanator (pastrind proportiile) cu al Maestrului...

iar el...intr-o profunzime ilara...ne muta in Tara Soarelui Rasare...

alex,acum nu ai mai fost haios...ai fost inspirat de-a dreptul

-eu iti multumesc-

sbacau [20.02.10 14:21:00] »

... si inca o observatie personala... la toate rw lui alex, apare un alt talent, cristian h, care aduce cele mai inspirate melodii... multumiri si tie, cristi

ancamariagadea* [15.03.10 00:40:15] »

Nota 10 pentru aceasta idee!

dananecula CONS. ONORIFIC AFA / JAPONIA [26.02.11 13:10:35] »

@Alex_Macedo

Asa cum tu ai descris Japonia prin ochii filozofului Plesa, asa am incercat si eu s-o descriu cu cuvintele mele si cu imaginile surprinse acolo, in Osaka, dar si-n Nara, iar ulteror va urma Kyoto, pe unde ne-au purtat si pe noi pasii.

Sper sa-ti placa si sa te-nveselesc

Cu-ale mele povesti sa te cuceresc

Asa cum tu, maestre, mereu ne uimesti

Cu-ale tale istorioare, asa talentat cum esti.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
Alex_Macedo [28.02.11 07:50:58] »

@dananecula

Plecaciuni, plecaciuni, stimata doamna!!

... acum la cafea ma delectez cu, "cuvintele tale" asternute, despre Osaka si Nara!

Multumesc!... ma bucur ca ai citit peripetiile domnului Plesu!

P. S. Ca intodeauna, versurile tale sunt cireasa de pe tort

station5* [25.09.11 14:59:22] »

vaaaiii am ras cu lacrimi!!...

mi se pare o idee super acest copy-paste! si este in ton cu tema saitului; ca si cum intr-o expozitie de amatori (unii valorosi, altii mai putin) din cand cand se prezinta si o lucrare a unui Maestru...

felicitari ptr idee si multumim!

gabitza76 [29.09.11 12:53:25] »

... felicitari pentru idee

Alex_Macedo [29.09.11 14:09:13] »

Multumesc frumos, dragi colegi!!!

MCM [18.04.12 20:02:48] »

@Alex_Macedo:

Hai ca ma excitasi cu " hook" -ul tau. Acum in al noulea ceas, am luat repede "Comedii la portile Orientului", am deschis la " Inauntrul trebilor de-afara" si am recitit " Romani in Japonia". Nu stiu de ce, imi place mai mult vorba scrisa pe hartie. Imi place mirosul de hartie tiparita, fosnetul paginilor, totul

Si nu ma pot abtine sa nu-i dau dreptate maestrului cand spune: "Am invatat multe din carti, dar am invatat totul de la cativa oameni... Suntem, in buna masura, suma intalnirilor de care am avut parte. In ce ma priveste, am fost norocos", in volumul "Fata catre fata". Ce legatura are cu ce vorbim noi aici? Pai este simplu, ne modelam unii pe altii, important este sa ne "asociem" cu oameni frumosi, vorba lui Dan Puric

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
12 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, Cristian_h*, dananecula, Diaura*, gabitza76, ileanaxperta*, MCM, mili1983, mirelopodu*, Pami*, sbacau, station5*
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Japonia:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.068128108978271 sec
    ecranul dvs: 1 x 1